268 matches
-
nu numai printre cei mai mari romancieri contemporani, dar și printre cei mai buni din întreaga noastră literatură. În fața unei astfel de revelații, încerc să drămuiesc epitetele, fără de care aș risca un comentariu doar în semne de exclamație. Să le drămuiesc și să explic impresia aceasta de stare de excepție pe care atât de rar am întâlnit-o. în primul rând, Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate - și îndeosebi alternarea monologului interior cu dialogul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exista întotdeauna o stare de ușoară tensiune, tristă, dar nu neplăcută. Mama era preocupată, cu nervozitate, să nu-l agaseze cu iubirea ei, iar fiul era iritat, cuprins de remușcări, conștient de felul prudent, avar, în care căuta să-și drămuiască dragostea mare pe care i-o purta mamei și pe care aceasta putea, doar, s-o ghicească. Emma știa prea bine că rezervele pe care le impunea sentimentelor lui o privau pe ea de o fericire la care avea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ruletă, îmi era cu neputință să mă învîrt printre mese și să mizez puțin, cu țârâita, ca să nu risc. Nu, eu mizam de fiecare dată tot ce aveam în buzunar. Și ce jalnici mi se păreau cei care își drămuiau pasiunile, ca nu cumva să se trezească săraci. Nu-mi plăcea să trăiesc din mărunțiș, aveam alte idei și alt sânge în arterele mele decât ei. Vroiam să risc totul pe un număr câștigător. Și, ca să fiu pe deplin sincer
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Parnasului și ploaia se oprește, apar tot felul de insecte. Multe și ele... Porunca, atât de clasică după părerea specialiștilor, "nimic prea mult", e nesocotită la fiecare pas. Iar peste momentele cele mai senine plutește umbra unei întrebări: de ce să drămuiești singur când și așa, viața fiind scurtă, vei fi drămuit? Am pornit-o spre sud și m-am oprit înainte de Vama Veche, în dreptul unui golf aproape sălbatec... Trec pe lângă un mic țarc, înlăuntrul căruia se află câteva oi păzite de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Multe și ele... Porunca, atât de clasică după părerea specialiștilor, "nimic prea mult", e nesocotită la fiecare pas. Iar peste momentele cele mai senine plutește umbra unei întrebări: de ce să drămuiești singur când și așa, viața fiind scurtă, vei fi drămuit? Am pornit-o spre sud și m-am oprit înainte de Vama Veche, în dreptul unui golf aproape sălbatec... Trec pe lângă un mic țarc, înlăuntrul căruia se află câteva oi păzite de un câine. Cobor râpa abruptă, acoperită cu ierburi uscate și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că întreaga țară se afla ca într-o vastă închisoare, înconjurată de sârmă ghimpată. Am jinduit după libertatea de exprimare și am dezaprobat faptul că fiecare cetățean responsabil avea „un căluș în gură”, am urât faptul că regimul ne-a drămuit cu atâta zgârcenie traiul zilnic exportând bunurile materiale la străini și am urât și mai mult faptul că, deși eram tovarăși, activiștii și vârfurile politice aveau cantine speciale, iar toată „dulceața pământului” luată din munca poporului era dirijată intenționat activiștilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că, pe canavaua acestui superb alb al albului pur se așterne cel mai realist și mai întunecat tablou al unei lumi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
M. Șerban din Constanța. Între 20 și 21 s-a stins lumina și pe măsură ce așteptam revenirea curentului electric, gândul m-a dus înapoi la „epoca de aur” a lui Ceaușescu, când orbecăiam prin întuneric, eram supravegheați draconic și ni se drămuia nu numai libertatea, ci și mizera existență zilnică. Noi, cei care am trăit în acele vremuri de cumpănă, nu putem uita prin ce am trecut ca indivizi și ca popor, sortiți să dispară de pa harta lumii. La ora 22
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
stat la pândă. Nu m-am dăruit în întregime, mi-am păstrat căi de retragere, mi-am protejat singurătatea, am fost "rac" și chiar mai rău decât atât, încarcerat în mine însumi, încît am preferat de multe ori să-mi drămuiesc pasiunile decât să nu le pot controla. Mi-a plăcut să mă cred un "animal afectiv" și, chiar, am fost, dar am pus lângă "animalul afectiv", ca gardian, un "animal rațional". Probabil, aici s-a aflat sursa eșecurilor mele. N-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cât de puțini bani avea Gaston când a trecut prin vama Yokohama așa că nici prin cap nu-i trecea să-l lase pe el să plătească. Doar ea l-a invitat să mănânce împreună. — Tu călătorești, Gaston. Trebuie să-ți drămuiești banii, spuse ea, încercând să pară degajată. — N-am nevoie de bani, răspunse Gaston blând, zâmbind. Tăcu o clipă și apoi o anunță hotărât: — Vreau să fii invitata mea. Tomoe știa deja cu cine are de-a face și la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Șeful Marian Malciu secției, prof. dr. Eugenia Ionescu, deși era femeie, nu avea nevoie de cuvinte. De regulă, privirea ori mișcarea brațului său stâng erau mijloacele sale de comunicare cu tot personalul. Cu pacienții dialoga foarte puțin. Strictul necesar. Își drămuia timpul cu mare atenție. De altfel, aproape zilnic, aici era permanent de lucru, fapt ce nu lăsa loc comunicării ce apelează la indicații detaliate, așa încât subalternii deja învățaseră să acționeze conform unei strategii instituite în mod tacit. Doctorița a supravegheat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite prin făină să nu se deschege... Călca inamicul de care se ferește Nicoloaica și pentru care și-a scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica și puterea turtoiului, ăluia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de la singurătate... spuse maică-sa, strângând farfuriile. Începi să ai vedenii. Vrei să ajungi ca unchiu-tu Tica ? Tot îi ziceam, însoară-te și tu, mă omule, să ai femeia și casa ta, că, până nu te-nsori, până nu drămuiește femeia, nu pui ban peste ban. Tu n-ai mai apucat să-l cunoști, chipeș bărbat ! La ce i-a folosit ? De-atâta stătut, a fiert orzul în el, a dat în clocot. Stătea în clopotniță și se uita peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
furnizorilor care se retrag întotdeauna satisfăcuți. Nu se zice oare că dacă aurul este rotund, este pentru a rula!. Ariste a adoptat un plan de viață diferit. Dacă nu este un egoist, el este cel puțin un individualist, căci își drămuiește cheltuielile, nu caută decât bucurii moderate și rezonabile, se gândește la viitorul copiilor săi și, să o spunem de-a dreptul, economisește. Și trebuie auzit ce zice despre el omul vulgar! La ce bun acest bogat rău, acest cămătar? Fără
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mișcare, ultimul lucru pe care Regele îl zărește este silueta unui ofițer cu capul întors către vagonul regal și cu fața scăldată în lacrimi. Lumea din sală, cu albumele albe strânse la piept, începe să urce pe scenă, în grupuri drămuite de doi dintre bodyguarzi, în vreme ce ceilalți doi veghează în dreapta și în stânga mesei lungi care a fost instalată în mijlocul scenei și la care cuplul regal și cel princiar s-au așezat pentru autografe. Oamenii trec cuminți prin fața mesei și primesc, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Situații pline de viață dramatică, o intrigă interesantă și totdeauna bine condusă, un ton cuviincios, depărtat de orice trivialitate, sunt calități care ne fac a uita lipsa lui de adâncime și de poezie. Piesele lui sunt gingașe, fiecare scenă-i drămuită după efectele ce le va face, scrierile lui samănă cu acele obiecte de lux al căror neîntrecut producător rămâne Parisul. "Moartea lui Petru cel Mare" este desigur una din cele mai bune ale scriitorului francez. Caracterul lui Petru e nimerit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ambiguității limbajului. În emisiunea din 14 septembrie 1984 o situează pe Gabriela Adameșteanu printre cei mai buni romancieri contemporani, poziție ocupată datorită romanului Dimineață pierdută. Plăcerea lecturii romanului se simte datorită implicării afective: În fața unei astfel de revelații încerc să drămuiesc epitetele, astfel aș risca o cronică doar de semne de exclamație. Să le drămuiesc și să explic impresia de stare de excepție pe care atât de rar am întâlnit-o"313. Termenii cu care operează în interiorul cronicii sunt recurenți: tehnici
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cei mai buni romancieri contemporani, poziție ocupată datorită romanului Dimineață pierdută. Plăcerea lecturii romanului se simte datorită implicării afective: În fața unei astfel de revelații încerc să drămuiesc epitetele, astfel aș risca o cronică doar de semne de exclamație. Să le drămuiesc și să explic impresia de stare de excepție pe care atât de rar am întâlnit-o"313. Termenii cu care operează în interiorul cronicii sunt recurenți: tehnici întrebuințate, personaje, strategii narative, procedee, ton, cititor, detaliu, atmosferă, discurs, personaje, autenticitatea, facilitatea lecturii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
așa cum își iubeau copiii, animalele, locul pe care au văzut lumina zilei și unde au crescut. Trudind pe ogoare puțin rodnice, cu unelte rudimentare, dar cu sudoare din belșug, țăranii smulgeau anevoie roadele pământului, pe care le strângeau și le drămuiau cu zgârcenie, pentru a asigura cele necesare multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu mi amintesc
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
o tulburare mintală. Dacă, din 1975, PIB-ul s-a dublat, numărul șomerilor a crescut de patru ori. Societățile noastre sunt din ce în ce mai bogate; și totuși, un număr crescând de persoane trăiesc într-o stare precară și sunt nevoite să-și drămuiască bugetul la toate capitolele sale, lipsa banilor devenind o grijă din ce în ce mai obsedantă. Oamenii se bucură de îngrijiri medicale tot mai bune. Dar asta nu-i împiedică să încerce felurite ipohondrii cronice. Corpul e liber, mizeria sexuală persistă. Solicitările hedoniste sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trezi” la viață îi conduce pe mulți adulți prin statusul de autodidacți - oameni care învață întreaga viață; f) pentru adultul care învață, timpul și bătrânețea au semnificații deosebite. Ei percep într-un chip propriu realitatea (văd țeluri îndepărtate) și-și drămuiesc (prețuiesc) timpul, contactele interpersonale, apreciază satisfăcător situațiile sociale. Adesea adulții opun o anumită rezistență la învățare, percepută ca un „dureros proces al schimbării pe planurile personal și intelectual, ca și asupra celui al operațiilor manuale pe care le presupune învățatul
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
afară l-o țâpat, / Pământu o tremurat, / El o plâns și o oftat: / " Duce-m-aș și-s îngropat, / Aș sta ici și-s blestemat...""98 Echilibrul existențial se realizează prin harul pământului care are puterea și datoria de a drămui destinul: "Fii, pământe, blestemat, / Că feciorii mi-ai luat / Și singură m-ai lăsat. / Să sfârșească n-o apucat, / Pământu s-o tremurat / Și-n două s-o despicat / Și de vie-o îngropat, / Că prea mult o blestemat."99
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]