4,691 matches
-
utilele colecții de la editurile Eminescu sau Albatros. Volumele "Bibliotecii critice", apărute între 1972-1989, jucau, în acea vreme, rolul Google-ului de azi, ba erau chiar mai eficiente!. Zeci de autori culeși de pe toate rafturile valorice, clasici și moderni, poeți, prozatori și dramaturgi, creditați sau nu de manualele vremii (de la D. Anghel, Emil Botta și Eugen Jebeleanu la Nichita Stănescu, de la N. Filimon, Caragiale și Mihail Sebastian la Alexandru Ivasiuc, de la Eugen Lovinescu și Tudor Vianu la Șerban Cioculescu și Ov. S. Crohmălniceanu
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
în 1952, a optat de atunci pentru expresia franceză. Versurile cu care-și începe activitatea foarte tînărul Luca, tipărite în paginile revistei Alge (o publicație cu scurtă apariție în două serii, 1930-1931 și 1933), sub diriguirea lui Aureliu Baranga (viitorul dramaturg realist-socialist Aurel Baranga), vădesc o stare de spirit sfidătoare, o rebeliune excentrică împotriva lumii în care trăia. Bunelor sentimente și bunelor maniere burgheze li se dă cu tifla atît prin expresia total neconvențională, șocantă, cît și prin atracția către aspectele
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
cu altele, nucleul rămîne același: tema morții. În spatele unui limbaj ce aduce cu teatrul de păpuși, pentru copii, se află candoare, o mică bijuterie actoricească, susținută cu emoție și rigoare de trupă. Recviem este un spectacol-poem, construit de regizorul și dramaturgul Hanoch Levin plecînd de la trei povestiri ale lui Cehov, așa cum scrie în caietul program. Eu am recunoscut doar Vioara lui Rotschild, baza scenariului. Lamentația "viorii" este preluată aici și de alte cîteva instrumente ce cîntă live, un violoncel ce geme
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
și pe acela al amănuntelor semnificative - gesturi, tăceri, schimbări ale fizionomiei, configurarea obiectelor înconjurătoare), ci și din comentariile și datele furnizate de autor se desprind figurile unor indivizi foarte vii, fiecare cu personalitatea sa compusă din fațete adesea contradictorii, de la dramaturgul Orăscu, conformist din interes, dar inteligent, lucid și uneori primejdios de slobod la gură (fecior de valet de casă mare, era căsătorit cu o evreică, fiica foștilor stăpîni, pe care o înșeală pe toate drumurile deși continuă să o iubească
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
imposibilă în timp util - au decis să acorde premiul Goncourt 2004 unui tînăr de 32 de ani, Laurent Gaudé. Nimeni nu s-a gîndit încă să-l traducă în limba română, dar neglijența are mai multe scuze. întîi, Gaudé este dramaturg, autor deja a opt piese de teatru, una dintre ele, Onyssos le furieux, fiind un mare succes al stagiunii 2000-2001 la Teatrul național din Strasbourg. Primul său roman a apărut în 2001, Cris, iar cel de-al doilea a obținut
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
fusese onorat cu premii semnificative și funcționase pînă în 1945 ca referent literar și director al emisiunilor literare radio. Oricum, chiar dacă faptul cu pricina este săvîrșit din simplu amuzament (atitudine ce nu-i stă deloc în fire!), poetului consacrat și dramaturgului cu piese jucate pe scena Naționalului li se alătură un prozator cu totul original, cu nimic îndatorat lor. Experimentalist învederat, V. Voiculescu supune și epicul aceleiași neostoite vis formativa. Povestirile fabuloase, "basmele" învăluite în misterul unor candori și erezii absolut
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
sînt importante, decisive pentru un om, pentru un creator. Ca să te bucuri că un artist tînăr, cum este regizoarea Ana Mărgineanu, poate avea o asemenea forță și maturitate. Forța să abordeze un asemenea subiect, să îl exprime prin scrisul unor dramaturgi tineri, adică, de după '89, și să-l pună în scenă cu inteligență și cu ironie, multă și bine gradată, cu imaginație, fără trucuri ieftine, fără patetisme, fără goana după gloria facilă și imediată, cu orice preț, clișeul societății noastre post-revoluționare
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
fapt? Dacă nu ar exista morții de atunci, nu ar fi, poate, atît de grav, de dureros. Așa, însă... Ana Mărgineanu așază greutatea spectacolului său pe două puncte: cel dintîi este decupajul pe care ea îl operează asupra pieselor cîtorva dramaturgi români și foarte contemporani: Ștefan Caraman, Peca Ștefan, Petre Barbu, Paul Cilianu, Călin Blaga. Un scenariu inspirat conceput, pe muchie de cuțit, acut, cu tensiuni de tot felul, cu ironie și auto-ironie, cu tente parodice de primă clasă, cu umor
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
de terapie. Cine uită, nu merită!" Cam ce se petrece cu noi... Din această întîlnire a Anei Mărgineanu cu sine și cu această trupă a avut de cîștigat fiecare actor, Teatrul Mic, și, deloc de neglijat, noi, spectatorii, "subiecții" tinerilor dramaturgi.
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
al unui articol care a apărut inițial în caietul-program al piesei Exact în același timp: "Lui Gellu Naum nu-i plăcea teatrul. Pur și simplu. Nu-i plăcea să meargă la teatru, nici pentru actori, nici pentru regizori, nici pentru dramaturgi". Așadar un uluitor autor de teatru care nu iubește teatrul. Paradox interesant, șocant chiar, aș îndrăzni să spun... E teatrul un joc monoton? Da, e un joc monoton, ne spune o replică - aproape obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
protestatare și conștiința propriei valori amenințate de alienare - iată doar câteva trăsături (se mai pot adăuga și altele) care alcătuiesc portretul, mai exact autoportretul unuia dintre cei mai interesanți scriitori polonezi din secolul XX, Witold Gombrowicz. Onufry, bunicul viitorului prozator, dramaturg și eseist, descindea din Lituania. După confiscarea averii de către guvernul țarist, ca represalii pentru implicarea în răscoala poloneză de eliberare națională din 1863, șlahticul persecutat se mută din Samogiția în Regat, cumpărând cu economiile salvate două moșioare modeste - mai întâi
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de absent din text, devine un ridicol și ipocrit tată de familie în interpretarea lui Harold Pinter (da, celebrul dramaturg englez). Oare ca să faci un film pe măsura textului trebuie să păstrezi cât mai puțin din acesta?
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
Între timp, mult mai atentă și atenționată, am urmărit filme care au la bază scenariile domnului LaBute, investigații umane profunde, tratate cu o vibrație reală, netrucată. Am descoperit că Vlad Massaci a intuit grozav codul lingvistic și dimensiunea mesajului acestui dramaturg, estetic, social și psihologic, lucru demonstrat minunat în Bash. Precum și în recidiva de curînd lansată la rampă, Forma lucrurilor, premieara de la Teatrul Act. Am simțit la acest spectacol încă un plus de rafinament, de siguranță, de forță, un soi de
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
de o dedicație foarte măgulitoare a Cellei Serghi, iar finalul aparține unor însemnări răzlețe, cam 15 pagini, din anii 1939-1940. Cu această diagramă în față, nu putem afirma că asistăm la desfășurarea unei vocații a jurnalului și a mărturisirilor. Poetul, dramaturgul și prozatorul își dezvăluie foarte puțin procesul de creație. Mai bine se văd, pe anumite porțiuni, publicistul și filosoful. Camil Petrescu scrie jurnal în silă - ceea ce e o contradicție în termeni. în 23 decembrie 1936 notează: "Scriu cu silă imensă
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
vorbi cu replici din filmele lui). De această dată, premisa lungmetrajului e ceva mai simplă: câțiva oameni - printre care un scriitor tragic și altul comic - iau cina într-un restaurant din - surpriză! - Manhattan. Unul spune o poveste, din care un dramaturg scoate o tragedie, altul, o comedie, cu un personaj (și actriță) în comun: Melinda (Radha Mitchell). Ce-ți poți dori mai mult de la un film decât să ai tragedie + comedie, dar fără tragicomedie? Pare rețeta ideală, dar nu în mâinile
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Ilie Constantin Exilat din interior sub regimul comunist, Lucian Blaga (1895-1961) - poet, filosof, dramaturg - a rezistat provocărilor, supravegherii și defăimărilor. Orice publicație fiindu-i interzisă, el a făcut traduceri din poezia universală, a redat în românește Faust al lui Goethe. În 1960, regimul totalitar îi concede în fine ,dreptul de semnătură", câteva din poemele
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
mai avea de unde să-l ia. Așa că, să-l aduci, mai bătrîn și mai sastisit, înapoi, pe deasupra "apropitar" pe România dumisale, cîștigată la Strasbourg, n-are cum fi o idee rea. E dichisul piesei cu care Florin Gabrea debutează ca dramaturg, Ion Luca Ca..., publicată anul trecut la Arvin Press. Citind-o, stai să te întrebi dacă meritul "potrivelii" e al naturii sau al culturii. Altfel spus, cine respectă, schimbînd ce e de schimbat, modelul. Florin Gabrea, în intenții și în
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
s-au făcut astfel cunoscuți mai repede la București decât predecesorii lor. Au intrat într-o circulație firească a valorilor cărți de poezie sau de proză ale postmoderniștilor basarabeni: Emilian Galaicu-Păun, Aura Christi, Irina Nechit, Dumitru Crudu (care e și dramaturg), Vasile Gârneț, Mihai și Alexandru Vakulovski, Grigore Chiper, Iulian Fruntașu. Alături de ei, s-a afirmat treptat în România și optzecistul Nicolae Popa (născut în 1959, în satul Buda din preajma orașului basarabean Călărași), poet și prozator foarte productiv și interesant la
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
mândriei de a fi german a înlesnit comiterea atâtor orori. Și în analiza concretă la obiect nu-și mai găsește aplicație criteriul rasei și al originilor. Reiese firesc din textele de interpretare critică gradul de importanță a lui Schiller ca dramaturg mondial: e situat totuși mai prejos de Shakespeare. Rivalitatea în audiența poeziei cu Hölderlin nu se rezolvă continuu în favoarea lui; un tribut în filozofie se cuvine plătit lui Kant sau Hegel. Oricum, noțiunea de competiție în demarcarea autorilor nu e
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
duel spune tot: "șNaphtaț ridică pistolul într-un fel care nu mai avea nimic de-a face cu o luptă și-și trage un glonte în cap".31 Și Ladima se sinucide, dar nu în timpul duelului, ci ulterior. Camil Petrescu dramaturg Pentru Camil Petrescu duelul este un motiv etico-estetic esențial. Mulți dintre eroii lui își demonstrează virilitatea sau își definesc simțul onoarei prin duel. În piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
noapte de dragoste.... "Nouă germanilor ne place mult duelul ș...ț. Noi avem un fel de zicătoare: Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată, că e periculos...". Interesant este faptul că în Suflete tari dramaturgul intră în detalii tehnice privind instituția duelului. În actul III, un întreg tablou al piesei este dedicat unei tainice ședințe a unui Juriu de onoare, care dezbate post factum modul de desfășurare a duelului. Bazîndu-se pe prevederile Codului de onoare
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
același an, noul său roman Paingul obține Premiul Goncourt. Este ales membru al Academiei Franceze în 1959. De-a lungul prodigioasei sale cariere - publică un volum aproape an de an - se manifestă atât ca romancier cât și ca eseist și dramaturg. în literatura sa de factură balzaciană - fie că e vorba de romane sau de monografii - evocă figuri istorice și personalități remarcabile ale Rusiei, recompunând traiectoria unor frământări politice și sociale de la apusul imperiului țarist și descriind totodată psihologii individuale și
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Carmen Brăgaru Snoo Wilson s-a născut în Reading, Anglia, și este unul dintre fondatorii așa-numitului "Teatru Portabil" (Portable Theatre). A lucrat la început ca producător al serialului BBC intitulat " Piese pentru zilele noastre"(Play for Today), apoi ca dramaturg al vestitei Royal Shakespeare Company. A devenit ulterior director al Teatrului Scarabeu (Scarab Theatre) și profesor de scenaristică la Școala Națională de Film din Londra. În această ultimă calitate a fost invitat în câteva rânduri și în Statele Unite, la New York
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
Wilson este cunoscut în Marea Britanie și peste hotare mai ales pentru numeroasele sale piese jucate pe mari scene londoneze, o selecție a acestora fiind publicată în seria de teatru a Editurii Methuen. Scopul meu nobil, în textele destinate scenei, - declară dramaturgul - texte ce se pretează mai degrabă jocului, decât lecturii, este acela de a produce uimire și încântare. Acestea sunt urmate îndeaproape de umor." Și scopul este atins în piese precum Vampirul ("o satiră de proporții jarry-ene", o cronică coșmarescă vizând
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
arme nucleare și de spionaj în favoarea KGB-ului, dar și a Mossad-ului, în plină prăbușire a imperiului său financiar, Maxwell a fost găsit înecat în apropierea iahtului personal. Pornind de la aceste date reale, imaginația debordantă și neistovită, îndelung exersată de dramaturgul britanic, creează o lume buimăcitoare, grotesc-fantastică, tăiată în cadre cinematografice care se întipăresc pe retină. Turnată în tiparul scrierilor medievale incrementa atque decrementa imperii, substanța romanului despre Marele M acoperă toate palierele vieții, personajul principal fiind urmărit ca tânăr militar
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]