403 matches
-
propria-i mărturisire, încă de prin 1955 își încercase condeiul în dramaturgie, P. debutează târziu, în 1976, cu piesa Uneori liliacul înflorește spre toamnă, de-acum înainte concentrându-se asupra acestui domeniu, în care s-a impus rapid. Unei tentative dramaturgice SF, Terra 2 (jucată în 1978), îi succedă, în același an, piesa Băiatul cu floarea, care „preia” lumea adolescenților din romane, moment ce reprezintă, de fapt, desprinderea din anonimat a dramaturgului. Succesul i-l aduce comedia Scaunul (reprezentată în 1979
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
la Teatrul Academic „Mossoviet”. A fost actor și scenograf la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, precum și la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Piesele Odochia (1980) și Osânda (1984), scrise cu o bună cunoaștere a mecanismului dramaturgic, abordează o problematică morală și psihologică generată de impactul pe care îl are asupra oamenilor perioada postbelică, marcată de mari catastrofe morale și sociale (foametea, colectivizarea, deportarea intelectualilor și a țăranilor înstăriți din satele basarabene în Siberia). Meditația etică, valorificarea
PUIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]
-
timp și de loc”). Vocația lui R. e cronica dramatică. Fire polemică, el își comunică impresiile „verde”, „neted”, fără a menaja pe nimeni, nici chiar o personalitate ca V. Alecsandri. Recunoaște dramelor acestuia calități poematice, nu și disciplina unei construcții dramaturgice, evidentă la I.L. Caragiale, ale cărui comedii sunt prețuite mai mult pentru autenticitatea personajelor și a mediului. Cu toate acestea, dacă unele mărturii sunt adevărate, R. ar fi pus la cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
sugestivă, pe atât de tensionată, a cărei dinamică, proiectând în plan sintagmatic disonanțe de adâncime, aproximează o impresie subliminară de neclaritate și „stranietate”, asemănătoare tulburării aperceptive provocate de vederea unei fotografii mișcate. Situația receptării critice se repetă întocmai cu textele dramaturgice, în care abundentele indicații parantetice, „mai degrabă nereprezentabile” (cum aprecia Călinescu), și stânjenitoare pentru desfășurarea dramatică (după opinia lui Pompiliu Constantinescu), fac piesele de teatru inadecvate finalității scenice, complicându-le analitic și deplasându-le conturul retoric-intențional în afara limitelor impuse de
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
În viața de zi cu zi, ca atractivitatea feței feminine, fața și expresiile faciale, vestimentația sau comunicarea nonverbală În conduita simulată, dar și studii și abordări teoretice de interes mai larg, public: mcdonaldizarea comunicării nonverbale, comunicarea nonverbală În perspectiva sociologiei dramaturgice sau ochii și privirea În afișele publicitare. Momentul de apariție a lucrării Comunicarea nonverbală În spațiul public nu a fost ales deloc Întâmplător. Tratând comunicarea nonverbală În spațiul public Într-un moment În care românii Își alegeau reprezentanții pe scena
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru a recepționa mesajele schimbate În timpul comunicării. Așadar, comunicarea nonverbală este nelipsită În contactele directe din viața de fiecare zi a actorilor sociali. Importanța sa este relevată În cel de-al doilea capitol al cărții, „Comunicarea nonverbală În perspectiva sociologiei dramaturgice”, unde Gabriel Jderu prezintă o abordare dramaturgică a comportamentului nonverbal, din perpectiva sociologului american Erving Goffman, părintele dramaturgiei sociale. Ca un adevărat manager al impresiei, actorul social trebuie ca, În relațiile sale cu ceilalți, să acorde un rol important pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Așadar, comunicarea nonverbală este nelipsită În contactele directe din viața de fiecare zi a actorilor sociali. Importanța sa este relevată În cel de-al doilea capitol al cărții, „Comunicarea nonverbală În perspectiva sociologiei dramaturgice”, unde Gabriel Jderu prezintă o abordare dramaturgică a comportamentului nonverbal, din perpectiva sociologului american Erving Goffman, părintele dramaturgiei sociale. Ca un adevărat manager al impresiei, actorul social trebuie ca, În relațiile sale cu ceilalți, să acorde un rol important pe lista sa de „Cum să-mi realizez
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
proștilor „neînțeleși”, cu sofistica lor specială pe care o cred metafizică, a celor chemați a fi „tovarăși”, când nu sunt decât niște bieți oameni, cu vicii și prejudecăți transistorice. M. nu putea să ignore un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin concretețea unor dialoguri cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
referiri, îndeosebi în articolele bilanțiere și la piesele de succes, de rezistență din vreme. În acest capitol vom face o trecere în revistă a principalelor probleme ale dramaturgiei. Alimentând una din artele investite cu mari puteri educative: teatrul, asupra genului dramaturgic s-au răsfrânt, de la început, tiparul și existențele ideologice. Așa se aplică preocupările permanente legate de spectacol, de dramaturgie din revistele de cultură și din Scânteia - unde, de pildă, cronica dramatică sau cronica teatrală erau mult mai frecvente decât cronica
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mediul aulic maghiar; în sfârșit, cât anume contaminează tezele politice ale veacului starea de suflet și de minte a unei familii nobiliare. În „bibliotheca dominialis” este bine reprezentată fiecare ramură a literaturii franceze originale. Există bibliografii, gramatici, dicționare, opere pedagogice, dramaturgice, publicistică (după model englez), critică literară (Rollin, Batteaux, Père André). Există colecții cvasicomplete ale literaturii filosofice reformatoare: operele lui Voltaire (printre ele, numeroase ediții princeps), o parte din scrierile lui Rousseau, Enciclopedia și producțiile filosofice ale lui Diderot, Maupertius, La
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tolerant din fire și prin educație, nu s-a dat în lături să remarce rolul pozitiv al școlii ungurești în formarea spirituală a lui, spre pildă, Simion Bărnuțiu. Urmărind detaliat faptele, le împarte în secțiuni reprezentative și le distribuie aproape dramaturgic. Istoria literară este atrasă astfel către literatură, prin orientarea și dispunerea informațiilor cu ajutorul unor comentarii concise, sugestive și adecvate, care tind, între altele, să configureze un destin („rostul vieții”). B.-D. premerge astfel metodei istorico-literare a lui G. Călinescu. Rezultatele
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
în strânsă legătură cu devenirea istorică a teatrului din Iași. Se remarcă modul fericit în care coexistă rigoarea unei cercetări bazate pe o documentare serioasă și emoția unei spectatoare calificate. Aceeași vocație pentru teatru, văzut ca o împletire între textul dramaturgic, arta actorului și autoritatea regizorală, se manifestă și în cronicile dramatice, echilibrate și pertinente. SCRIERI: Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea, Iași, 1976 (în colaborare cu Livia Cotorcea); Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate, Iași, 1983; Simple
BALANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
continuitate. Giancarlo Vigorelli, prefațatorul celei de a doua ediții italiene de poezie, apărută în 1983, a observat că scriind în franceză precum Tristan Tzara, B. Fundoianu ori Gherasim Luca, A. nu-și „francizează” poezia, „păstrându-i intacte rădăcinile românești”. Demersurile dramaturgice ale scriitorului sunt și ele determinate de vocația poetică, relația dintre poezie și teatru fiind „ombilicală” în cazul poetului ce debutase editorial cu un volum de teatru. Dar caracterul „eminamente poetic”, relevat de Mircea Iorgulescu în piesele de mare succes
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
sunt și ele determinate de vocația poetică, relația dintre poezie și teatru fiind „ombilicală” în cazul poetului ce debutase editorial cu un volum de teatru. Dar caracterul „eminamente poetic”, relevat de Mircea Iorgulescu în piesele de mare succes ale debutului dramaturgic al lui A., este subminat chiar din pornire de tentația confruntării dintre grupurile de personaje antagoniste: în Vin soldații, grupul militarilor, dominați de spirit războinic (Generalul căruia i s-a prezis o carieră strălucită, Comandantul de geniu, Generalul care și-
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
participării se asociază într-o manieră productivă cu lucrul în echipă, activitățile fiind concepute din start în așa fel încât protagoniștii nu se pot sustrage în niciun moment contextului invocat, rolurile lor fiind într-o permanentă interacțiune. Astfel structurat, jocul dramaturgic dezvoltă nu numai capacități de comunicare diversificate și personalizate, ci și o anumită solidaritate interpersonală, care constituie un bun suport al învățării. Alte caracteristici ale acestei metode didactice favorizează, în situația în care deschiderea subiecților către învățarea logică este deficitară
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
conținuturi, a căror stabilizare și utilizare devine mai coerentă în asociere cu vizualul, auditivul, motricitatea și imaginația specifice dramatizării istorice. Lăsând la o parte detaliile proprii etapelor elaborării și desfășurării procedeului ca atare, notăm aici doar faptul că practicarea metodologiei dramaturgice impune în mod natural respectarea unor precauții de ordin didactic, începând cu adecvarea dozajului intern, pe de o parte, între exercițiile pregătitoare, cele dramaturgice propriu-zise și cele de relaxare de la sfârșitul activității și respectiv a dozajului extern, pe de altă
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
detaliile proprii etapelor elaborării și desfășurării procedeului ca atare, notăm aici doar faptul că practicarea metodologiei dramaturgice impune în mod natural respectarea unor precauții de ordin didactic, începând cu adecvarea dozajului intern, pe de o parte, între exercițiile pregătitoare, cele dramaturgice propriu-zise și cele de relaxare de la sfârșitul activității și respectiv a dozajului extern, pe de altă parte, prin evitarea folosirii în exces a acestei strategii, în detrimentul altora, de natură să îi potențeze valențele. În mod similar, o bună gestionare a
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
metode empirice nu pot verifica (i valida o teorie din domeniul (tiin(elor socio-umane. Adev(rul s-ar putea afla totu(i la mijloc, p(strînd un bun echilibru (ntre teorie (i practic(. Astfel, noile curente sociologice (fenomenologia sociologic(, modelul dramaturgic, interac(ionismul simbolic, etnometodologia) arăt( c( omul (i societatea pot fi studiate din diferite perspective (i utilizînd metode variate. De pild(, dac( sociologiile interac(ioniste "sînt interesate de activitatea cotidian( (n primul rînd că o activitate de cunoa(tere (i
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
interpretarea datelor dup( categoriile de apropiere interac(ioniste (ac(iune colectiv(, carier(, socializare, perspectiv(), scrierea clar( (i, (n sfîr(it, reflec(ia profund( asupra valorilor abordării prin observa(ie. Erving Goffman (1922-1982) a oferit o interpretare a datelor după modelul dramaturgic. Autorul lui Asiles [1961] nu a practicat, el (nsu(i, decît (n dou( reprize observa(ia direct(: (n insulele Shetland (i la spitalul Saint Elizabeth (i (i-a cl(dit sistemul pe observa(iile realizate de al(i autori (i
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
mea. Toți cei morți sunt dintotdeauna din mine. Toți morții sunt eu... eu (Țipă) eu, eu, eu... OBEZITATE (neimportant) FLASC O cină europeană Personaje: Este la latitudinea regizorului să folosească numele originale, sau cele traduse, pentru că ele au o importanță dramaturgică destul de mare în tradiția teatrului popular austriac de la Nestroy încoace. JÜRGEN: Un tip care arată a student, dar care nu mai e tânăr. Ochelari rotunzi, păr ceva mai lung, eventual barbă. Deseori acționează neîndemânatec și nesigur. SCHWEINDI (Porcușor sau Porcuț
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sigur că ei numesc acum acest gust ciudat ca fiind al lor. EL: Atunci este timpul să mărturisim, că eu trebuie să dau foc la curte, pentru că nu mai suportă nimic și pe nimeni. Dar focul este pus cu inteligență dramaturgică. Mai avem timp. EA: Știți, nu o să te uit, poate, niciodată. Asta a fost o idee plăcută. (se lipește scurt de el) Deseori este o singură idee, o idee în rahatul porcesc, și totul e salvat. EL: Da, vom urca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
on File, 1998) and The Cinema of Tony Richardson: Essays and Interviews, (State University of New York Press, 1999). și-a privit piesele că pe investiții riscante. Ele au fost jucate în continuare după retragerea și moartea să deoarece erau creații dramaturgice bine concepute reprezentînd adevărată esență a teatrului. Cunoaștem scriitorul exclusiv prin piesele sale. Regele Lear este o realizare de marcă a unei cariere literare distinse. Astfel, piesa merită și chiar necesită o abordare plină de respect din partea specialiștilor, editorilor, actorilor
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu numai rolul evreului, ci și pe cel al negrului, al colonizatului, al indianului sau al săracului din lumea a treia: ani fericiți și volubili, când mă agățam cu toată inocența de originile mele. Acum nu se mai poate. Resortul dramaturgic s-a stricat. [...] Nici măcar nu mai pot afirma: "sunt evreu" fără să am imediat impresia penibilă că trag genocidul spre mine și că-mi însușesc supliciul altora"27. Într-o vale a plângerii se construiește această memorie care contabilizează treptat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]