403 matches
-
ci și un poet grav, iremediabil trist, care-și pune întrebări existențiale și, sceptic, renunță la „a spera”, optând pentru „a dispera”. În 1999, C. își surprinde cititorii cu o carte de teatru - Fântâna din lacrimă - ce atestă nebănuite aptitudini dramaturgice. Volumul este alcătuit din trilogia dedicată lui Eminescu, Steaua singurătății, ale cărei piese componente sunt Fuga sau Lada de zestre, Încotro, dragul meu rătăcitor? și La capătul pustiului, precum și din piesele Fântâna din lacrimă (unde mitul Meșterului Manole este reinterpretat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
fi prezentate pe scenă. Dar ele nu erau nicidecum opere distractive, ci abordau probleme sociale serioase, de pildă, biciuiau concepția despre noblețe a celor sus-puși și umilința la care erau supuși cei obijduiți sau criticau căsătoria dictată de părinți. Operele dramaturgice ale lui Li Yu erau foarte apreciate în societatea chineză de atunci, răspândindu-se chiar în Japonia și în unele țări din Asia de Sud-Est care aveau relații strânse cu China. Chiar și în zilele noastre, unele piese ale lui Li Yu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-se chiar în Japonia și în unele țări din Asia de Sud-Est care aveau relații strânse cu China. Chiar și în zilele noastre, unele piese ale lui Li Yu continuă să figureze în repertoriul multor trupe chineze de operă tradițională. Pe lângă creația dramaturgică, Li Yu a constituit o trupă al cărei regizor a fost, jucând chiar și roluri în unele piese cu toate că, în China clasică, interpretarea unui rol într-un spectacol era considerată de lumea bună o meserie umilitoare și era disprețuită de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
disprețuită de cărturari. Li Yu, însă, din pasiune pentru activitatea sa artistică, a întreprins în fruntea trupei, timp de peste 20 de ani, turnee în diferite regiuni ale țării. Această practică a contribuit la îmbogățirea considerabilă a experienței sale în creația dramaturgică și în arta interpretativă. Guan Hanqing, unul din cei mai mari dramaturgi din istoria Chinei Guan Hanqing (1227-1297), autor dramatic, actor și medic în capitala Dadu (azi Beijing), din dinastia Yuan (mongolă), este unul din cei mai mari dramaturgi din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în calitate de membri ai societății în care trăiesc”( M.T.S., Consiliul Europei, Comitetul pentru dezvoltarea sportului,1996, p.9.) În literatura de specialitate, mai multe curente sociologice argumentează conceptul de socializare ca funcție centrală a educației: interacționismul simbolic, funcționalismul sistemic, fenomenologia, modelul dramaturgic, etnometodologia, constructivismul structuralist (pentru mai multe detalii a se vedea Stănciulescu, E., 1996). Există mai multe criterii de clasificare a socializării. Astfel, în funcție de stadiile ciclului de viață și de obiectivele diverselor grupuri și instituții sunt identificate două categorii: socializare primară
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
unui grup de intelectuali pornind de la probleme de onoare și omenie. Ca dramaturg, M. este autor al comediilor Opriți planeta (1966), Dragostea din mai (1970), Curajul bărbaților (1981), în care dovedește simț al replicii și o bună știință a mecanismului dramaturgic. De prin 1985, în urma schimbărilor social-politice, scriitorul revine la jurnalul Eu și lumea, pe care îl va publica în 1991. Include aici narațiuni ce denotă o deosebită forță de evocare a lagărelor de concentrare comuniste, unele texte (Prânzul anchetatorului, Damenvals
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
individualistă, Goffman se bazează pe elementele comportamentale care prezintă o anumită stabilitate în timp, care se produc cu o anumită frecvență. Deoarece accentul cade exclusiv pe comunicarea verbală și nonverbală, el consideră că avem de-a face cu o abordare "dramaturgică", întrucât fiecare individ, prin mesajele transmise verbal și, cu deosebire, nonverbal (gesturi, mimică, chiar tăceri), manipulează o anumită simbolistică, își joacă, asemenea actorilor, propriul rol, viața socială fiind văzută, în acest sens, ca o mare scenă. Cum rolurile presupun interacțiune
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sinelui, pentru construirea unei imagini de sine pozitive și pentru conservarea unui climat organizațional deschis comunicării. Din acest joc al interacțiunilor și activităților ar rezulta cultura unei organizații, responsabilă, în multe cazuri, de performanțele acesteia. Suntem de părere că viziunea dramaturgică a culturii organizaționale se pliază perfect pe realitatea școlii. Nu puține sunt cazurile în care cadrul didactic este asemuit unui actor cu mii de fețe care-și joacă propriul rol, cât mai bine posibil. Partenerul de scenă este atât elevul
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cotidiene. Constanta sesizabilă e faptul că eșecul intervine atunci când sufletele nu reîntineresc și nu se revitalizează spiritual. Cele câteva încercări dramatice ale lui C. (Cireșică și visele, cea mai semnificativă) nu au vigoarea necesară confruntării cu publicul. O anume înzestrare dramaturgică persistă totuși în mai toate prozele sale, unde limbajul e alert, dialogul abundă, iar spiritul colocvial e dominant. Caracteristici stilistice permanente sunt umorul, satira, șarja, ambiguitatea expresiei. C. a tradus din lirica slovacă (în colaborare) și e prezent în numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
Univers” (Mircea Ghițulescu). Unii protagoniști par evadați din teatrul lui Anton Cehov - visători fără vreun țel, învinși înainte de a îndrăzni să acționeze. După o perioadă de tatonări, de încercări cu nuanțe și posturi avangardiste, T. se reorientează către o scriitură dramaturgică „de expresivitate academică”, fără să renunțe la protestul adesea cu adresă polemică, incomod în raport cu obișnuințele, cu locurile comune sau concesiile, compromisurile din epocă. În 1972 își tipărește teza de doctorat, Dramaturgia lui Cehov (Premiul Asociației Scriitorilor din București), în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
strategie de abordare: în timp ce David Lodge folosește episodul Guy Domville ca punct culminant al narațiunii sale, reconstituindu-l din flashback-uri pe care protagonistul le trăiește, în 1915, pe patul de moarte, Colm Toibin își începe excursul epic cu eșecul dramaturgic în cauză, supralicitînd, ulterior, proble-ma angoasei creatoare. Mai mult, în 2002, cu aproape doi ani mai înainte, scriitoarea Emma Tennant publicase un roman (destul de bine primit), Felony/Delict, unde interesul narativ principal nu era altul decît ... relația ambiguă, deși castă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mângâierile panterei (1934), Adevărul și numai adevărul... (1936) sau schițele din culegerea Glasul nevesti-mii (1938). Tentativa de a atrage cititorul prin anecdotică, prin întorsături neașteptate în derularea subiectului înlocuiește preocuparea pentru relevarea omenescului mai adânc, prezentă la S. în scrierile dramaturgice. Patima roșie a stârnit la întâile reprezentații o vie discuție. Unii au văzut în ea un produs al genialității și o capodoperă în materie de „comedie tragică”, cum se subintitulează piesa. De fapt denominațiunea „comedie tragică” este fără motivare, deoarece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
propria-i mărturisire, încă de prin 1955 își încercase condeiul în dramaturgie, P. debutează târziu, în 1976, cu piesa Uneori liliacul înflorește spre toamnă, de-acum înainte concentrându-se asupra acestui domeniu, în care s-a impus rapid. Unei tentative dramaturgice SF, Terra 2 (jucată în 1978), îi succedă, în același an, piesa Băiatul cu floarea, care „preia” lumea adolescenților din romane, moment ce reprezintă, de fapt, desprinderea din anonimat a dramaturgului. Succesul i-l aduce comedia Scaunul (reprezentată în 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
în Danemarca. Fundalul piesei se referă la drama reginei Maria Stuart a Scoției, care s-a căsătorit cu ucigașul soțului ei, stîrnind ura reginei Elisabeta și a partizanilor ei. Prin urmare, fără adevăr istoric nu există tragedii, ci doar veleități dramaturgice. Viață de critic Cu ani în urmă, într-un articol din revista 22, dl Dan C. Mihăilescu cerea, mai în glumă, mai în serios, un spor de periculozitate pentru remunerația criticilor literari. Acestora nu li se răspunde numai cu vorbe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
cu durerea lor, spectatorul încearcă, difuz, să descifreze posibile analogii cu actualitatea românească. E un merit al regizorului că a optat pentru o "problematică" incitantă, într-o lume în care "legea dosarelor" continuă să fie la ordinea zilei. Dar soluția dramaturgica din final mi se pare cel putin discutabila. După ce se zvîrcolește 24 h ("24 de ore infernale!",vorba textului publicitar), după un șir de istericale, cuplul înghite hapul! Cei doi ies în fața casei, ca să dea declarații ziariștilor, ca pe peluza
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
debușeu fizic imediat, - în final, degetul magic al muzicii, al creației o însuflețește și pe Julie, îi redă sensul existenței. Cealaltă partitură magică aparține culorii, fotografiate pe chipul lui Julie cu sensibilitatea unui Nadar și care are propriul său rol dramaturgic. Kieslowski nu folosește culoare într-un sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
Sorin Frunzăverde repetând exasperant: -Personal nu cred că trebuie să fuzionăm cu liberalii-nu trebuie să fuzionăm-nu trebuie... Exagerez: vocea severineanului se împletește cu a lui Ludovic Orban aflat la Poalele Tâmpei pentru a prezenta în premieră absolută lectura unei creații dramaturgice proprii, ale cărei personaje sunt, citez: ,Șuvița, pardon! Moț-căpitan", alias Traian Băsescu, și "Cancelarul împărăției", alias Călin Popescu Tăriceanu. Adică și... Brutus?, mă întreb privind și auzind aplauzele pediștilor de la Brașov și de la Alba Iulia... Dar pentru Haralampy totul a
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
aflat pe malul Ruhr-ului, scriitorul austriac Peter Handke a primit premiul „Piesa anului 2012”, pentru Immer noch Sturm (Furtuna nu trece). Premiul de 15 000 euro este considerat în breala oamenilor de teatru drept una din cele mai importante distincții dramaturgice din Germania, Handke fiind ales de juriu în dauna celorlalți cinci candidați: Claudia Grehn, Darja Stocker, Anne Lepper, Martin Heckmann și Roland Schimmelpfennig. Autor rebel, impulsiv și deseori imprevizibil, Peter Handke este privit de critici ca unul din cei mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
piesă a lui Dumitru Solomon, unul dintre dramaturgii "clasici" cei mai consistenți, jucat și înainte de '89, și după. Dumitru Solomon a furnizat materie primă multor regizori. Semnificativ este faptul că tinerii reprezentanți ai mișcării teatrale se simt provocați de alcătuirea dramaturgică a textelor lui Dumitru Solomon și astăzi, cînd modele iau mințile creatorilor, cînd informația circulă nestingherită de obstacolele totalitarismului, cînd navigarea pe Internet îți scoate în cale alte și alte tentații. întîlnirea cu piesele lui Dumitru Solomon cred că este
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
mult; știm, din alte lecturi sau vizionări, că premiza (premiza) formulată de Jupân Dumitrache, care este reperul cel mai important, stâlpul central al jocului combinatoriu, că această premiză va fi demontată și apoi răsturnată, prin mersul concret faptic al planului dramaturgic, dar va trebui să uităm, deocamdată, asta și să ne întoarcem la litera textului citat: Iaca, niște papugii... În fond, de ce i-o fi numit Jupân Dumitrache tocmai așa: papugii? N-am găsit, pentru acest apelativ, care trebuie să fi
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
fi realitatea comună, de substrat, a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat și el, cel puțin ipotetic, la maximum. Ar fi un prim și îndepărtat nivel 0, pentru că, în realitatea concretă a textului dramaturgic, mai putem identifica un nivel 0 al concretului scenic; dar aproape fiecare construcție ipotetică, ori mai bine zis, fiecare din ansamblurile unor astfel de construcții se sprijină sau pornesc de la un presupus nivel 0; așa și jupân Dumitrache, acest constructor
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
un prolog teatral, la Avignon. Mai exact, la Chartreuse. De obicei, în timpul festivalului, aici se țin spectacole lectură pe texte noi, poți să vezi mici spectacole experimentale de gest, de dans, este un fel de apendice-laborator al festivalului, de cercetare dramaturgică. Poți să citești în bibliotecă și să te pui la curent cu tot ce este nou în materie de teatru contemporan, asta nu doar în festival, ci, mai degrabă, în afara lui, este o bază de informații strînsă și organizată extrem de
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
zona poeziei sau prozei, cu scriituri dramatice variate stilistic. Regizorul și-a făcut scenariul singur, armonizînd vocile, construind legături narative, punînd în situație și în relație personajele, dînd unitate unui text, acum de-sine-stătător și foarte viu. Acest tip de lucru dramaturgic se practică și în alte spații teatrale și e departe de a fi lipsit de interes. În formula finală am găsit și amprenta prezentului - și nu neapărat unul românesc -, dar și o dimensiune universală, de circulație, pe care tema în
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
studii superioare de specialitate sau de ocupantului postului specialități înrudite - perfecționare permanenta 2. Experiența necesară pentru - experiența în domeniul regiei executarea operațiunilor specifice postului 3. Dificultatea operațiunilor - implicații psihosociologice, estetice specifice postului - imaginație, ingeniozitate - cunoașterea unor forme noi de literatura dramaturgică - cunoașterea unor noi stiluri regizorale - adaptarea și contribuția la strategia repertorială - adaptarea spectacolelor la spații neconvenționale de desfășurare 4. Responsabilitatea implicată - conducerea și răspunderea pentru întreaga de post montare a spectacolului - propuneri privind componenta colectivului de actori și ceilalți colaboratori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/123176_a_124505]
-
de mîrlănie) și servitorii (nu fără irizații de noblețe). Tot filmul se hrănește din vibrația magnetică între cele două lumi, din baletul ierarhiilor și din ritualul devotamentului - fie "de servici", fie plin de grandoarea unei tradiții istorice... Din flash-uri dramaturgice, inteligent puse în pagină (în scenariul lui Julian Fellowes), se poate deduce o întreagă epopee - a urii sau a iubirii, a bîrfei caustice sau drăgăstoase -, epopeea unor lumi condamnate deopotrivă la separare și la interdependență. Nu puteți fi în ambele
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]