337 matches
-
să acționeze în forță a fost lesne speculată de Traian Băsescu, pe care atât felul de a fi, cât și vocea îl desemnează drept un moștenitor natural al direcției populiste - firește, cu diferențele de rigoare: împinsă spre extremism, la Vadim, drapată în culorile entuziasmului "sans rivages" și afirmării unor valori apăsat europene, la Băsescu. N-ar fi exclus ca o altă parte a susținătorilor actuali ai PRM-ului, și anume, cei fascinați de discursurile rotunde, articulate după toate legile retoricii, în
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
în care mișună. Și ar mai fi o asemenea esențială deosebire: fantomele nu fură, nu înșeală, nu trafică, nu dau găuri de sute de miliarde, nu falimentează bănci și fonduri private, nu operează la lumina zilei. Cearceaful cu care se drapează nu intră în inventar. Sunt drăguțe, dacă e să le compari cu marii corupți... La atâtea fatale deosebiri, ceva aduce la matcă cele două specii: asemeni fantomelor, a căror existență n-a putut fi niciodată obiectiv dovedită, și marii corupți
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
vine la bal, printre fete cu laptop și domni cu celulare (semnele subtile ale timpului...) o lume fanată, scăzută de iubirile de serie. De duzină. În deschiderea-închiderea ochilor, ba aici, ba acolo, joacă un trecut de două feluri. Unul gol, drapat cu povești bine scrise, a căror față, ca fața societății, se urîțește din ce în ce, trecînd de la amoruri de artiști, în case vechi, care dispar, la însoțiri vulgare, pe șantier, apoi la iubiri contra uitare. Și zvonurile, învinuirile vinovate
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
nu vreau, evident, să jignesc pe nici unul din editorii noștri de frunte, dar comparația își are skepsis-ul ei!) Ce întrevedeam atunci - și, regret s-o spun, am rămas printre puținii, excepție făcînd-o angajații înșiși, care-au protestat împotriva acestei ticăloșii drapată în prostie - s-a împlinit la milimetru astăzi. Domnul Ornea, excelent cunoscător nu doar al istoriei culturale românești, ci și al moravurilor noastre naționale, descrie felul stupefiant în care una dintre cele mai prestigioase instituții culturale a României a fost
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
de Legea accesului la dosarele de securitate. Nu numai ei, dar și cohorta turnătorilor fără număr aciuiți prin funcții înalte "de partid și de stat" pot jubila: cel mai inflexibil dintre adversarii totalitarismului securist, cel mai necruțător dușman al incompetenței drapate în falduri de dosar secret a fost anihilat! Pentru a duce absurdul pe culmile binemeritate, nu mi-ar rămâne decât să susțin candidatura lui Horia Patapievici la Academie. N-o voi face, desigur. Nu pentru că n-ar merita-o. O
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
nici de imaginea țării, ci strict de portretele unor persoane care, dacă n-au făcut nimic rău, se pot disculpa. Există, însă, și posibilitatea ca persoanele implicate în afacerea albumului să fi călcat alături de lege. Pretenția unora de a-și drapa greșelile cu imaginea României e neserioasă. Nici Ceaușescu, pe vremuri, nu era identificat cu țara pe care o conducea, în pofida celor 99,9% voturi cu care se vedea ales, în scripte. Se poate spune altceva, mai simplu, că ori de
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
astfel, ajunge să respingă prestigiul secular al filozofiei, preferînd zdrențele de bastard ale mai recent înființatei discipline a sociologiei. Nostim e că alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade în greșeala pe care le-o reproșa adepților autobiografiei
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
este numit în toate felurile posibile cel mai mare scriitor al republicii, Tudor Arghezi spune că ar fugi de la recital, „dar n-am pe unde să ies. Ușile sînt închise.” Poate fi doar o cochetărie de primadonă, o falsă modestie drapată într-o efect de stil, dar imaginea sălii festive în care artistul este prins pe scenă și nu are pe unde să fugă, pentru că toate ușile sînt închise este una dintre cele mai sugestive imagini ale scenei culturale așa cum arată
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5194_a_6519]
-
mine, darămite să m-asculte. A bombănit mai mult pentru dânsa: «M-ai mințit ca un ordinar! Spuneai că dispari, că te duci aiurea, cerșetorule!»” (p. 39) Toate ca toate, dar eu, unul, aș fi vrut măcar s-o văd drapată pe acea lady a anilor cincizeci în rochia cu cocoșei! Nu, nu din pudoare pune Niculae Gheran episodul între paranteze. Sunt, în Oameni și javre, destule alte secvențe de aceeași factură pe care nu și le cenzurează. Din punctul acesta
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
a modernității ca întruchipare a dorinței și forței vitale, el devine prototipul rebelului absolut care sfidează morala și legile societății în numele unui individualism extrem. În prima sa replică, lansată către Donna Anna „Chi son Io tu non saprai ” el se drapează în mantia misterului atât de drag romanticilor, aruncând o provocare nu numai către femeia pe care tocmai încercase să o agreseze ci și artiștilor ce-l vor incarna pe scenă. În premiera văzută recent pe scena Operei Naționale București, cele
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și de toate cu aerul blajin că le faci, de fapt, concesii, ocupîndu-te de lucruri marginale, inactuale, ca jocurile erudite de limbaj, imprevizibile, periculoase, cu
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Decisiv, pentru el, e ca lucrurile să poată fi formulate și reformulate într-un regim de fascinație continuă (adjudecată deopotrivă de cel care scrie și de cel care citește). În precedenta sa carte, Zilele regelui (2008), dezinteresul acesta era ingenios drapat într-o coloristică fantezistă. Asta i-a determinat pe unii să discute romanul ca pe unul istoric. Sigur, epoca era aceea a lui Carol I (a doua jumătate a secolului al XIX-lea), dar acțiunea s-ar fi putut petrece
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
atras de inteleoctul radicalizat (Malraux îl definea drept "ispita comună a tuturor inteligențelor"). Nimic nu-l satisface pe autorul nostru, nimic nu-i redă încrederea într-o lume ce-i apare coruptă prin esența sa, care se mulțumește a se drapa în aparențe ale normalității, prin sterilitatea sa iremediabilă care lansează pseudosemnale derutante ale rodniciei: "Atîtea cereale, atîtea semințe și atîția sîmburi în poemele citite zilele acestea în reviste mă fac să mă întreb dacă n-au fost cumva scrise de
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
căruia îi place să „ascundă” înțelesuri în text și, bănuiesc, să se și amuze de morga unor critici obtuzi), aceste două aspecte se vedeau mai greu, acoperite, cumva, de spectacolul când fals-dantesc, când fals-bacovian în care Ioan Es. Pop își drapează, uneori, fantazia. E clar că, oricât de vagă este destinația numită momfa - ca să respectăm grafia fără majuscule a poetului -, poezia sa se îndreaptă mereu către Ceva, pipăind infinitezimal marginile lumii. Religiosul (în înțelesul etimologic al termenului) merge mână în mână
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
pentru un alt spectacol, bucurie estetică a cine știe cărui Spirit, din alte lumi." (p. 95) Imaginea, ajunsă simbol, a vînătorilor vînați, se subțiază, iată, căpătînd transparența delicată a jocului prin care se străvăd alte jocuri. Coridoare de oglinzi. Prima parte, polemică drapată în erudiție, se termină cu o întrebare-cheie: Cum mor operile de artă? Nu există cauză dovedită, sînt doar factori. Primul dintre ei e "sațiul lecturei". Cartea, în mîinile cititorului ei, îi stă mai mult în grații cu cît cedează mai
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
a oferit să-mi fie frate de cruce s-au ascuns cu un pas mai devreme chiar și singurul bărbat de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un oraș în care nu m-a chemat încă nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor vie pentru tot șirul celor prea dragi
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Gabriela Ursachi Lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căruia căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
care chiar m-a surprins post factum (vizionare) este că nu țin minte ca personajul Kiki, etalonul emancipării urbane, să aibă alți amici sau cunoștințe în afară de Alex și de Sandu, fratele ei (Tudor Chirilă). Așa că aparența de sofisticare parcă e drapată pe un umeraș gol, în urmă rămînînd doar "cool-ul" hainelor, mai puțin cele ale lui Sandu - aici am comasat și parafrazat afirmațiile a doi critici de film, să văd dacă se recunosc - iar sentimentele nu conving prin dramatism, chiar dacă
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
la aparat? Chiar mata? Aici e o fată care scrie... Îhî... Scriu"), inspirându-i memorabilul portret din Aqua forte, un portret străbătut de simpatie, cu tot realismul notării unor detalii ale înfățișării (infirmității) fizice a personajului: ,,Un apendice de fată drapată într-o lungă rochie care să-i acopere scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare valoare textului suferind de o carență estetică. E corect diagnosticat, în anume circumstanțe, pericolul supralicitării prozaismului drapat în patetism: "S-o spunem direct: unele din poemele de revoltă ale Florenței Albu amintesc prea de aproape factura gazetăriei sale foarte onorabile din lunile de după revoluție și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea adecvată a
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
acea literatură din perspectiva postdecembristă a tinerilor cititori fără a ezita să judece chiar dur proza esopică: "Adevărul, moral sau politic, cere claritate, directitate și firesc. Or, adevărul redus la jumătate, la sfert, la o șesime sau poate întreg, dar drapat sub faldurile iluziei, pus în decor abundent ori dezvoltat în parabole, devine odios și malign"(p.73). Criticul regretă cititul printre rânduri ("maladia receptării în comunism") și deplînge nereușitele "abia acum vizibile" ale acelei literaturi orientată spre efectul imediat căci
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
și decenii la rînd, sursa promovării cetățenilor de excepție, a aristocrației artei și culturii, a meritocrației științifice. Dar vai! apoi, pe creasta valului amintit și reprobabil au săltat o sumedenie de specimene sărace cu duhul, sclavi ai neroziei native, nătîngi drapați în ideologii străine, gata oricînd să se bucure de amărăciunea celor valoroși, înțelepți, cultivați. Prin ^49-^50 eram redactor la o revistă săptămînală pentru copii. La un moment dat puteam fi "eliberați din funcție", deoarece se luase măsură "întăririi compoziției
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
simplu, dar tulburător. Pentru că ei aveau ce pierde. Ce pierdea Franța? Cu mareșalul Pétain, eroul de la Verdun, Franța pierdea stima de sine, iar Ophuls nu ezită să readucă în discuție discursurile care legitimau capitularea Franței în fața Germaniei naziste, un cadavru drapat în eufemisme. Impresionante sunt filmele de propagandă pe care regizorul le inserează în film, unele dintre ele se impun atenției prin monstruozitatea mesajului. Pentru a demonstra superioritatea rasială, germanii filmează soldați din trupele coloniale franceze, senegalezi, algerieni etc., chipuri cu
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
inadaptabil atît la un context cultural vlăguit, cît și la mecanismele nocive ale totalitarismelor care, proclamînd "eliberarea", nu duceau decît la o mai cumplită alcătuire a subjugării, la o alienare drastică a umanului, hidoasă la culme prin circumstanța că se drapa într-o demagogie pretins științifică a progresului. Se cuvine să renunțăm hotărît, prin urmare, la taxarea avangardei drept "revoluție deturnată", alterată de anarhism, individualism, "dezorientare" ideologică (v. Adrian Marino, în Dicționar de idei literare: "Adevărul este că orice avangardă literară
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
să plece. Doar că, în refrenul etern repetabil "băiete, încă un rând", din berărie nu e scăpare. Cum nu e nici din birocrația aparent laissez-faire din care, rămînînd în cercul acelorași, insolubile, probleme, se iese la bere. Niciodată afară. Tristețea drapată în convivialitate a băutorilor de bere e tristețea trăncănitoare a lumii lor. Nu sînt niște băutori de absint. Nu li s-a dat puterea desprinderii. Dependenți de onoare, de familie, de lumea măruntă care-i cunoaște și-i recunoaște, nu
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]