665 matches
-
găsit soți și soții între odraslele marilor boieri din țara Românească și Moldova. Constantin (1683-1714) s-a însurat, pe 7 ianuarie 1707 (sau în 1706), cu Anița, fiica lui Ionașcu Balș (care atunci era fost mare stolnic, dar va mai ocupa dregătorii importante în Divanul Moldovei). Nun i-a fost stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul tatălui său. Tot Constantin Cantacuzino l-a cununat - prin februarie 1709 - și pe Ștefan, al doilea fiu al Voievodului (1685-1714), care a luat-o pe Bălașa, fiica lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care Matei Basarab îi întărea Stancăi, văduva spătarului Preda, ocinile și rumânii, Vodă arăta că a fost nevoie de intervenția Domniei - „[...] au venit în marele divan și s-au pârât, și judecându-i domnul împreună cu mitropolitul Theofil și cu toți dregătorii...” -, pentru că, „după moartea lui [a spătarului Preda, fiul lui Bădican - n.m., D.H.M], ea n-a avut liniște de la rudele acestuia [...] care socoteau să o scoată din toate moștenirile bărbatului ei”), fiind nevoie, pentru această înstăpânire, de porunci drastice ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
consumaseră în timpul vieții postelnicului Constantin Cantacuzino), fiul cel mare, care - abil într-ale politicii și precaut - își făcuse rost în 1658 de o diplomă de nobil transilvănean și avea și o proprietate în Ardeal, va urca pe scara rangurilor până la dregătoria de mare spătar (în 1665-1667) și va fi prima victimă a confruntărilor între partidele boierești (Neculce îl bănuia chiar de ambiții de domnie și socotea că din această pricină a fost ucis, în 1667, la Istanbul; un cronicar muntean îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cronicar îl ironiza chiar pentru originea sa obscură - fusese „neguțătoriu de abale” într-un târg sud-dunărean -, descoperindu-i astfel și alogenia. Ghețea a venit în țara Românească sub Mihnea al III-lea Radu, a adunat avere și a urcat încet scara dregătoriilor. A fost mare paharnic, mare clucer, mare stolnic (între anii 1666 și 1669) și din nou mare clucer în anii 1669-1670 și între anii 1671 și 1692. în Ghețea, Cantacuzinii (Șerban, în particular, care îi mai înșela din când în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marelui vornic Vâlcu Grădișteanu (cel ce va fi ucis din porunca lui Șerban Cantacuzino), apoi cu Teodora Frangulea („sora Frangului”) și, în fine, cu Maria. A urcat, între timp, pe scara rangurilor - ajungând mare spătar în 1674 și deținând aceeași dregătorie între 1679 și 1681 și din nou, din 1690 până în 1706 -, cu întreruperi provocate de inimiciția unor Voievozi (chiar și a lui Gheorghe Duca, pe care l-a susținut și căruia i-a adus și steag de domnie de la Stanbul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
său (împreună cu care a stârnit mânia lui Mihnea al III-lea) și combatant contra slujitorilor răsculați în 1655310. Rămasă văduvă în 1666 (Pană Filipescu murea înainte de 10 mai 1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
turci și arabi ne arată limpede textul cronicii sale). Brâncoveanu - deși îi cunoștea capacitatea, căci îl trimite cu o solie importantă în Transilvania, la generalul Heissler, în 1689 - îl va privi cu o continuă suspiciune și îi va încredința doar dregătorii mărunte. Astfel, a fost mare clucer de arie din 1692 până prin 1696, apoi ispravnic de banii haraciului pentru județul Vâlcea, în 1701; doi ani mai târziu, în 1703, se afla în funcția de ispravnic la Ocnele Mari, pentru ca din 1712
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pă Grigorie postelnicul Băleanul i pre Radul clucerul sin Hrizii” - Radu Greceanu), beneficiind apoi iarăși de bunăvoința Brâncoveanului (zice același autor: „Iar apoi domnul, din bunătatea sa milostivindu-se iarăși spre dânșii [...] i-au slobozit și i-au miluit cu dregătorii și cu cinste la curte”). S-a stins înainte de 23 mai 1729. Purta rasa de călugăr și îl chema Rafail de la Mănăstirea Radu Vodă din București (a fost și îngropată acolo). * Când a plecat, în 1665, să învețe carte în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu să scrie cu direpții, să pue Dumnezeu pre păcătosul asupra lui și diavolul să stea de-a direapta lui, când se va judeca să iasă osândit și rugăciunea lui să fie întru păcat și să-i fie zilele puține. Dregătoria să-i o ia altul, să-i fie feciorii rămași săraci și muiarea lui văduo...481 Sunt prezenți, cum se vede în textele de mai sus, Cain, întâiul ucigaș, Core, Datan și Aviron, „nesocotitorii lui Dumnezeu”, „vânzătorul” Iuda, Arie și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
SCRIERI: Viața mitropolitului Petru Movilă, în Petru Movilă Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, Mănăstirea Neamț, 1844; Istoria bisericească a românilor pe scurt, îngr. Iosif Bobulescu, Iași, 1871. Traduceri: Alexandru Sturdza, Epistolii sau scrisori despre datoriile sfințitei dregătorii preuțăști, I-II, Iași, 1843, Învățături religioase, morale și istorice, Iași, 1844; Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, Mănăstirea Neamț, 1844. Repere bibliografice: C. Erbiceanu, Istoricul Seminarului „Veniamin” din monastirea Socola, Iași, 1885, 62-112; A. D
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
exileze în Polonia. Aici el are prilejul să studieze la o școală cu profil umanistic din Lvov, în a cărei programă figurau limba și literatura latină, elina și polona, istoria Poloniei. Revenit în țară, este posibil să fi ocupat unele dregătorii mărunte, dar prima atestare (1628) îl indică logofăt al treilea la Curtea lui Miron Barnovschi. O experiență specială a trăit în 1631, când a făcut parte dintr-o delegație de boieri care a mers la Constantinopol pentru a împiedica numirea
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
cină, consoartei. Un subaltern al său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din Vale. Cu foarte rare excepții, nu numai diplomații, ci și alți deținători ai vreunei dregătorii sunt suflete pervertite, ariviști odioși, demnitari obtuzi, aroganți, cruzi, obstinați în a căuta mijloace de îmbogățire rapidă, iscusiți în a trage sfori și a obține profituri exorbitante, experți în a se implica, oricând se ivește ocazia, în afaceri oneroase, încasatori
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
de lângă Ianina - și Băleanu după mamă - Maria era fiica marelui ban Gheorghe și soră a lui Ivașco Băleanu. Știa latinește, grecește și turcește (deși nu se cunoaște unde și cu cine a învățat) și părea menit urcării rapide a treptelor dregătoriilor. S-au opus însă un destin potrivnic, împrejurările politice și „amestecăturile” pe care nu le-a ocolit. Era logofăt de vistierie în 1675, dar, după ce tatăl său a fost ucis în 1680 de seimeni din porunca lui Șerban Cantacuzino, a
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
despre urmarea lui Hristos (1647) N. precizează că a învățat latinește când trecuse pragul adolescenței, acasă, cu un profesor care putea fi foarte bine unul dintre călugării catolici din Târgoviște. Aproape treizeci de ani acest boier nu și-a schimbat dregătoria - apare prima dată în acte ca „logofăt al doilea”, la 13 februarie 1632, înainte de urcarea pe tron a cumnatului său Matei Basarab -, deși contextul politic i-a fost cu deosebire favorabil. Marca fundamentală a personalității logofătului este complexitatea. Curteanul, extrem de
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
exil, pribegind nouă ani în Ucraina și Polonia. În 1720 i se îngăduie să se întoarcă în țară și este repus în drepturi. Se ocupă în special de administrarea propriilor moșii și de creșterea copiilor, chiar dacă, sporadic, va mai deține dregătorii importante sau funcții juridice și fiscale. N. a trăit într-o perioadă de mari tulburări interne și externe. Condițiile de extremă nesiguranță, de violență, nedreptate și abuzuri, de permanentă primejdie, de încălcare brutală a legilor și principiilor morale au accentuat
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu dați acelora cinstea și boeriia, în fățărnicie; ci să o dați aceluia mai sărac, deaca iaste vrednic și harnic și-și va păzi dregătoria cu cinste. Că mai bun îți iaste săracul cu cinste decât boiariul de ocară.” Ideea este nu numai foarte curajoasă, ci și foarte modernă. Cărturarului nu i-o puteau sugera textele bizantinilor, la fel cum nu putea găsi acolo idei
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
lui Matei Basarab (1632-1654) e concepută în spirit religios și conține prevederi discriminatorii față de locuitorii de o altă credință decât aceea ortodoxă. Îndreptarea legii (1652), precum și alte texte de drept canonic, implică segregația. Doar evreii creștinați vor beneficia de anumite dregătorii, fiind împroprietăriți și cu câte o moșie. Chiar și în aceste condiții, evreii sephardimi din Turcia vor continua să se așeze în Valahia. Sunt amintiți la București, în raportul misionarului Urbano Cerri. Vor lăsa loc însă și evreilor polonezi, a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
față de mine, precum și prețuirea arătată de Augustus tatălui meu...“ Se oprește din citit. Rămâne însă cu privirea plecată. Seius Strabo, tatăl lui Seianus, nu s-a ridicat niciodată mai sus de demnitatea de cavaler, dar a îndeplinit mul te alte dregătorii urbane și militare. Rudele și prietenii lui sunt copleșiți cu onoruri de către principe. După cum unul este sau nu intimul lui Seius Strabo, în aceeași măsură se socotește și prietenia lui față de Augustus. Reia lectura. „M-am obișnuit ca nădejdile și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca pe un ghem. 18. Te va azvîrli, te va azvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpînului tău! 19. Vei fi izgonit din dregătoria ta, și te va smulge Domnul din locul tău. 20. În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia; 21. îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brîul tău, și voi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor: padișahul, umbra lui Allah pe pământ, dintr-o anume noapte nu mai cunoștea decât o singură femeie. Nu-i nimic, suspinau dregătorii bătrâni; va fi șase luni sultană-haseki, pe urmă va trece și asta cum trece fumul și cum trec miresmele. Însă harul n-a trecut ca fumul și ca miresmele. Noaptea a înrâurit asupra zilei; revoluția a sucit și a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neștiutoare! i-a zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de dezertori mameluci sau de vreo bandă de jefuitori? Șovăiam s-o fac până în clipa când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci și de familiile lor. Dar lista se lungea mereu: zidari, dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de toate felurile. Am aflat curând că funcționarii otomani se ocupau cu întocmirea de liste nominale ale tuturor maghrebinilor și ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cerând o Întrevedere urgentă și scurtă cu domnitorul. - Te ascult, căpitane, spuse Ștefan, fără a se așeza În scaunul cu spătar Înalt destinat, În toate cetățile Moldovei, vizitelor voievodului. - Măria ta, am două lucruri urgente de comunicat Înaintea sfatului cu dregătorii apropiați. Primul este acela că Apărătorii au cerut chemarea tuturor efectivelor de luptă Încă de azi, lucru pe care l-am și făcut. Luptătorii lăsați la casele lor de sărbători vor sosi În cursul zilei. Ei vor ca măria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea niciodată nici să mergi pe picioarele tale, nici să ții o sabie În mână. Pe mâine. 5 ianuarie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei Erinei i se păru că cetatea nu mai are suflet. Se Întorsese voievodul, se Întorseseră dregătorii, garda Apărătorilor era la datorie, iarna era frumoasă iar vântul Încetase. Dar cetatea tot n-avea suflet. Era, parcă, locuită de păpuși mecanice. Viața continua, dar În surdină. Oamenii făceau ceea ce făcuseră și până atunci, dar mișcările lor aduceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la Valea Albă. Oameni tineri, care Îi prețuiau pe cei care se jertfiseră și care, la rândul lor, credeau În victorie. Stolnicul Petru, comisul Groza, căpitanul Gherman, Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse dregătoriile, le prețuise viitorul. Mai rămânea ca ei să se dovedească demni de Încrederea lui și să-și câștige cu sabia acel viitor. - Ce trebuie să facem, măria ta? reveni Costea, văzând că voievodul nu lua nici o decizie după aflarea primelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]