1,848 matches
-
cutare și cutare. Nu, nenicuță, nu mă băgați voi la balamuc, cum ați băgat-o p-aia!" "PUȘCĂRIA ȚI SE PARE UN LOC MAI CONFORTABIL?" Înghiți în sec, de parcă gâtul i s-ar fi uscat pe neașteptate. Încercă să-și dreagă glasul și lansă un timid: Sunteți capabili să scriți tot soiu' dă bilețele și să le trimiteți peste tot, nu? Asta-i o ordinărie și nu să face, frate, niciodată". "AȘTEPTĂM SĂ-ȚI DAI FRUMUȘEL DEMISIA. ALTMINTERI, CHIAR O CĂ
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ici-colea? Suntem oameni gospodari și la locul nostru. Nu ne terfelim noi obrazul pentru câțiva crăițari acolo! Acum însă - jupâne - pregăteștete să afli vestea care nu știu dacă are să-ți placă. Dar noi așa am hotărât!” Moș Dumitru și-a dres glasul, semn că are de spus ceva de seamă: Nu știu ce părere ai despre ceilalți cărăuși, jupâne... Mai încape îndoială, moș Dumitre? - a rostit repede Aizic, ca și cum s-ar fi dezvinovățit de o vină închipuită. Nu-i vorba despre asta, ci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ți se arată un spate - ca să nu-i zic fund - cât o lume de mare și mâncare ioc - a întins coarda Pâcu, vorbind în șoaptă, cu o înfățișare șoltică. Mai bine hai să vorbim cu Costache, ca să vedem cum o dregem în astă seară. Că odată vede nașul... Care naș și care fin, Dumitre? Păi, nașii suntem noi, iar finul sau finii, că sunt doi, sunt Hliboceanu și Mitruță. Pâcu și-a răsucit mustața și a grăit: Sunt sigur că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de parcă atunci ar fi vrut să-l descopere pe cel ce-i va urma la conducerea cărăușilor. Împreună cu Pâcu, am stat și am chibzuit cine să fie cel ce va fi de azi înainte în fruntea voastră... Pâcu și-a dres glasul, adică voia să vorbească și el: După cum vedeți, Dumitru nu are curajul să spună la cine ne-am gândit. De aceea am s-o fac eu în locul lui. Ei, aflați voi că după multă târguială și gâlceavă am reușit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe ulcica cu vin, a cumpănit-o în mână preț de o minută, în timp ce ochii aburiți priveau undeva nedefinit. Apoi a băut prelung, fără să răsufle. Când a terminat vinul din ulcică, a așezat-o apăsat pe masă, și-a dres mustața cu dosul palmei și apoi a grăit către Mitruță: Ai uitat să aduci fluierul, mânzule. Fă bine și adu-l! Mitruță n-a mai așteptat alt cuvânt. S-a repezit afară și, după o bună bucată de vreme, s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au rămas cu ochii sticlind în bătaia lunii... Cam așa cum stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu vorba. Și unde-i nădușala, moș Pâcule? - a întrebat Mitruță. Na-ți-o bună că ți-am dres-o! Ai răbdare, băiete. Tu crezi că așa vin fiorii, ca și cum ai bate din palme? Nuuu. Au timp să se arate și fiorii, numai că Costache aista, sau poate Hliboceanu, au uitat că povestitorul trebuie să aibă stuchit la torcătoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aruncând o privire întrebătoare către Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a rostit tărăgănat: Acum, când trebuie să ne despărțim, vreau să te rog să fii cu mare băgare de seamă cum te porți cu oamenii tăi și cu cei de care ai nevoie mereu... Cred că știi ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ascultat porunca cu capul plecat, pentru că așa trebuia să stea în fața boierului, dar în mintea lui - fiindcă nu-l prea trăgea ața la treabă - țesea deja răspunsul... Ajungând aici, Hliboceanu s-a oprit. Cam cu gesturile lui Pâcu, și-a dres mustața cu dosul palmei, apoi a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu mare încetineală, a dus-o la gură, sorbind din ea cu vădită lene... Și ce răspuns a dat țiganul când s-a întors de afară? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treabă grea. Ce ar mai fi de făcut, Ioane? Să merg la Dochița, nevasta lui Hliboceanu să-i spun nenorocirea. Ai grijă cum vorbești, fiindcă nu știi ce poate să facă când o auzi. Am să văd eu cum o dreg... Am nădejde în tine, Ioane. Mergi sănătos! Cotman a plecat cu inima mai ușoară. Moș Dumitru i-a dovedit că știe să asculte și să dea un sfat la nevoie. „Apoi îmi trecea și mie prin minte gândul că ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu s-a prefăcut că nici nu aude spusele prietenului său și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu dosul palmei, cum îi era obiceiul, a pornit să vorbească, cu glas de taină: Pe când satul nostru se găsea într-o poiană a pădurii nesfârșite ce cuprindea locurile... Pe atunci erau multe năvăliri de neamuri vrăjmașe. Cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
limba italiană, Într-un colț al ecranului -, Însă auzeam cum frazele abil ticluite Împingeau auditoriul Încet spre punctul de fierbere. Liderul făcea pauze de efect, oferind publicului acel bâzâit liniștitor al mașinii care rula cu viteză constantă pe autostradă, Își dregea discret glasul din discul de ambreiaj, după care mârâia vreo douăzeci de secunde la circa 1200 rpm, lăsând ușor discursul la ralenti, Încât aveai impresia că motorul i se va Îneca, și o dată Îl auzeai, În liniștea generală, după detunătura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de osteoporoză, colită, tuse măgărească, incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu-mă că asistam la o clară insubordonare a trupului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
informații despre anumiți oameni, pe care trebuie de fapt să-i protejez. Am o informație care o să te lase cu gura căscată. Infirmiera și asistenta medicală s-au certat groaznic, ieri, de la un supozitor antihemoroidal. Smith se prefăcu că Își drege glasul și duse discret mîna la rever, unde se afla ascuns, sub stofa hainei, butonul de pornire al microcasetofonului. Era un model mai vechi, fără dispozitiv de pornire automată. — Ghm, ghm, nu prea Înțeleg, fii te rog mai explicită. De ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fără a mai cere amănunte suplimentare. Ar fi fost În stare să parieze că acel cineva care-i văzuse pe Jegg și pe asistenta medicală Împreună la un restaurant era Însăși infirmiera - și Într-adevăr, ar fi cîștigat pariul. Își drese glasul, duse mîna la rever și apăsă din nou pe butonul ascuns al microcasetofonului, de data asta pentru a-l Închide. Știa de pe acum că, În raportul pe care-l va Întocmi, pentru a-l trimite apoi șefilor săi de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chemase; părea venit de undeva de la țară. Era un bărbat trecut de prima tinerețe, de statură mijlocie, cu o privire jovială, arăta bine hrănit și avea și un pic de burtică, peste care Își Împreună cu evlavie mîinile, Înainte de a-și drege glasul. Purta pantaloni bufanți și o tunică scurtă, dintr-o stofă aspră, cu cîteva discrete pete de mîncare pe poale. În treacăt fie spus, nu avea cîtuși de puțin aspectul unui om curajos, sau care ar ști mai multe decît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bune. Probabil că, În acest timp, el repeta ceva În gînd - degetele mari ale celor două mîini se roteau repede unul după altul - deși se prea poate să fi fost doar un semn de nervozitate sau grabă. În sfîrșit, Își drese glasul, lăsă mai Întîi capul În jos, apoi Îl ridică și privi Întrebător către cer, cu ochii Închiși. Începu prin a repeta constatarea veche de cînd lumea că trupul omului e făcut din pămînt și În pămînt se va Întoarce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu fața verde avea două, dintre care unul era al meu. Michel făcu pe surdul. Zgîndări o vreme focul cu capătul unui băț, pînă cînd luă și bățul foc; atunci Îl lovi ușor de pămînt, ca să se stingă, apoi Își drese glasul și scuipă hotărît peste cărbunii Încinși. Abia după ce dădu la o parte pătura, Pablo văzu că avea ambele picioare amputate deasupra genunchilor. Pantalonii erau Îndoiți pe fiecare bont și Înveliți cu niște capișoane de cauciuc. Pentru a se deplasa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mormăit ceva drept răspuns. Pe scaunul din dreapta mea, Meluța se prefăcea că doarme. Cred că, În primul moment, se temuse și ea de același lucru ca și mine. Văzîndu-ne fără chef de conversație, noul pasager nu mai insistă. Doar Își drese glasul, tușind scurt, pentru a-și semnala disponibilitatea de a răspunde oricărei Întrebări despre destinația și scopul călătoriei sale - sau despre orice altceva. Pentru a evita complicațiile, nu l-am Întrebat nimic. Dar În sinea mea a trebuit să recunosc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În oglinda pe care mesajul Roxanei atîrna ca un memento sarcastic și lucid. N-aș putea spune exact cît timp am stat acolo. Să zicem, În jur de cinci minute. La urmă, am tras mult aer În piept, mi-am dres vocea (eram un caraghios) și m-am Întors În cameră. Am vorbit cu voce sigură, am spus niște cuvinte hotărîte. — Ascultă, Bazil, ești prietenul meu de mulți ani și trebuie să fiu sincer cu tine. Părerea mea e că ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate. Fiindcă suferea de hipoglicemie, trebuia să mănînce mereu bomboane, ceea ce bineînțeles că, În cele din urmă, Îi afectase dantura. Emoționat, Pablo Își drese glasul. — Hello, Christina! Mă bucur că te-am Întîlnit! — Dumnealui cine e? Întrebă ea cu oarecare prudență leneșă. — Un prieten, scriitor. Scrie o carte despre insula Roland. Nu ne făcu Însă cunoștință, nu-i spuse cum mă cheamă. Ea clătină
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a putut. Cu toate astea, sînteți deja erou, dom’ Roja, nu oricine ar fi avut mațe s-o șteargă așa pe cont propriu, zice Tîrnăcop calm, altceva nici nu mai contează, fac pariu că de aici înainte trebușoara o să se dreagă de la sine. Comandantul a fost întotdeauna un bleg, iar pe de altă parte ceva a scîrțîit de la bun început în planul Bătrînului, cînd mi-am dat seama că nici el nu le știa chiar pe toate era prea tîrziu, reia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
idei. Ascultă, făcu Bătrînul devenit dintr odată absent, ciulindu-și urechile la muzica lui, după asta urmează Simfonia nr. 100 în sol major, Militara lui Haydn, o altă pură coincidență. Dar brusc revenit la realitate, ridică din sprîncene și își drese glasul. Cu toate astea nu cred că va fi cine știe ce, simți nevoia să l încurajeze și să se scuze printre rînduri pentru secretele și misterul de care s-a lăsat mereu înconjurat cu bună-știință, ar fi trebuit să-ți dau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și ai scos-o cu bine la liman, Delfinașule, pufăie, pînă își pierde de tot suflul. În concluzie, dacă eu am făcut-o de oaie, eu trebuie s-o dreg, ce mai în sus și-n jos, ăsta e adevărul spus verde-n față, ufff, hai că n-a fost cine știe ce, revino-ți dragă în fire, o întrerupe Tușica, ce tot îndrugi acolo, o întreabă. Am lungit-o prea mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
i-au pus numele și pe o sumedenie de străzi aproape în fiecare reședință de județ. Uite-așa a umblat domnul Președinte la sentimentele fiecăruia, ți-l poți închipui împărțindu-le sarcini, luîndu-i cu binișorul, promițîndu-le funcții, o să facem, o să dregem domnilor. Mortăciune, mătăluță trebuie că te-ai săturat după atîta timp de stat pe margine ca un paria al societății, cu o pensie de mizerie, după ce te-ai scrificat atîția ani ținînd legătura aia de risc maxim cu KGB-ul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]