4,293 matches
-
Directorul tehnic, dna arh. Grațiela Mărculescu, ne-a informat că localitățile bănățene afectate se înscriu în tipologia așezărilor umane cu plan prestabilit; rețeaua de străzi este rectangulară, iar parcelele sunt de mari dimensiuni, de formă dreptunghiulară, alungită. Casele (în general dreptunghiulare, cu regim de înălțime pe parter) au fost amplasate cu latura scurtă a dreptunghiului la aliniament, iar una dintre laturile lungi pe limita laterală a parcelei. Noile proiecte refac, la nivelul cerințelor actuale, cadrul urbanistic tradițional, clădirile urmând să fie
Agenda2005-24-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283791_a_285120]
-
va fi posibil) pe vechiul amplasament. Se vor respecta: regimul de aliniere tradițional și prevederile Codului Civil. De exemplu, locuințele de două camere respectă specificul caselor simple, pe parter, din zona de șes a Banatului; de aceea, conformația planului este dreptunghiulară (7,25 m x 10,25 m), accesul în casă se face pe o prispă alungită, protejată de acoperiș (învelitoare de țiglă ceramică profilată/solz); din spațiul tindei/holului se va putea accede în celelalte încăperi: în camera de la stradă
Agenda2005-24-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283791_a_285120]
-
Martie. Ele sunt dăruite de către băieți fetelor. Acestea pot avea diferite forme: de inimă, de ghiocel, de trifoi cu patru foi, etc. Acestea au două culori specifice: roșu și alb. Ele sunt puse de obicei pe o bucată de carton dreptunghiulară. Acestea sunt mărțișoarele (cel puțin atât știu despre ele). Copiii mai mici îl privesc cu admirație. Fratele lui, Luca, își învârte foaia între degete, dornic să o arate celorlalți copii. Luca are șapte ani, iar din desenul său, câțiva păianjeni
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
poată fi adevărat - ca banchetul de la Opis să se fi constituit Într-o variantă antică a Cinei cea de Taină pictată de Cranach cel Bătrân, cu participanți animați de idealul Înfrățirii universale și așezați democratic În jurul unei mese rotunde, nu dreptunghiulare, așa cum ne-a obișnuit iconografia creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context istoric? De discutat... Mă Întreb uneori dacă nu cumva, În judecarea faptelor lui Alexandru, spiritul nostru critic nu ne joacă feste. În fața unei opere ce frizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
corpuri pe laturile lungi, situate În dreapta și-n stânga intrării, și Încă unul În fund, acoperind peretele opus porții lângă care mă oprisem. Între ele, spații de trecere, hai să le spunem coridoare, iar undeva În mijlocul coridorului principal, o masă dreptunghiulară, ca acelea plasate În saloanele de conferințe ale marilor hoteluri. N-am Înțeles la ce servea, de vreme ce În Încăperea cu pricina n-avea acces decât Magistrul?! Mă rog, cu excepțiile de rigoare... După recunoașterea de ansamblu, operată din priviri, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în ziua când ne mutaserăm în noul apartament, aflaserăm că în acel loc pe care se ridicase casa fusese altădată o pădure străveche. Uneori simțeam „spiritele pădurii“ în aer, le vedeam cum se mișcau în ceața deasă din afara casei noastre dreptunghiulare. În arborii văzuți și nevăzuți mi se părea că aud cântând păsări dis-de-dimineață când puțini oameni se trezesc, pentru că e ora cea mai grea, vecină cu ora sculării. Cineva mă scula - cineva din mine - exact la patru și jumătate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mi se arătau, Sucki străduindu-se să mă „învețe“, „să-mi transmită“ ceva din minunile ființei sale, în limba lui fără limbă. Mai târziu, Sucki a început să cânte și să facă spirale și alte semne geometrice, zburând în spațiul dreptunghiular al sufrageriei. Îl numeam „înțeleptul meu“, „profesor de zbor“, cel care, în mod concret, mă iniția în misterele păsărești. Îmi dădeam seama că și oamenii își pierdeau „penele“, schimbându-și neîncetat pielea, unghiile, părul, țesuturile, trecând prin diferite metamorfoze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe alții, fără o vorbă, ceva mai mult de două minute, timp în care l-am putut observa cu multă atenție pe cel ce părea să prezideze această întrunire și care trona în partea centrală a unei mese lungi și dreptunghiulare. Un domn gras și bătrân, cenușiu, înalt, masiv și butucănos, cu o figură de inventator neizbutit. Pieptănătura sa cu nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel de oameni nu au cum să existe. Costumul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
părții de sus, sprijinit tot de pari, dar mai groși, fără perete de împletitură din nuiele, se făcea un acoperiș lung de 2-3m, - numit comănac. Afară, sub acest coperiș, pe partea de sus a peretelui stânii se fixau lesele, împletitură dreptunghiulară din nuiele (alun), pe care se punea cașul la zvântat, de unde, peste o zi sau două, era dus pe lesa sau lesele dinăuntrul stânii, unde se usca. După ce cașul era gata uscat se plătea lună de lună, după înțelegere, boierului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și înălțime, cât și prin prezența celor două turle. Toate acestea o definescă ca fiind o ctitorie boierească, deosebindu-se de celelalte biserici din zonă. Din punct de vedere planimetric, biserica monument de la Mărăști se încadreaz tipului treflat, cu pronaosul dreptunghiular și absida altarului decroșată. Ceea ce particularizează, însă, monumentul este forma rotundă a absidelor laterale și a altarului. Nu se mai poate admira forma rotunjită, cioplită în bârne a „colacilor”, cu mult meșteșug, de către lemnarii timpului, deoarece interiorul și exteriorul au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acel an, 1922, dată rămasă în memoria învățătorului Gh. Călinescu, care a intrat în acel an în clasa I. Legea învățământului (legea Angelescu) din 1924 prevedea construcția de coli sătești, cu fonduri date de stat. Construcțiile erau tip: o construcție dreptunghiulară, cu două săli de clasă, despărțite de un hol, separat la mijloc pentru cancelarie. Nu e greu de observat că arhitectura acestor școli pornea de la casa rănească, mărită de câteva ori. Noul local de școală din satul Lunca a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cărămida, tabla, țigla, dranița, piatra, cimentul și toată gama de materiale folosite în noile construcții, după 1989. Exceptând locuințele improvizate, sezoniere, vom spune că pe o temelie de piatră se așeza o structură de lemn, de formă rectangulară (pătrată sau dreptunghiulară). Lemnul era de „pe loc”, adică din locul unde s-a început defrișarea pădurii, era prelucrat sumar, cojit, folosit cât era de lung, iar la capete se decupa cu toporul un loca rotund, până la jumătatea grosimii. În aceste locașuri se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lemn dispusă pe piatră, de formă ovală, erau pe lângă fiecare gospodărie care cultiva o suprafață mai mare cu porumb. Era o construcție aparte, nu era integrată alteia, așa cum este acum când sub o șură sau magazie se detașează un spațiu dreptunghiular, îngrădit cu șipci destul de rezistente ca să „țină”. Pivnița, beciul, dispusă sub chiler sau sub o altă construcție anexă, mai rar detașată, a fost o groapă săpată în pământ pentru a proteja alimentele păstrate pentru iarnă, dar și butoaiele cu vin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al paisprezecelea, o luară pe un coridor la stânga, apoi altul la dreapta, un al treilea la stânga, în fine sosiră la biroul firmei providențial, s.a., asigurări&reasigurări, după cum poate citi oricine pe inscripția de pe ușă, cu litere negre pe o placă dreptunghiulară de bronz mat, fixată cu șuruburi cu cap în trunchi de piramidă, din același metal. Intrară, unul dintre subordonați aprinse lumina, celălalt închise ușa și puse lanțul de siguranță. Între timp, șeful dădea o tură prin birouri, verifica legături, conecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
La ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn lăcuită, de formă dreptunghiulară. Înăuntru se afla o armă demontată, un pistol automat cu lunetă telescopică, care nu avea să fie utilizată, pentru că la o distanță ca asta e imposibil ca un bun trăgător să poată rata ținta. Nu avea să utilizeze nici amortizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îl mai auzi cum Îi striga În timp ce dispărea absorbit În Îmbulzeală. Abația Maddalena se ridica În spatele vechiului For, ceva mai Încolo de Santa Maria in Campidoglio. O construcție masivă, clădită pe fundamentul unei străvechi insula romane, de la care preluase perimetrul dreptunghiular. În față se ridica biserica abației, cu fațada ei simplă din cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată Încă un geam pentru ferestrele nobililor, messer Alighieri. Acum, nici un cetățean Înstărit al acestui oraș nu le mai vrea acoperite cu pânze, ca pe vremuri. E un noroc pentru noi, sticlarii. Dante observă sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima oară când îl văzusem se afla în mâinile Lysiei Verhareine, cu ani în urmă. Era în ziua când urcasem pe creasta costișei și o surprinsesem contemplând marele câmp al morții. Mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și potopul de lumini ale firmelor publicitare creau o atmosferă propice confesiunilor de dragoste. Ferestele zgârie-norilor se reflectau În ochii noștri precum tot atâția aștri lunari dreptunghiulari. — Când Îți spun că ai contat mult pentru mine, o spun cu sinceritate. Nu vreau să mă mai mint singură. Nu mai sunt așa tânără, Înțelegi, și niciodată nu m-a crezut o femeie puternică, dar tu, Miyashita, ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu tencuiala căzută, în cea mai mare parte, până la cărămidă. Pe peretele din stânga, sunt așezate două tablouri. Ambele remarcabile. Mai spre fereastră, dăm peste portretul unui bărbat cu chip osos și aer grav, în tonuri pământii, expus pe un rest dreptunghiular de tencuială și care pare a fi „așternut” acolo ca o frescă. Spre centru, portretul unui tinere, cu o pălărie gri, care te duce cu gândul la anii 1900, și a cărei fizionomie ar putea coborî până în Renaștere. Îmi este
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi albi, care se
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi albi, care se
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile.Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi albi, care se
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
cu gard din plasă metalică și plin cu pasări, unde le dădea de mâncare aceste resturi de pâine uscată. În apropiere era o biserică înaltă, nu știu pentru ce cult religios, dar avea o formă ciudată, ca a unui vagon dreptunghiular, dar cu capetele mai ridicate decât mijlocul clădirii, deschizându-se ca un Y cu partea superioară mai ușor deschisă, fiind lungă de vreo 30 m la partea de sus, la bază mai mică cu vreo 5-6 m, înaltă de vreo
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]