402 matches
-
romanțe și tolbă nesecată de basme, ucenic de la 16 ani la „Lemetru“, împătimit de vănătoare și recunoscut reparator de arme de colecție (mai ales de puști belgiene, inclusiv pentru Florian Dănălache!), Nea Costică al (sufletului) meu era și un pasionat dresor de ogari. Când eu trăiam sedus, pe la cinci ani, prima dragoste canină (cățelușa Tosca, un brac subțirel și aproape eteric), legenda familiei se numea Pick, pointerul care-l salvase pe bunicu-meu de la moarte. „Într-o noapte de crivăț cumplit, cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nu vroia să-1 împartă cu altele și nici nu se mai mulțumea pentru el ou situația actuală. Odată ce Lică putea fi unchiul oficial al doamnei Hallipa, la ce să se mai bî,f>ască că prințesa Ada trăiește cu un dresor. în ziua curselor era rece și vânt, Lică, totuși, ingrat cu raglanul, își arătase până la sfârșit hainele noi, care aveau factura perfectă a lui Paul, in plus acei ceva mai lăliu, cu care Trubadurul, prin felul de a purta, corecta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia impro vizată a artiștilor, unde dădu peste îmblânzitoarea de șerpi des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe scaun, lângă hârtiile mele, parte sub sofa. * Refuzând hrana și apa, Sandra, elefantul femelă al circului Do Brasil, a încetat din viață. Sandra, în vârstă de 24 de ani, n-a putut suporta despărțirea de Helmut Chome, tânărul ei dresor, care se căsătorise și plecase să-și petreacă luna de miere. 3. O săptămână mai târziu am întâlnit-o pe Maria. Era cu Ioachim, stăteau de vorbă pe stradă, stai să-mi aprind o țigară. Pe Ioachim ăsta (o perfecționată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă puteam resemna să rămân acolo. Singura soluție era să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să scap din capcană. Și chiar am început să bolborosesc, speriat, o rugăciune când mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în fața căruia tremură toate fiarele pământului și că eu, ah cât de bine cunoșteam mirosul de la circ, mă aflam de fapt într-o cușcă pe acea mică bucată de pământ, înconjurată de un zid înalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcîndu-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din zile, când aveam o răceală banală, arătîndu-se foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă puteam resemna să rămân acolo. Singura soluție era să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să scap din capcană. Și chiar am început să bolborosesc, speriat, o rugăciune când mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în fața căruia tremură toate fiarele pământului și că eu, ah cât de bine cunoșteam mirosul de la circ, mă aflam de fapt într-o cușcă pe acea mică bucată de pământ, înconjurată de un zid înalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. — Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din zile, când aveam o răceală banală, arătându-se foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului "Hora", prin dreptul Parcului Sportiv "Dinamo", pe deasupra cofetăriei "Perla" și-a librăriei " Lumina
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de trist. Și va fi tot atît de vesel” - sfîrșește Pe cine căutați?; ultimele rînduri din Obrazul de cretă, elogiind „viața”, o echivalează metaforic deopotrivă cu „un luceafăr găurind toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici Încordat În cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; În Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează În „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o corabie incendiată; În Copacul-centaur libertatea poetului rămîne limitată la reveria dintre „pereții strîmți” ai odăii, iar după elogiul „scrisului dumnezeiesc de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de-a dreptul sever și o dată m-a bătut fiindcă i-am furat o sulă. Vânătăile le-am avut cam o lună: avea mâini mari și puternice, și știa să se folosească de crăcile de măslin destrămate pe margine, precum dresorii de cai. Dar tot n-a reușit să mă facă să recunosc răstignirile de animale. Răstigniri de animale? Ce mai erau și astea? Era doar o întrecere. Legam de un copac veverițe, șopârle, lilieci: ieșea învingător cel ce le nimerea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebuie să fii atent, îi șuieră la ureche. Destinul se hrănește cu carne crudă. Dacă ai cea mai mică rană, dacă te-ai zgâriat cumva la bărbierit sau ți-ai mușcat buzele prea adânc, să nu te apropii. Nu există dresor care să poată stăpâni nălucile stârnite de mirosul sângelui. Ridică moneda în dreptul ochilor : Doar asta te poate apăra, beția lucidității... Din ochii Cosminei începură să curgă lacrimi. Îl îmbrățișă, punându-și capul pe umărul lui. — Ce ți s-a întâmplat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șopti : — Vrei să afli vești de la bătrânul tău ? — Nu, te rog... nu fă asta... — Vrei să știi unde e sufletul lui ? În rai sau în iad... Cosmina uită să mai lăcrimeze. Se dădu înapoi, dar Pantelimon păși săltat ca un dresor, micșorând distanța. — E simplu, spuse. Aruncă cu iscusință moneda și o prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când afirma: spre a crește oameni, înainte de orice știință și orice metodă, trebuie să ai inimă. Experiența didactică a demonstrat că lauda și încurajarea copiilor (întăririle pozitive), sunt incomparabil mai eficiente în educație decât ocara, blamul sau corecția fizică. Și dresorul de animale de la circ, după o evoluție reușită a acestora în arenă, le recompensează cu o mângâiere, o bomboană sau o bucățică de zahăr. Distanța spațială dintre catedră și bănci nu trebuie să devină o piedică, o barieră în calea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pot obține de la firmă, nu și de ceea ce pot da firmei; munca în sine este plictisitoare și neplăcută, fiind făcută numai din necesități economice; există un antagonism inevitabil între director și subalterni, de felul celui dintre leii de la circ și dresorul înarmat cu bici (McGraw-Hill, 1985). Pornind de la acest set de prezumpții, nu e de mirare că managerii teoriei X au conflicte verbale cu angajații lor. Așa cum se exprima un manager: „Sunt singurul de la birou care dorește să vadă lucrurile făcute
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
a generat, prin compensație, o intensă viață culturală, cărți, spectacole de teatru, filme, concerte, expoziții de artă, fie și sărăcite de cenzură. Oricum, un deșert cultural nu s-a instaurat, ci, dimpotrivă o multitudine de oaze ale rezistenței. Chiar dacă furia "dresorului" (reprezentat pe teren de agenții săi fideli de la ex-Consiliul Culturii și Educasției Socialiste) nu accepta decât jumătăți de măsură, exprimarea acestora devenise vitală atât pentru creatori, cât și pentru public, care comunicau într-un fel de complicitate a speranței. Acum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
femeie! Max Frisch Biedermann & incendiatorii H. Gîrbea Domnul Bovary N.V. Gogol Jurnalul unui nebun M. Gorki Cei din urmă Egor Bulîciov... E. Ionesco Scaunele Setea & foamea Noul locatar Viitorul e-n ouă A. Jarry Ubu (din toți Ubu-ii!) M.M. Ionescu Dresorul lui Casanova I. Klima Castelul H. von Kleist Pentesilea E. Kishon Și-a fost ciocîrlia! T. Mazilu Împăiați-vă iubiții! Frumos e-n septembrie la Veneția! Inundația M. Mihura Trei jobene R. Macrinici A! Frica! L. Pirandello Uriașii munților Plaut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de bordel semiclandestin. Mult mai lucidul Fred Vasilescu consacră acest adevăr: "Aci vii, dar după ce termini pui o monedă sub scrumieră, pe noptieră, și pleci cu grija să nu lași nimic compromițător la fața locului."196 Când don Quijote poruncește dresorilor să deschidă cușca leilor captivi pentru a-i înfrunta, întreaga asistență îl consideră nebun de-a binelea. Replica scutierului Sancho Panza dezvăluie o calitate ce ține de natura cavalerească: Nu e nebun, e doar curajos!" De aceeași bravură dă dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Leonard!), Kundera și Cioran femeia eternă! Nu-i prea ortodox, într-o societate macho și feministă (lucru doar aparent contradictoriu), să-l auzi pe Orsenna afirmînd: Cu majoritatea bărbaților, mă aflu pe un teren cunoscut. Le știu dedesubturile, șolticăriile de dresori de urși, mania de a căuta mereu să demonstreze ceva. Cu femeile, e altă treabă. Un univers ce rămîne un mister. [...] O intimitate vertiginoasă cu trupul, o așezare în inima vieții. Un zîmbet amuzat în colțul ochiului, în momentele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]