316 matches
-
Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo, iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de casă văruită cândva dar acum bălțată cu lut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mereu cu dorul Ana, 22 iulie, despărțirea de Andrea Soarele dincolo de pădure spre apus, abia mai văd rândurile din caietul lui Theo, mă opresc aici din lectură, la 22 iulie, despărțirea de Andrea, umbrele serii cresc din toate părțile, dinspre drumeag vin cele două vaci ale mănăstirii, cunosc singure drumul, închid caietul lui Theo și mă ridic din iarbă să ajung din urmă vacile, le cunosc pe nume, pe cea roșie bălțată am păscut-o de atâtea ori, e Joiana după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de mascarada pe care am jucat-o înaintea părintelui Ioan și nu știu ce-aș putea face ca să-i risipesc proasta impresie pe care cu siguranță i-am făcut-o, mă afund în pădure pe lângă vechea casă a pădurarului pe drumeagul încărcat încă de umbrele nopții, roua nu s-a desprins de pe frunze, dimineață frumoasă, proaspătă ca un început de lume, gângăniile mici trezindu-se la viață, razele soarelui filtrate în aerul răcoros răzbat cu greu prin frunzișul des al pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alb Belâi den' (Zi albă), din care un vers, Zi albă, albă devine subtitlul filmului făcut de fiu, gest de recunoaștere publică a afinității lor spirituale: O piatră lâng-o tufă de iasmin. Sub ea e o comoară. Stă tata pe drumeag Iar ziua-i albă, albă. E-n floare plopul argintiu, Și trandafirii de dulceață, Alături - trandafiri sălbatici Și iarbă alb-lăptoasă. Nicicând n-am mai fost Fericit ca atunci. Nicicând n-am mai fost Fericit ca atunci. Imposibilă-i întoarcerea-acolo
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
plecat. Mi-am făcut semn și mie, în oglindă, am găsit că am nevoie de un semn. Norii verzi din Ucraina chiar deasupra terasei, în clipa asta. Un copil a intrat în mare cu un colac, căruțe de țărani pe drumeagul din stânga mea, clopoțeii catârilor brusc veseli. Sunt foarte departe de casă, eu care știu tot mai puțin ce înseamnă o casă și totuși, parcă, nu sunt departe de nimic. Aș putea rămâne aici să aud căruțele, s-o iau de la
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
pentru a-și termina Elegiile duineze. Și, mai ales, mormântul poetului, din Rarogne. Un pelerinaj la acest mormânt nu poate să nu fie impresionant, chiar și pentru cineva care nu are sensibilitatea unui Paul Celan. Din vechiul burg urcă un drumeag spre un promontoriu stâncos unde se înalță o fortăreață medievală; la începutul sec. al XVI-lea, una dintre clădirile ei a fost transformată în biserică. Trecând prin fața cavoului rezervat familiei von Roten, stăpânii locului, vizitatorul este condus în mod natural
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
fuseseră duși o lună mai tîrziu, ci la rambleu, la viitoarea cale ferată, în timp ce căra o roabă, a încercat să intre în vorbă cu un tînăr firav, ce împingea din greu la altă roabă plină cu pămînt, alături, pe-un drumeag de șaizeci- șaptezeci de metri lungime. Printre dinți, abia reușind să-i vorbească în timp ce-și căra roaba și fără a-și îndrepta nici un moment privirea către el, tînărul i-a zis: „Nu vorbi cu mine. Sînt student, vin
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
poate pe-o vargă bună de alun, Care îți găsește apa de izvor, Care detectează susurul cel bun. Hai cu mine, acuma, să-l primim în prag, A găsit, sunt sigur, apa de fântână, Unde urci costișa spre un vechi drumeag, Unde umbra serii soarele o amână. ,, Sigur e Nichita, l-ai văzut și tu!’’, ,, Ce vrea ploieșteanu ăsta-n Maramu’’ ? ,, Ce caută Flora, spune-mi, la Vișeu? ’’ ,, Frigul și iubirea, păgubind mereu’’. Caută mărgeaua de la o zgărdiță, Cum o poart-aicea
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
târgoveții de la Curtea de Argeș, de la Pitești, de la Târgoviște, ba chiar începuseră să vină familii și din București: oamenii locului se chiaburiseră; fața satului se schimbase. - Sărut mâna, nașule, îl întâmpinară din stânga vorbele unui bărbat tânăr, ivit și el călare de pe un drumeag de țară ce străbătea niște ogoare de porumb înalt de un stânjen. - Cu Domnul, finule, îi răspunse popa Grigore, dându-i mâna ca să i-o sărute. Necunoscutul era învățătorul Ilie Gheorghe, un bărbat simpatic, înstărit și el, cu pământ și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Nu Știu alții cum sunt, dar eu", când văd câte-un crainic de televiziune, prezentând jurnalul, îmi vine să mă fac haiduc, să-mi iau durda în spinare și spre codri s-o apuc, să aștept la o intersecție de drumeaguri ogașenizate vârtos și să aplic legea vestului sălbatic în variantă chineză. Glumesc, desigur, pentru că ei, crainicii, sunt cei care mă înseninează în clipele negre de după achitarea dărilor către stat, cu știri și reportaje de la ședințele de Guvern unde majoritatea "executivilor
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
oportunismului sadovenian și reproduc două epigrame antirusești, argumente sigure pentru arestarea autorului bănuit. Prima: "Soldat rus, soldat rus,/ Te-au ridicat atât de sus,/ Ca să te vadă popoarele.../ Sau fiindcă-ți put picioarele?" A doua, caricatură a eroului sovietic: "Pe drumeagul din cătun/ Ieri venea un rus și-un tun:/ Tunul - rus/ Și rusul - tun!" Schimbarea de atitudine după moartea lui Stalin, la Congresul al XX-lea al PCUS, e privită cu o ironie defăimătoare a servilismului politic: "La Kremlin s-
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
din turism cinci miliarde de dolari anual și încă opt-zece din export. Se văsneseau sălașe pentru amărăsteni, poduri peste Dunăre, hidrocentrale, irigații, orașele își schimbau față în bine, industria lucra, agricultura producea. Nici supusului nu-i mergea prea rău. Avea drumeag la Dacia, la adăpost, loc de munculița, tihneala la mare și la munte, în stațiuni populare, avea învătământ, sănătate, slova gratuite. Pe el, iaca, îl trădau pomojnicii și ghinărarii." "Adevărul" acesta al lui Viorel Știrbu seamănă leit cu acela al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
atmosfera pe care prozatoarea știe, din mai multe detalii inventiv găsite, să o creeze. Cu un anume efort rezumativ, voi încerca așadar să schițez intriga romanului erotic, punctând întâmplările și întâlnirile esențiale, atunci când acestea se produc. Matei se plimbă pe drumeag cu o fată din vecini, Vlasia. Cei doi se apucă să discute dar, după câteva pagini bune, dialogul lor se întrerupe. Niște zbierete din casa Vlasiei reclamă prezența fetei la fața locului. Asistăm la un conflict conjugal și la unul
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
independenței", a unei "originalități" cu valențe exhibiționiste (îmi spune Barbu Cioculescu că părintele d-sale, Șerban, ar fi numit apucătura în cauză, "puțoism"). Putem avea în vedere conduita unor adolescenți nesatisfăcuți trupește, al căror imaginar o ia razna pe un drumeag lubric, înscriindu-se pe pereții unei încăperi intime, cu materie stercorară. Departe de subsemnatul de-a nega talentul, cel puțin incipient, al unor douămiiști. Punem în chestiune exclusiv un bun gust (să zic și bun simț?) elementar. Nu noi am
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
E tot Beckett: "nu pot continua, continui"" De undeva, de oriunde, pe un culoar abia perceptibil și apoi pe un drum de lemn, ca o podișcă suspendată între lumi, sosesc Vladimir și Estragon. Pașii lor nici nu se aud pe drumeagul din butuci de lemn. Vin dinspre realitate, ușor ezitant, spre acest loc, într-un fel ireal. Drumul acesta în sine capătă atîtea semnificații. Un drum de țară, cum precizează Beckett, cu un aer medieval, parcă, în spectacol. Aștept ca după ce
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era, N-am aflat Ce se-ntâmplă cu focul care s-a stins... Margarete surorile soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
cortului ca să se tocmească și a-ți vinde tot ce se poate vinde, inclusiv pe ei, dacă ai la ce să-i folosești, te urmărește permanent. În stânga ai piatră, în dreapta tot piatră, stânci de pietriș și de nisip întărit, un drumeag pe care încerci să ți-l croiești din greu cu mașina în deșertul Sahara, printre bolovani și scaieți. Nici urmă de locuințe, nici țipenie de om, doar deșert sterp, inuman, dușmănos. Și dintr-odată te trezești că mașina îți este
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
Snoo Wilson. Între timp, Melmont ajunse în Rutenia, urcat pe un morman de pături pentru refugiați dintr-un camion al Crucii Roșii. Uitase cât de măruntă era sărăcia și acum aceasta îi devenise inaccesibilă. Ca să ajungă acasă, trebuia să parcurgă drumeaguri întortocheate, cu serpentine perfide și pante înfricoșătoare, cu trecători prin munți, alunecări de teren și podețe de piatră atât de înguste încât puteau fi trecute doar de asini. Abandonă camionul și o porni pieptiș. Valea de obârșie a lui Melmont
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
el salutând marea, unde în larg un delfin coase apa, iar valurile mării răspund și ele la salut bubuind în stânci, încerând tăria falezei de calcar... La Vama Veche orzul a căzut... Paiele tari și albe ca oasele sună pe drumeagurile cafenii. Grâul va cădea și el. Porumbul încă se va mai înălța, verde, apoi uscat, va lăsa să se vadă mai ușor întinsul apelor. Locul i-l va lua, în cele din urmă, vița de vie, cu ciorchinii săi atârnând
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
cînd în cînd, cărările înfrînării, le stă bine, ca la Arghezi, mai pe urmă, pereche cu cîntecele de boală, "de foame de scrum". Bolnița lui se numește Spitalul amorului, culegere de stihuri de epocă ale minților rătăcite pe destul de ocolite drumeaguri. E, în ele, o pedagogie superficială, a scufundării în viață și în tabieturile timpului, a mahalalei ascultate în momentele ei de lamento, ca și în cele de frenezie, cînd viața ei colorată se desface în paiete care acoperă, protector, vulgaritatea
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
spre Universitate, de restaurantele cuibărite la colțul stradelelor late cât brațul, de biserica romanică postată în piața centrală. Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra. Cine ajunge aici scapă de vipie și poate să-și tragă sufletul pe una dintre băncile străvechi, palimpsesturi ale iubirilor scrijelite
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
poate fi: Hristosul păsăresc! Cel ce-n fiecare zi se-nalță o dată, biruitor fără fier, din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate satele. [1937] * SATUL MINUNILOR Ajuns-am prin pulberi și miriști unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști după mersul albastru al lunii. Lângă fântânile darului harului pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Cum se va comporta Furnica și cum îmi va influența eventuala ei eliberare conducerea autoturismului. Cu momente de acalmie urmate de zbateri violente, cu gemetele și scâncelile cățelușei am parcurs cei aproape 80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu, pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă pe ei. Drumeagul acela, care cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se sfârșea În fața Casei cu Șapte Hornuri, la Întretăierea străzii Torres cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]