1,410 matches
-
devenise punctul central În construcția identității românilor și locul de Întâlnire pentru diverși intelectuali și practicanți de profesii, cu pregătire similară și idei apropiate, ale căror așteptări neîmplinite și frustrări politice tot mai mari alimentau un resentiment comun față de Pactul dualist. Astfel de sentimente politice au devenit o parte a identității naționale a acestor români, la fel de importantă ca și limba pe care o vorbeau sau imnurile patriotice pe care le intonau. Educația medicală și instituțiile publice de Îngrijire a sănătății, Înainte de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
scopurile etnocentrice ale eugeniștilor și unele principii fundamentale ale Constituției României, precum egalitatea În drepturi a tuturor cetățenilor români, indiferent de etnie. Motivația acestei atitudini era, probabil, amintirea recentă a frustrării pe care specialiștii români o păstrau din timpul regimului dualist. Mai mult, retorica raționalistă moderată a eugeniștilor rezona cu sensibilitățile naționaliste ale clasei de mijloc a profesioniștilor În mai mare măsură decât discursurile bombastice și pline de pasiune despre dreptul istoric și despre suferința și nedreptățile trecutului, care dominau mesajele
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
poziție potrivnică doctrinei oficiale a Bisericii, Eusebiu refuză să facă din trup un dușman. Pentru care anume motive? Nici adversar, nici mormânt - o piatră în grădina lui Platon... - trupul există în calitate de tovarăș al sufletului. Problema nu este pusă în termeni dualiști - dar nici moniști. Și încă și mai puțin materialiști. Erasmus evită aici chestiunea imaterialității sau a nemuririi și, într-un mod și mai hotărât, aceea a destinului său post mortem. în ochii săi, trupul și sufletul constituie un tot: a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unui document, dar putem avansa ipoteza că, la Aristip, trupul e suflet și viceversa; că dihotomia platoniciană pare chiar lipsită de existență sau, cel puțin, lipsită de mize asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, numesc jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează să facă din cele cinci
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
În America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se poate nega Însă că această realitate era strîns legată de determinările politice ale regimului dualist din Ungaria”. Justificîndu-și afirmația, autorul citat arăta că „un elocvent argument În a ilustra și substratul etnico-politic al emigrării Îl constituie răspunsul tipic și frecvent pe care Îl dădeau funcționarii aparatului de stat ungar din Transilvania, la plîngerile de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
adică numai parțial explicitat, În funcție de poziția observatorului. De fapt, ceea ce se schimbă fundamental și ceea ce asigură În același timp originalitatea istorică a paradigmei pe care o trăim este logica pe care ea se fundamentează, care nu mai este o logică dualistă (logica lui Ares), ci una care ia În calcul prezența observatorului, alterantă și alterată, care prețuiește indecidabilele și vede lumea ca o rețea de obiecte imposibil de descris În propoziții cu certă valoare de adevăr. Discursul larg al criticii literare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi la operele scrise de el în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și a unor precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Wilhelm Rudow, și acum fiind prezent însă spiritul coordonator a lui C. Diaconovici. Programul politic al acestui lunar politico-literar este - în mare - cel al Partidului Național al Românilor din Ungaria și Transilvania, așadar revendicativ față de puterea statală din monarhia dualistă. Legăturile cu conducerea partidului nu sunt explicite, pentru a nu atrage atenția oficialității, dimpotrivă, uneori, prin comentarii critice, se manifestă o oarecare independență față de șefii organizației politice. Totuși, relații strânse cu aceștia sunt sesizabile, semnificativ în acest context fiind faptul
ROMÄNISCHE REVUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289348_a_290677]
-
chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; ei se vor referi la operele scrise în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
determinat, și o mulțime de anticriști „ieșiți dintre noi”, care s‑au arătat deja. Aceștia au fost odinioară parte a comunității creștinilor, dar la judecată ei s‑au vădit pe ei înșiși, și‑au arătat adevăratul chip. Ioan este un „dualist” în sensul creștin al cuvântului. Cei drept‑credincioși sunt de partea luminii, a adevărului, a iubirii; schismaticii rămân în întuneric, minciună și ură. Cei din urmă se numesc „anticriști”, pentru că „tăgăduiesc că Isus este Cristosul” (2,22). Negând existența Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
american consideră că apariția mitului în secolul al II‑lea nu este deloc întâmplătoare. Într‑adevăr, conflictul între evrei și creștini, între Sinagogă și Biserică ajunge la apogeu în această epocă. Un rol important a fost jucat aici de cristologia dualistă a lui Marcion. Hill insistă asupra faptului că Marcion nu se mulțumește să distingă între un Dumnezeu bun și milostiv, al Evangheliilor, și un Dumnezeu drept și înfricoșător, al Vechiului Testament, ci distinge de asemenea între Mesia al creștinilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ioanică al lui Hipolit, despre care am vorbit deja. Contrar opiniei curente, dualismul, ca atitudine existențială și politică, nutrește respect, moderație și toleranță față de celălalt. Prin însuși faptul că lumea a fost creată în cooperare, prin două principii complementare, orice dualist gândește naturaliter în termeni corelativi, în consonanță cu modelul „includerii” și nu al excluderii celuilalt. Viziunea metafizică proprie lui Hipolit și care îl conduce la identificarea a două niveluri diferite în interiorul sferei realității, îl conduce de asemenea la o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cer a lui Isaia ridică o problemă teologică delicată, pe care o vom reîntâlni la Chiril al Ierusalimului și la Pseudo‑Hipolit (De consummatione mundi), legată de întruparea diavolului. În calitate de creatură, el nu poate realiza decât o pseudoîntrupare. Religiile dualiste admit în mod natural o asemenea idee, nu însă și creștinismul monoteist. A crede în întruparea diavolului înseamnă, implicit, a crede în egalitatea acestuia cu Dumnezeu, ca principiu ontologic autonom. În Urcarea la cer..., Nero devine, așadar, nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
323; referitor la primele reacții, printre care și cea a lui Hipolit, cf. pp. 169‑178. Cf., de asemenea, antologia lui H. Rahner, L’Église et l’État dans le christianisme primitif, Paris, 1964. . Folosim termenul în sens metaforic: este „dualistă” orice viziune care distinge radical între sfera sacrului și cea a profanului. . Acest capitol va deveni un model pentru toți autorii de mai târziu (Commodian, Lactanțiu, Pseudo‑Hipolit etc.): „Ce furtună, ce răsturnări [vor fi] atunci în toată lumea! Pretutindeni credincioșii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de „apropiere interpersonală”, L. Binswanger distinge trei tipuri de apropiere: dualitatea, pluralitatea și individualitatea. În funcție de acestea, se diferențiază cele patru modele de viață distinse de L. Binswanger: a) modul de a fi în iubire (Mit-einander-sein-in-der-Leibe) sau „modus amoris” este relația dualistă pozitivă între „Eu” și „Tu”, o relație de tipul „de la mine la tine” prin iubire (Miteinander-sein-von-mir-und-dir); b) modul de a fi în prietenie, înrudit cu cel de mai sus, este bazat tot pe dualitatea dintre un „Eu” și „Tu”; este
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și că opțiunile Întrevăzute, În teorie variate, s-au restrâns - date fiind condițiile geopolitice și geostrategice ale țării, precum și raportul de forțe al momentului - la cele două Imperii vecine, Austro-Ungaria și Rusia. Pentru ca, În final, balanța să Încline În favoarea Monarhiei dualiste. În realitate, parcursul României spre alianța cu Imperiile Centrale a presupus mult mai mult decât o simplă alegere și el trebuie privit Într-o lumină mai nuanțată decât aceea În care Îl Înfățișează rudimentara dihotomie a „simpatiilor” și „antipatiilor” pentru
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
În contextul noilor aranjamente militare asumate de partea română și cea austroungară În urma discuțiilor de la Sinaia, din iunie 1901. Ceea ce rezultă deocamdată din analizele dedicate planificării militare austro ungare este faptul că, Începând cu 1901, În planurile operaționale ale monarhiei dualiste a prevalat opțiunea ofensivei combinate a armatelor româno - austro-ungare ceea ce subînțelegea concentrarea trupelor române În zona Iași, pentru a putea opera joncțiunea cu aripa dreaptă a armatelor austro-ungare și avansul pe direcția est - nord-est (Moghilev) <ref id="26">26 Graydon
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
blocajul mecanismului de securitate. Problema națională, În particular, ori de câte ori s-a activat, În deceniile premergătoare Conflagrației Mondiale, a adus tensiune În relațiile cu aliatul principal. Și pentru că acționa sistemic, zguduind Întreg eșafodajul de alianțe, a testat relațiile României cu Monarhia dualistă, relațiile cu Germania și a influențat inevitabil strategia de securitate, recalibrând-o. La Începutul deceniului zece, agravarea situației populației românești de peste Carpați și reprimarea mișcării memorandiste (9 iunie 1892 - mai 1894) a adus o astfel de perioadă critică În relațiile
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
pe cât posibil, de succes. Remediile pe termen lung au fost imaginate pornindu-se de la două principii de referință ale politicii externe românești. Primul dintre ele se referea la menținerea relațiilor de alianță cu Austro-Ungaria și apărarea integrității teritoriale a monarhiei dualiste văzută ca element vital, indispensabil În sistemul de securitate În care România era parte. Cel de al doilea postula dezvoltarea unui parteneriat special cu Germania, privită Între aliații micului regat ca singurul „punct de susținere sigur și ferm [s.n., R.D.
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
ca România independentă să rămână „În aer” <ref id="15"> 15 Ibidem, p. 276. </ref>; cu alte cuvinte, fără garanția colectivă acordată prin Tratatul de la Paris. Domnitorul ținea În mod deosebit să aducă În discuție un subiect delicat pentru monarhia dualistă, anume situația românilor transilvăneni, solicitând drepturi egale cu cele ale croaților. Totodată, propunea Încheierea unui tratat comercial cu Austro-Ungaria, un pas important În accentuarea independenței țării. În timp ce contele Andrássy oferea asigurări că monarhia dualistă „nu ar vrea să anexeze România
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
discuție un subiect delicat pentru monarhia dualistă, anume situația românilor transilvăneni, solicitând drepturi egale cu cele ale croaților. Totodată, propunea Încheierea unui tratat comercial cu Austro-Ungaria, un pas important În accentuarea independenței țării. În timp ce contele Andrássy oferea asigurări că monarhia dualistă „nu ar vrea să anexeze România”, Împăratul Franz-Iosif Îi recomanda lui Carol I „să lucreze În toate chestiunile cum a făcut până acum, cu băgare de seamă și prudență” <ref id="16">16 Ibidem, p. 276, 280. </ref>. Sondând, În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
În acțiune fără a obține eventuale garanții În privința recunoașterii statului de cobeligerant. Pe de altă parte, ministrul de Externe austro-ungar, ce se erijase În consilierul cercurilor conducătoare de la București, Îi lăsa de Înțeles agentului nostru diplomatic de la Viena că monarhia dualistă nu ar putea Împiedica pe români să acorde ajutor rușilor, Însă avertiza, totodată, că „În ziua când ați vrea să luați o palmă de loc pe malul drept al Dunării, vă vom scoate de acolo” <ref id="68">68 Ion
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
era dispusă a negocia <ref id="108"> 108 Ibidem, p. 411-419.</ref>. Pe de altă parte, Austro-Ungaria era nemulțumită, la rândul său, de Încălcarea angajamentelor asumate anterior, la Reichstadt, de Rusia În privința provinciilor Bosnia și Herțegovina. În acest context, monarhia dualistă va Încerca să obțină, prin negocieri secrete cu Poarta, acceptul acesteia pentru preluarea celor două provincii sau măcar numai a Bosniei, promițând În schimb suport diplomatic pentru revizuirea Tratatului de la San-Stefano, ceea ce diplomația otomană a refuzat categoric <ref id="109
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]