476 matches
-
Crișan Andreescu Măicuțele de la Mănăstirea Prislop, locul unde este înmormântat Sfântul Ardealului, părintele Arsenie Boca, au luat o decizie radicală împotriva comercianților care aveau închiriate spații în jurul mănăstirii. Deranjate de faptul că în zilele de post împrejurimile mănăstirii duhnesc a mirosuri de mici și fripturi, conducerea mănăstirii s-a plâns autorităților locale care au decis alungarea comercianților, scrie adevărul.ro. Oamenii au fost nevoiți să plece din fața mănăstirii, după ce măicuțele s-au plâns autorităților. „Măicuțele de la Mănăstirea Prislop au
ARSENIE BOCA. Măicuțele de la Mănăstirea Prislop, locul de veci al părintelui, au alungat comercianții by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81527_a_82852]
-
scurtul și percutantul poem intitulat " Ei?!"(titlu, el însuși de un laconism cât se poate de elocvent): " Dați-mi pe mână un ziar de provincie / și o baracă de scânduri cu o firmă soioasă / și-n trei zile orașele vor duhni a vanilie și a porturi deschise". Cititorii din epocă ai acestui poem înțelegeau prea bine că vanilia nu era un simbol al exoticului, ci o emblemă a libertății. În 1983, când citeam aceste versuri, credeam , împreună cu autorul lor, că un
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
revoltat cineva că titlul aducea a vestitul festival din vremea socialism-ceaușismului? Nu, nu-mi amintesc, iar autorul s-a bucurat de o seamă de onoruri... Dar, dacă eu zic acum că în ziua deschiderii anului școlar 2003/2004, plaiul mioritico-pauperic duhnea a festivism și a propagandă electorală de mi-a străpuns, (para)normal, nu? până și ecranul MegaVision-ului meu, vă supărați? Ar fi culmea, după ce că însuși Domnul Președinte Ion Iliescu a spus că fiecare început de an școlar este un
Omagiu partidului și conducătorilor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13479_a_14804]
-
ăntălnirea de la Helsinki, n-au fost capabili să numească un negociator pentru iluzoria aderare la U.E. Fiecare grupuscul de bișnițari, fiecare stăbulet mai gureș, fiecare falanga a lingăilor ași are propriul candidat. Parcă-i văd portretul robot: tuns "plastic" și duhnind a securism de la o poștă, mic, negricios, ămbrăcat fie că un cioclu, fie că un clown, asortând cravată cu costumul rămas an dulap, transpirând an șuvoaie la fiecare sunet al englezei cu accent de Caracal cu care l-au prevăzut
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor de unde s-a/ retras moartea, schelălăind, putrezind" (De-aici, din cramă, plecăm zilnic). Mitul zeiesc decade într-unul tavernal, prozaic
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
care sfâșie cărți numai ca să-și ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt niște gunoaie umane. Cu toții merită să fie răpuși de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită, iar respirația lor pute a cafea stătută. Din când în când, își pun pe ei cămăși prea strâmte și pantaloni cu catarame, după care cu fețele lor mereu încruntate ies din bârloguri”. După citatul
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
se rezolvau prin întâlnirea dintre adversari, prin conversația potolită și prin dialogul deschis. Ulterior, am descoperit și latura mai puțin plăcută a lumii românești: activiști de partid ce emanau, la fiecare cuvânt, vulgaritate și tâmpenie, securiști unsuroși, insinuanți, condeieri ce duhneau a veleitarism de la o poștă și care, ciudat, erau suspect de frecvent văzuți în compania activiștilor de partid și a securiștilor! Așa mi s-a dezvoltat, probabil, convingerea că securitatea și partidul sunt ceva de proastă calitate, pentru că susțineau (sau
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
o opulență inimaginabilă ale mai tuturor ofițerilor de poliție sau SRI săltați peste gradul de maior. Omul de pe stradă vede mai ales automobilele occidentale de ultimul tip din care tinerii ofițeri îi împroașcă dezinvolt cu noroi, și nu "profesionalismul" lor duhnind a ciocoism. Fără îndoială, există în poliție destui oameni cinstiți. Dar ei sunt timorați de comportamentul abuziv al cetei de generali care străbat în pas victorios timpurile și regimurile. Opacă precum o sală de tratament cu raze gama, lumea poliției
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
vedete naționale. Unul dintre ei, întrebat de un reporter cum de-l întâlnește iarăși la Parchetul General a răspuns nonșalant: Pentru că-mi place arhitectura clădirii!" Putregaiul adunat vreme de zece ani peste gunoaiele mustinde, aglomerate jumătate de secol în România, duhnesc pestilențial, dar asta nu impresionează pe nimeni. Protejați de parfumurile Calvin Kline sau Gucci, politicienii nu bagă de seamă că șoselele naționale se surpă (așa cum s-a întâmplat, la propriu, pe jalnica autostradă București-Pitești în urmă cu vreo două săptămâni
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
eticiste, Legea trupului și Legea minții, sunt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină de firea lor, în care scriau Hortensia Papadat- Bengescu sau Camil Petrescu, și în care autorul lor nu putea face decât figura unui moralist naiv, duhnind de spirit popesc, fără nici o legătură cu emancipata societate românească dintre războaie. Ce cale s-ar fi cuvenit să urmeze Agârbiceanu ca să scape de blestemul comparațiilor? Popa Man e simțită ca o combinație de Caragiale din Păcat, Slavici (tatăl ciudatului
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
a contribuit, în același ritm allegro, la falimentarea țării. Preluând din mers aberațiile și măsurile revoltătoare inaugurate de comuniști, guvernul Ciorbea și, până la ajungerea cuțitului la os, guvernul Vasile s-au jucat cu focul. Din nefericire, programele lor declarativ reformiste duhneau, în practică, de la o poștă, a restaurație comunistă. Aberațiile lui Miron Cozma, marionetă manevrata de păpușarul Vadim, sunt, în fond, consecințe ale iresponsabilității unor guvernanți care, în amatorismul lor păgubos, s-au crezut eternizați în fotoliile moi ale puterii. De la
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]
-
la Real, ar fi plecat și fără salar. La câți bani a strâns până acum, e sigur că nu va muri sărac (evident, dacă nu-i va delega pe frații fraților Becali să-i investească banii!) Așa că tot acest scenariu duhnește a escrocherie, din orice unghi l-ai privi și oricâte zâmbete onctuoase ai arunca spre tribune. În haosul comunicatelor și contracomunicatelor, nimeni n-a observat un lucru: ușurința cu care AS Roma a acceptat să se despartă de Chivu. Deși
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
sovietică. Infernul de la Valea Lupului A căzut prizonier în Valea Lupului, în preajma Iașilor. Atunci, în 21 august 1944, își amintește el, i-au împresurat rușii. „Nu-i auzeai decât zorindu-ne și suduindu-ne în limba lor: Davai, davai, prakliatii! Duhneau a vodcă și ne strâgeau la un loc cu patul armelor”, spune fostul sublocotenent de geniu: „Ofițerii de-o parte, soldații de cealaltă”. În aceeași zi a început calvarul: un convoi nesfârșit de prizonieri români și germani în drumul spre
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
îl adulmecă pofticios. În Primăverii, cartier rezidențial, nu știu cum o fi noaptea, dar ziua mă întîlnesc un miros stătut de vechituri și de excremente de cîine pe care, dimineața, îl acoperă uneori aburul care vine de pe Herăstrău. Cotrocenii asediați de mașini, duhnesc a autobază, în ciuda Grădinii Botanice și a copacilor din curtea Palatului Prezidențial. Pe străduțe te mai înșeală cîte o curte cu iasomie sau cu vreun oțetar - lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
de scoici, pulpe bronzate și bambus lăsate de reflux... Privesc de pe terasa de vară prin ochelarii mei de imperialist : doi sau poate chiar trei băștinași dansează triumfători în apa lipsită de crocodili ! DANSUL DIN PORT Dresoarea de câini din porturile duhnind a rachiu ieftin era sinceră sau doar se întreba? Și câinii aceia cu butoiaș, cât de devotați supraviețuirii... până la carne și os peste os ca un simbol al pirateriei! Din acest punct de vedere, mulți au văzut marea, aproape toți
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
se vinde orice. ?i duhul prostimii și mama și tata. E-o necuprindere zona plăcerea uitarea cu toate poftele ei. În Imperiu să te înțelegi cu Imperatorul. Să fii arheolog și etnosociolog. Desigur doar amator în urzeala acestui nou început duhnește a vid Doamne înțelepțește-ne azi! IOAN ȚEPELEA Fratele meu Nu-mi ești frate?! Nici tu nu vii din copilărie? Adică fluiditatea gândului meu nu se purifică la inimă ? Ce cod vibrează-n stânca cea dură ce alt ego mă
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Empire State Building cât un stâlp electric pe mal, de unde toată poezia lumii se vede ca o pășune. Astfel m-am întors la începuturi. * Pe mal, biserica Sfântul Mihail coborâse de pe picioroange, copiii cu praștia îi crăpaseră vitraliile. Cafeneaua Insomnia duhnea a urină și a poeți descompuși, în clubul Zorki pianele se stricaseră, la barul Rivers dimineața lichidă avea culoarea pereților de spital, pe terasele de la obeliscul Carolina fusese trasă la sorți apocalipsa de început de mileniu. Însuși regele Mathias venise
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
deocamdată și pentru mulți ani de-aici înainte, ceva profund adevărat. Însă ar trebui să suspectăm deja orice producție culturală, indiferent dacă de underground sau de rang universitar, care se propune a fi purtătoarea ei de cuvânt. Toate aceste producții duhnesc de la o poștă a ideologie. În Real K autorul romanului s-a plictisit de droguri, ca atare consideră că ajunge atât din partea lui. E timpul să revină, fresh ca-n prima zi, la birou. Ceea ce, chipurile, nu împiedică transformarea operei
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
văd Nicio cărare îndărăt... 1985 STRIGOII Transilvanie, pământ de cer, Leagănul meu de vii și de morți, În care mă nasc și-n care pier, Cine cobește cu glasul de fier Că ți se trage cămașa la sorți? Ce duhuri duhnind a mormânt, Cu plumbul și ura în pleoape, Mai bâjbâie-n lume strigând Că ele te dau și te vând, Cu munți, cu câmpii și cu ape?! Te vor sub copite de cai? Doar calul lui Gelu-l ții minte, Coroana
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
-n trecut au tranșat 946 de porci și câțiva tauri uriași grei cât un gaz fiecare. în unele seri de iarnă, în gospodăria bunicilor din Chircani tătuca se repede cu ură-ntre porci zguduit de tuse iar cuvintele-i aspre duhnesc a dializă și a alcool. Muci întăriți și bale amestecate cu borâtură i se preling pe bărbie dar vierilor tot nu le dă pace. Așa l-am găsit într-o noapte: zăcând în noroi printre râturile pofticioase și-nsângerate. După ce
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
-o pe Olga, care-mplinise în lipsa ta 4 ani - toată dragostea mea s-a fărâmițat și s-a scurs la canal. Simți de acum cu câtă poftă joacă larvele morții-n plămâni dar tot te găsesc în clipele de răgaz duhnind și mirosul amărui de cheag, de puroi și gudron care-ți iese din carne tot timpul e pentru mine parfumul tristeții și-al descompunerii lente. Așteptându-ți sfârșitul, semănăm tot mai bine cu o familie de șoareci dintr-o casă
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
încetul: - Ei drăcie, bombăni popa; ce zici, finule, nu-ți pare că are un gust coclit? - Știu eu, nașule, se feri Ilie - dacă ți se pare sfinției tale, trebuie să fie așa... Mai gustă popa, mai gustă Ilie. - Apa asta duhnește a ceva, hotărî părintele Grigore. Să știi, finule, că i-ai menit a rău. Prea ai lăudat-o că e bună și rece; și-a întors Dumnezeu fața de la dânsa, cum și-a întors-o de la mine mai demult. Ia
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
tot respectul. * Ar fi trebuit să fie recunoscătoare că se afla într-o sală încălzită și aerisită normal, nu într-un beci fără căldură și fără geamuri, cu tineta plină de urină și fecale amestecate în mijlocul încăperii, între oameni scheletici, duhnind a piele îmbîcsită și a sînge închegat, după anchete, așa cum i se întîmplase și tatălui ei, disprețuitul Victor Branea. Și nici măcar în frig și zloată, țopăind de pe un picior pe altul și strîngîndu-și cît putea mușchii sfincterului, în așteptarea momentului
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
altele nescrise încă la rînd răbdătoare peste tot zumzete purpurii-albastre-maronii focalizînd boarea incoloră și soiul acesta de prune cum o duritate moale-a căldurii în grădină la revărsatul zorilor se precipită răspunsuri (nepuse întrebările încă risipite prin ierburi) respirația cerului duhnind a alcool metafora? uite-o nu e o potecă buimacă oprită pe brațul tău cum o brățară se suprapun gaițele ușor în văzduhul complice cum paginile unei cărți și se rotește ce? frunza ori soarele ori clipa de față-n
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
și roua. E o aglomerație ca-n cimitir, Doar că sîntem îngropați în picioare Și putrezirea noastră miroase a mir, A benzină, a deodorante, a sudoare. Miasma din lumina de neon Se lasă în mine, mai grea ca o ceață. Duhnește a motor turat și-a claxon Și chiar și-n spray-ul tău, iubito, S-a stins aroma de viață.
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]