741 matches
-
iubit din liceu care ne ducea la cofetărie și ne plimba de mână prin parc. Din nefericire, însă, când ne trezim, trebuie să ne ținem de pereți în drumul către tubul de Emetiral, singurul care ne mai poate salva de duhoarea infernala cauzată de respirația voastră infecta de bețivi. De fapt, ne este chiar interzis să crăpam. E musai să rămânem în viață pentru că avem foarte multă treabă. Trebuie să vă ascultăm răbdătoare văicărelile și gemetele insuportabile și să vă căram
Grupul nevestelor care beau doar apa de la chiuveta saluta betivii cu satarul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18653_a_19978]
-
Un disconfort, o stânjeneală, o jenă a complicității îl fac să se foiască-n scaun. Bariere, între scenă și sală, nu există: aerul circulă în dublu sens. Dacă, pe scenă, se gătește la o gazorniță imundă, sala se umple de duhoare. E, poate, ceea ce a vrut să sublinieze autorul, în dedicația adresată mie: „O încercare de a uni perspectiva spectatorului cu a acrobatului din circul nostru.” Din Circul nostru vă prezintă: Din . Adică două puncte de vedere... Care, identice, sunt unul
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
Simona Tache Dimineață, cănd plecăm eu de acasă, învăluita în tradițională duhoare, mașina de gunoi staționa în fața blocului. Ce făcea șoferul ei, în cabina, în timp ce colegii deșertau de zor tomberoane? MÂNCA! Mi-a venit să vomit instantaneu. Eu nu puteam să respir de duhoare și nu știam cum să mă-ndepărtez mai
Mâncând printre gunoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19321_a_20646]
-
cănd plecăm eu de acasă, învăluita în tradițională duhoare, mașina de gunoi staționa în fața blocului. Ce făcea șoferul ei, în cabina, în timp ce colegii deșertau de zor tomberoane? MÂNCA! Mi-a venit să vomit instantaneu. Eu nu puteam să respir de duhoare și nu știam cum să mă-ndepărtez mai repede, iar omul ăla mânca liniștit și senin. Tot asa or mânca și vidanjorii la locul de muncă? LATER EDIT: Cineva mi-a zis pe Facebook ceva halucinant: “Dar tu nu ai
Mâncând printre gunoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19321_a_20646]
-
basma neagră, cocoșată și înveșmântată în aceleași zdrențe murdare pe care probabil le poartă ziua și noaptea, cu o bâtă într-o mână și o desagă țărănească pe spate. Uneori apare în târguri și târgoveții se îngrozesc de hidoșenia și duhoarea pe care o lasă în urma sa ca o dâră. Astfel, într-una din zile, proaspătul căsătorit, Pătru Valdescu, la brațul gingașei sale soții, se plimba bine dispus prin târg. Vroia ca din toată sărăcia să-și cumpere un cal pe
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
sau să le răstorni cazanul cu smoală? - Ptiu, diavol ce ești, te aranjez cât de curând! - și vrăjitoarea plecă furioasă mai departe bombănind cuvinte neînțelese. Mulțimea se dădu în lături ca să treacă slujitoarea diavolului și strâmbă din nas scârbită de duhoarea pe care o lăsa în urma sa. Toți o știau bătrână și gârbovită de când lumea și presupuneau că împuțiciunea vine de la viermii ce forfotesc în ea din cauza blestemelor și vrăjilor făcute cu sprijinul împielițatului. - Du-te învârtindu-te, cotoroanțo! Nu mă
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
a i se minimaliza Bisericii Ortodoxe rolul său multimilenar în istoria spațio-temporalității românești trecute și contemporane) este aceea că între Dumnezeul intervievărilor de tot soiul și Cel al realității crunte de afară există o deosebire tot atât de uriașă precum aceea dintre duhoarea de nesuportat a biblicului infern diavolesc și bine plăcuta mireasmă a Raiului divin. În atare context, Dumnezeul sondajelor comandate de fitecine îți apare dintr-o dată în fața ochilor ca o entitate rece și, culmea, lesne cuantificabilă din pix comparativ cu Dumnezeul
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
de vedere, nimeni, ei bine, tot așa Gigi Becali, Relu Fenechiu, George Copos, vor aduce plusul de rezonanță al timpurilor pe care cu atât de multă scârbă afirm că le trăim. Acești idoli de carton, parveniți ai societății comuniste cu duhoare capitalistă pe care am consolidat-o prin simpla exercitare a votului, au reușit nu numai să prospere, dar să și devină false repere pentru tinerii debusolați și așa contaminați cu lipsa de perspectivă. Scriu cărți și bancherii. Nu, nu e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
de vară într-o margine de parc, numită, nimeni nu știa de ce, La Acapulco. Refuzase să intre, pentru că vântul îi adusese în nări miros de urină dinspre closetul public, numai ideea de a se așeza să bea bere împresurat de duhoarea aceea îi întorcea stomacul pe dos. Le promisese băieților să-i aștepte în fața unei librării, contemplând cele expuse în vitrina acesteia, trebuiau să meargă in corpore să-și predea la magazia secției echipamentul, Laci-baci, magazionerul, n-avea timp pentru fiecare
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege. Adulmeci, pândești. Viezure de bloc. Privești prin orificiile lăsate de către constructor: duhoarea gazelor de eșapament și a orașului în fermentație te țin acasă. Tragi cu urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai trece nici un automobil; nu se mai aud nici manifestanții. Capitala în stare de comă; poate trăi așa sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cea mai Îngrozitoare. Lângă dânsul, medicul șef Își trăsese o mască medicală, cu o protuberanță la nivelul nasului care Îl făcea să semene cu o pasăre scârboasă de mlaștină. Era plină de ierburi și de esențe cu care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea fi și mâna altora. Nu mult în dreptatea lui Ramza-pașa, vistiernicul Ximachi își ștersese buzele subțiri, vinete și se plecă spre urechea lui Metodiu. — Preacuvioase - șopti demnitarul - aveam noi o vorbă. — V-ascult - spuse Metodiu, ferindu-se imperceptibil de duhoarea ce ieșea din gura fanariotului. — Din câte văz eu - continuă încet Ximachi - ospățul nu mai ține mult; curând vor fi chemate astea, cum le zice, să danseze, și eu sufăr cu inima: voi pleca. Așa că înainte de-a ne despărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
privirea, sute de rândunele zburând. Dar zburau numai vulturii. Zeci de vulturi ce coborau desenând cercuri din ce în ce mai mici, deoarece, în curând, pământul avea să se răcească și pentru ei se apropia ora ospățului. Cu toate că-i intrase nisip în nas, simți duhoarea fetidă ce plutea în aer. Duhoarea morții. Unde dracu’ sunt vii și unde sunt morții? Se uită la stânca ce se înălța ca prova unui vapor uriaș ce se afunda în nisipul deșertului, și trebui să admită că un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zburau numai vulturii. Zeci de vulturi ce coborau desenând cercuri din ce în ce mai mici, deoarece, în curând, pământul avea să se răcească și pentru ei se apropia ora ospățului. Cu toate că-i intrase nisip în nas, simți duhoarea fetidă ce plutea în aer. Duhoarea morții. Unde dracu’ sunt vii și unde sunt morții? Se uită la stânca ce se înălța ca prova unui vapor uriaș ce se afunda în nisipul deșertului, și trebui să admită că un bun trăgător postat acolo sus ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deoarece simțea că i-e frică, și de astă dată nu putea să reacționeze cu violența din acea zi, fiindcă acum îi era frică de deșert, de vânt, de nisip, de o îngrozitoare singurătate și de o moarte a cărei duhoare împânzea munții întunecoși. Frica fără martori, acea frică ce nu are nevoie să se grimeze deoarece își interpretează rolul doar pentru un spectator foarte concret și foarte implicat, este singura care-i conferă celui ce o încearcă măsura exactă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cineva i le lăsase în peșteră, s-ar fi putut crede că avionul luase cu el până și ultimul locuitor din zonă. Au fost trei zile stranii, care i-au pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi turnat pe Neagu cînd eu aflam pentru prima oară Întîmplarea ridicolă pentru care mă acuzau ca să-l acopere pe altul și boicotul lor și senzația penibilă cînd se țineau departe de mine Îmi miroseam subțiorile picioarele aveam impresia că duhoarea mea Îi face să mă ocolească așa se repetă totul mereu crezi că ai scăpat și te Întîlnești tot cu tine ocolul cel mai lung e calea cea mai scurtă spre casă fîlfîit de aripi a zburat o pasăre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bătăile astea obraznice, brutale, care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai, Înecat În lacul IOR sau intoxicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două țări. Iar eu mă potriveam de minune cu acest timp. Nu m-am mișcat două zile și o noapte, am rămas așa cum m-a părăsit Adél. Apoi, în seara următoare au venit pe furiș un bărbat și o femeie. Duhoarea trebuie să fi fost ca cea de pe malul lacului, din camera veche, când Eberhart stătea deja de două zile în fotoliu ca materie, nimic mai mult și, cu fiecare ceas, puțea tot mai tare, iar în timp ce se descompunea trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
turiști, pe cale de a se înteți. Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii au corectat greșeala și l-au numit Lacul Mort. Prin împrejurimi se răspândea mirosul de leșuri, iar prin depărtări, vestea apelor făcătoare de minuni, și, când duhoarea a încetat, toată lumea a fost amărâtă. „Din păcate, simțul olfactiv al oamenilor nu e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți din nou acel vestit miros“ - au scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în liniște totală, tot mai departe de morții noștri. La debarcader lucra o femeie posacă, pe nume Gertrúd. Nici nu s-a prezentat, îi știam numele de la alții. Cum a trecut anul? M-am dezvoltat. Mirosul, din ce în ce mai mult. Simțeam vechea duhoare a lacului în timp ce-l sorbeam sau mă scăldam în el. O simțeam în ceaiul ușor stătut când goleam cana după o săptămână și în ploile care se porneau ca să nu se mai potolească o lună întreagă. Părerea mea e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne de miel și a inventat o cutiuță din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a păstorilor, apoi mai erau niște mîzgîlituri nerușinate ca și scîrnă de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]