1,466 matches
-
dar întotdeauna nemulțumiți de felul cum centrul încerca să-și exercite autoritatea asupra lor, obligîndu-i să se exprime în termenii orientării unitare. Au existat între ei legături cu adevărat frățești, despre care Istrati avea să amintească mereu cu o nostalgică duioșie. "în mișcare am avut mulți âtovarăși>, dar Ștefan nu mi-a fost tovarăș, ci frate, frate adevărat pentru că altul nu aveam". Instalat la conducerea sindicatului, Istrati și-a dat osteneala să reia tot ceea ce începuse Ștefan Gheorghiu și, venind cu
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
aceste actrițe absurdul întîmplării, forțarea destinului, competiția și solidaritatea, în cele din urmă, cum admit orice ca să plece în Japonia, este fantastic. Costumele scenografei Axenti Marfa nu fac decît să îngroașe ridicolul și grotescul. În același timp, subliniază cu o duioșie formidabilă degradarea vieții, confuzia post-comunistă, haosul interior și exterior, frigul care continuă să fie prezent peste tot, în această toaletă, în suflete și trupuri. De la șube, căciuli caraghioase sau chiar blănuri, după buget, pînă la furouri, ciorapi groși, lăsați să
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
acum un epos al formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atît din perspectiva martorului fascinat de miracol și copleșit de măreția lui, cît și din aceea a creatorului însuși în al cărui gest se amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpîn. Iar în subteranul acestui amplu discurs imagistic, în componentele lui esențiale meditativ și grav, se ascunde, alături de o permanentă oscilație între metafizic și grotesc, și o insațiabilă bucurie ludică; un popas confortabil
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
aproape insulare, Maramureșul - și nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
sânge. Iar nu în reflex, trebuie să adăugăm. Iată intersecția primelor trei cărți, mai credibilă și mai înduioșătoare decât orice succesiune a lor: "îmi faci daruri frumoase în zilele/ cele mai mici mă tâmpești cu nevoia/ de căldura frunții tale// (duioșiile serii curg pe plajă și/ sunt animalul scăpat din lanț ești/ animalul scăpat spre prăpastie dar)// leagă-mă de tine cu părul care ți-a crescut de când/ te-am cunoscut adu-mi aminte cine eram câte/ miligrame avea inima mea
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
a fi prins pentru totdeauna mitologia aceea fermecătoare pe care poporul a legat-o de aripile și penele zburătoarelor noastre. O mitologie care mai mult decât legendele legate de oameni dă dovadă de cât lirism, de cât umor, de câtă duioșie, subtilitate și finețe poetică e capabil sufletul poporan în fantaziile și visurile sale." Oprindu-se la câteva nume populare de păsări, precum albinărel, dumbrăvancă, prigoare, pasărea omătului, aușel, presură, florinte, petroșel, poetul scrie că asemenea nume "vădesc puterea de caracterizare
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
de activist face cunoștință cu sistemul medical autohton, specialitatea Ginecologie. "Cloaca de disperare" a spitalului-abator în care femeile așteaptă întâlnirea cu doctorul asistat de un securist (avortul e un delict grav, în epoca de care unii își amintesc azi cu duioșie) e miezul unei confesiuni dure, fără menajamente, ieșită dintr-o sensibilitate violată. Nu atât momentele consultației sau ale operației par teribile. Îngrozitoare este atitudinea doctorilor, a asistentelor, a cadrelor care veghează la natalitatea crescătoare a Republicii Socialiste România. O ultimă
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
de un contrabasist empatic, dinamic și fantast - pe numele său Arthur Balogh - domnul Popp și-a manifestat mai bine ca oricând în anii din urmă personalitatea de interpret-creator. Avem de-a face cu un spirit lucid, a cărui incisivitate contrabalansează duioșia inerentă a viorilor, violei și violoncelului. Rămâne de sperat că acest ciclu compozițional, numit de Popp "suită de jazz-pamflete", va fi întregit pe viitor. Dintre marii violoniști pe care i-a dat Franța jazzului, avurăm șansa de a-l revedea
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
spuse blând: —Te-ai liniștit acum? Ți-ai alungat toată ura din suflet? — Da. — Asta e bine, e foarte bine. Din dragostea lui nu mai rămăsese nimic, iar dorințele trupești nici nu mai contau. Nu simțea decât mila, blândețea și duioșia pe care o simți pentru orice ființă omenească aflată în necaz. — Acum nu mai ai nici un motiv să te temi. Du-te imediat, o îndemnă el pierzându-și un pic răbdarea, ca un copil. Te simți bine? întrebă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu scoase nici un cuvânt. Niciodată mama ei nu-i vorbise căutându-și cu atâta grijă cuvintele. Ce te frământă, măicuță dragă, de ce ți-e sufletul așa de îngreuiat? Spune, hai spune! Mama ei tăcu iar un timp, își privi cu duioșie fata și apoi continuă: În anii tinereții mele, eu trebuia să mă mărit cu un alt bărbat, tot un ceferist, pe care și părinții mei îl cunoșteau și l-ar fi dorit de ginere. Era un flăcău chipeș, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona în gând ,,dacă iezii aveau un tătic, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei să-i ucidă copiii." Băiatul adormi înainte ca mama să termine de citit povestea atât de dragă lui. Simona îl privi cu duioșie, îl sărută și adormi și ea lângă el. * În altă zi, Răducu veni cu o altă poveste trăsnită. Auzise la grădiniță ceva ce îl răscolise și nu putea să nu afle amănunte de la mămica lui care, după socotința sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu-și dădea seama ce se întâmplase cu ea. Fusese nebună. Avea certitudinea că nu își va ierta niciodată această ieșire. După câteva momente, când receptă cu adevărat spusele copilului, îi veni să râdă, dar se abținu. Îl privi cu duioșie și din nou își reproșă maniera în care acționase. Poate îl dureau loviturile căpătate, poate și mai mult îl durea faptul că acestea veneau din partea mamei lui care știa cât de mult îl iubește. Îi spuse totuși: Și de ce, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
n anii copilăriei, dar mai ales în cei de liceu Simona își petrecuse cele mai multe vacanțe într-un sat de munte, la surorile tatătălui ei, când la o mătușă, când la alta, unde trăise clipe de neuitat. Își amintea acum cu duioșie și de mătușa Saveta care îi spusese că în gospodăria în care pășise, ,,cheia de la poarta ei e soarele". Acum mătușa locuia în Dealul Prunilor, plecase cu mulți ani în urmă pe acel drum lung, fără întoarcere. În satul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe la ea. După ce s-a prăpădit soțul ei, un alcoolic incurabil și un scandalagiu pe măsură și a făcut prieteni câinii care săreau gardurile de la vecini și, de asemenea, mai creștea câteva gâini care erau tare Îndrăgite, strânse, adesea, cu duioșie la piept și strigate după nume. Copii n-au avut, așa că se mulțumea cu aceste animale. Din păcate, nu le răsfăța cu prea multă mâncare, ea lucrând cu ziua prin sat ( pe lângă suma negociată i se oferea o masă la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
învățat-o acasă și pe care o recit într-o limbă aproape literară. "Sunt străină, am venit în vizită la fiul meu, îmi place Australia, mă bucur că v-am cunoscut". Pun mâna pe brațul tânărului și îl privesc cu duioșie. "Thank you, very much, it is OK". "It is Ok", îmi spun în timp ce mă întorc din nou pe burtă, hohotele de râs se împletesc cu cele de plâns, ar trebui să mă sinucid, ar trebui să-mi trag un sac
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mi-ar putea rezista, totuși pot duce și eu o plasă de cartofi de cinci kilograme". Se uita la mezin cu o figură atât de stupefiată, încât acesta a izbucnit în râs și a cuprins-o în brațe cu atâta duioșie, că ar fi vrut să-i ceară să mai spună orice stupizenie numai să mai fie îmbrățișată în acest fel. Simțea cum energia se scurge prin acest copil răzvrătit și intră în sufletul ei bolnav. O mângâia cu grijă, pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
firești, bunuri pe care le merităm. Mâinile lui Alex alunecă peste trupul ei desenându-i silueta într-un arc de uimire. Azi pare atât de uimit... Are senzația că doar azi o vede pentru prima oară. Are un fel de duioșie pe care nu a simțit-o până acum. O strânge în brațe cu un fel de grijă. "De ce am impresia că ți se destramă sufletul"? Apoi, pe neașteptate, își prinde capul în mâini, se răstoarnă pe spate și spune aproape
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
făcea rost de locurile cele mai bune, stăteau în lojă, pe locurile oficiale, chiar se lăuda cu asta, îi șoptea la ureche: "am pupat un fund de activist și am primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Alex și Mihăiță, țiganii se reîntoarseră din drum, umplând strada cu vocile lor revoltate, bulgărind amenințări și cuvinte pline de obidă din care nu lipseau sensurile periferice. În cele din urmă, grupul acestora începu să se destrame. Ina urmări cu duioșie cum Vișinel alergă spre Rafira, cuprinzându-i trupul cu brațele. În sufletul ei doldora de lacrimi, repetă pentru a nu știu câta oară: Acesta să fie copilul meu!? Oare acesta să fie copilul nostru!? Nu departe de marginea orașului, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lucru în satul Pădureni, ne-au chemat mai mulți gospodari! Ina nu dovedi decât să spună: - Bine, bine, dar până mâine dimineață e încă multă vreme. Tot drumul până acasă, cu fiecare pas făcut, Ina își privea băiatul cu o duioșie ce-i presa de o vreme sufletul, devenită o adevărată rană în căutarea unui răspuns obsedant: Acesta să fie oare copilul meu!? Acasă, Mihăiță o întâmpină din ușă, ținând să-i șoptească la ureche un mare secret : - Mămico, tati a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să fac? - Să hotărăști, spuse el, pe fața sa apărând întunecimi, care din noi este copilul vostru! Ina, răscolită de reacția categorică a lui Mihăiță, pentru moment, rămase fără replică. Își reveni însă, căutând să formuleze un răspuns purtător de duioșie maternă: - Puiul mamei, și el este al nostru. Tu trebuie să fii îngăduitor, să-l ajuți, să-l sfătuiești, să-l iubești ca pe un prieten care a venit sub acoperișul nostru, după ce a rătăcit pe drumuri care nu au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încă să înoți, Vișinel, dragule! - Nevoia o să mă învețe! Am să dau și din mâini și din picioare... - Crezi tu că așa te poți menține la suprafață!? Viața e chiar mai dificilă decât înotul. În ochii Inei se stinse o duioșie plină de tristeți de parcă băuse în acele clipe ceea ce mai rămăsese în cupa amărăciunilor în care se adunaseră, de-a lungul timpului, atâtea și atâtea încercănări. - Nu se poate să nu se poată să izbândesc, o să vedeți... - Știm dragul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându-se cu brațele de umeri, se ghemui Într-o mătanie Împietrită, pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]