2,465 matches
-
Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Fericirea e aici...mâna doar de vei întinde Vei simți o pace sfântă cum în brațe te cuprinde... Florile cu-al lor parfum te vor mângâia duios Și în ochi se va răsfrânge ceru-albastru, luminos... Fericirea e aici...stă ascunsă-ntr-un surâs, Într-un gând, într-o privire chiar și-n lacrima ce-ai plâns... Vine-n suflet ca o boare...te încântă...te vrăjește Poartă
FERICIREA E AICI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382151_a_383480]
-
Tu, Domnul meu, Dar lacrima strânsă sub gene, Îmi spune că ești Dumnezeu. Vibrez ca o strună Părinte! Nu-i fibră din trup neatinsă, De dragostea Ta jertfitoare, Ce-n Lege și-n Har e cuprinsă. Nu-i vers mai duios, nu-i cântare, Să spună cât ești de frumos, Dar duhu-mi șoptește: Dă slavă! Acesta e Domnul Cristos!" Acelor ce cred Vestea Bună, Dai har și putere de sus, Nădejde în zilele-amare Izbândă în Tine, Isus. Cu cât suferința-i
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
e mereu biruință. Baia Mare, 6 noiembrie 2016 Cu har Cu harul în pălmile mele brăzdate, Și lacrima-n gene ce tace mereu, Cu pacea eternă ce veșnic străbate Scriu cu dragostea din Dumnezeu. Lumina acoperă întreaga ființă-mi Și glasul duios al Duhului sfânt Abundă prin mine ca râul de versuri Împletindu-se toate ca într-un cânt. Întins-am iar mâna către omenire, Să chem spre limanuri de pace și har. La credința cea adevărată și vie, În jertfa cea
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
ani lumină. Mi-e dor de tine tatăl meu Mi-e chiar peste putință Vei fi mereu în gândul meu Nu-ncape stăruință. Mi-e dor de tine chip frumos Tu ești în al meu suflet Haide tăticule, te rog duios Dă-mi mâna ta pentru un umblet. Căci viața este nemiloasă Ne ia tot ce avem mai drag De nu răbdăm, primim o coasă Ce cu răceala sorții stă în prag. Referință Bibliografică: Stelian Stancu / Stelian Stancu : Confluențe Literare, ISSN
STELIAN STANCU de STELIAN STANCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382247_a_383576]
-
Literele sfinte/ țes slova divină/ ca-n Psaltiră,/ ruga, cerul necuprins./ Sfintele oseminte/ odrăslite-n tină,/ Glia strămoșească/ pururi au aprins:/ Candelele Cerului-Grădină.// Gătite-n surâs/ și-n straiul frumos/ literele grăiesc divinul:/ Maria! N-au stat niciodată/ atât de duios/ decât în rostirea/ Domnului Hristos/ ce-a brodat cu ele/ Veșnicia.// Cu ele încep să rostesc/ gândurile primenite-mireasă./ cu sufletul scriu/ Poemul domnesc/ al literelor sfinte,/ Hrisovul Crăiesc/ Fecioarei Maria/ Cea pururi Aleasă.// Cu ele mă rog și mă-nchin
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
solar" unii comentatori m-au aliniat în descendența lirică a acestuia. La prima vedere, și "Pământ de pază" (devenită ulterior "Insulă") l-ar "relua" întrucâtva pe Ion Barbu. Visam o insulă enormă ieșind din mare în neștire și-i căutam duios o formă, alcătuind-o din privire: muntoasă ca o lună nouă, cu piscuri ațintite, pure, c-un râu o împărțeam în două, o adunam cu o pădure. (...) Al doilea poem hotărât ratat din Clepsidra (însumând 50 de versuri) este "Lanțul
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
prin lume / ca Dyonisos / înconjurat de o mulțime veselă." Veselie reală și amăgire temporală, opusă stării de spirit pe care o constatase la oamenii din jurul său prea repede pieritul Nicolae Labiș, pe la mijlocul anilor 50: "când se încearcă a se ucide duioasa rușine a omului / dragostea lui pentru sine". Răsfățul vârstei tinere mă împingea să mă refuz pe mine însumi, cel de azi, într-o compoziție declarativă de pe la mijlocul culegerii: "Aș vrea să las o amintire în mișcare, / nu de-un portret
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
rămâne să înțelegem tot restul, cu tot ce n-am putut pricepe pe vremea când îi auzeam vocea voalată la telefon, de emoția auzirii. Ce faci, cum te simți, cum te descurci? Nimic despre starea lui în înrăutățire rapidă, discret, duios, sensibil. Când îi primeam scrisorile și desenele, cărțile cu dedicație, cu linia tremurătoare a cuvintelor și culorilor, cuvinte și imagini superbe, poemele pe care i le ceream pentru revistă. Se conforma înțelegând de ce i le ceream cu fervoare, nădăjduind că
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
cu o prea accentuată tendință de edulcorare a răului, ba chiar de simpatie poznașă față de pitorescul acestuia. Or, când tatăl minciunii devine Cătănuță, Nefurtache ori Michimaos (recenta denumire moldovenească a Necuratului), te întrebi dacă nu cumva omul suferă de o duioasă inconștiență. Oare acel Mamona încă ne atât de negru precum pare, nu-i oare o expresie curentă a acestei tendințe primejdioase, constând în îmblânzirea imaginii răului, ba chiar în acomodarea cu acesta? Din ce în ce mai frecvent avem de
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
în coregrafia lui Pierre Lacotte (după Philippe Taglioni), evidențiază calități artistice rare, dar esențiale unui mari balerine: săritură, echilibru, grație, expresivitate, calități în care Alina Cojocaru excelează. În fine, mie mi-a plăcut foarte mult. A fost un spectacol curat, duios, plin de candoare, fermecător, ca un cântec de leagăn care te calmează fără să te adoarmă, și care induce în suflet și minte o stare luminoasă, confortabilă, caldă, familiară, venită cumva din străbuni. Ar fi putut fi o seară perfectă
Revelație și surpriză la Opera Națională by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/83410_a_84735]
-
coregrafie de creatorii lui Claudia Martins și Rafael Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitole dure, vehemente, violente, crude chiar - bine înfipte în cinematograficul horror -; așa cum a fost conceput ca muzică: un reușit colaj
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și a copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
decît că roza lui Macedonski, din cele mai cunoscute rondeluri, nu-i decît o impresie. O mișcare parfumată, urmînd o stare de spirit. În sus, sau în jos. "Pe sub amurgu-ntristător/ Curg vălmășaguri de suspine,/ Și-n marea noapte care vine/ Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor." Contururi vagi, fără petale și spini, din care se reține, într-un tablou al execuției de toamnă, impresia de mulțime aplecată. Nimic mai mult decît impresia. Același tact, pulsînd în alcătuiri
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
avut prudența avertizărilor, anunțând simbolul-temă al fiecărui lied, netezind calea înțelegerii lor. Mai întâi, meditații shakespeareene din orizonturile trăirilor Opheliei, fiecare ascultător închipuindu-le în felul său. Interpreții sau întors apoi spre peisajul sentimental al naturii și sunetul vestitor de duioasă bucurie, cu Kling (op. 48 nr.3), zâmbind; mergeau împreună pe calea sentimentelor, la fiecare clipă găsind nuanța deosebirii versurilor cântate, pe sugestiile lui Feliz Dahn, Julius Dahn, Gustav Falke, călăuziți de Strauss spre limpede sau trist sau duios. Așteptam
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
de duioasă bucurie, cu Kling (op. 48 nr.3), zâmbind; mergeau împreună pe calea sentimentelor, la fiecare clipă găsind nuanța deosebirii versurilor cântate, pe sugestiile lui Feliz Dahn, Julius Dahn, Gustav Falke, călăuziți de Strauss spre limpede sau trist sau duios. Așteptam, nu degeaba, să treacă fiecare moment, pentru a ajunge la ultima lor promisiune care, de fapt, era cea a unei continuități dorite, cu minunatul Morgen, continuitate oferită mie în taină, celui ce își amintește acum veșnicul “mâine”. Trăiam o
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
e chiar satul acela, Ar trebui să încetinesc viteza, se aude o voce înlăuntrul auzului meu, Dar auzul meu sufletesc aude altceva și-mi întorc capul spre stânga, acolo unde, la volan, ea conduce mașina, Matei! îmi șoptește chemându-mă duios, dar Matei, la volanul unui tir lung și greu, încărcat cu marfă, grăbin-du-se să ajungă la destinație, apasă puternic pe accelerație și, auzindu-se chemat pe covorul copilăriei sale, accelerează, angajându-se în depășirea unui camion chiar într-o curbă
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
cu soare? Sunt gol, furtuna m-a ajuns din urmă, și chipul tău pierit-a-n depărtare Sub norii grei și-a cețurilor turmă... O, nu-i destul s-arunci zâmbind o rază Pe fața mea udată de furtună! Cuvintele duioase-mi ușurează Mâhnirea doar, rușinea nu; e bună Căința, și regretul e dojana Ce singur ți-ai ales, dar el n-aduce Deplină vindecare pentru rana Ce-o poartă umilitul ca pe-o cruce. Dar lacrimile tale, nestemate Din dragoste
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
cunoscut în alte culturi decât prin traduceri, ba mai mult, prin credibilitatea lor literară. E greu să impresionezi un auditoriu internațional nepărtinitor susținând că le prezinți o partitură "mare" dacă interpretul cântă fals și forțat! (Am primit ades întrebarea de duioasă naivitate: "De ce ați tradus Luceafărul, nu era tradus deja?"). Tema traducerilor din Eminescu se întrepătrunde cu tema politicii culturale: în lipsa unei viziuni globale, promovarea internațională a lui Eminescu nu s-a făcut niciodată sistematic. Dincolo de proslăvirea internă a poetului, inițiativa
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
Urcând spre final, generalizând, parcă nu ne mai putem îngădui starea de plural dintr-o succesiune de mărunțiri de sine de la o clipă la alta, de la un an la altul: "Inima copilului meu -/ O herghelie/ De cai tineri,/ Cotropindu-mi duios/ Trecutul,/ Nesomnurile...// Toamna de-afară,/ Tremurând prin geam,/ Picură miere și doruri/ Pe tâmplele mele/ Albite,/ Iar eu,/ Eu îmi aștept copilul/ Ca pe cea mai adevărată,/ Mai luminoasă cărare/ Spre mine însămi. Un buchet de pasteluri vădind frăgezime sufletească
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
asigură însă continuitatea acestui neam. Din cele scrise până aici s-ar putea deduce că romanul lui Varujan Vosganian îl pune pe cititor în situații inconfortabile din cauza excesului de tragic. Nimic mai eronat. Dimpotrivă, tonul relatării este unul de ironie duioasă, irizat din plin cu umor, judecăți morale și expresii paremiologice. Realmente încântător. Nu de puține ori poetul Varujan Vosganian își arată discret chipul, îndărătul frazelor. Un singur exemplu: Fiecare trage cu sine, ca pe o plapumă până peste cap, lumea
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
colindă tradițională din Sussex, pe care creștinii o cântă de mai bine de 700 de ani încoace. Aceste versuri simple, dar pline de har, ne dezvăluie rostul cântecelor ce inundă străzile în perioada Crăciunului. Versurile colindelor, uneori vesele, alte- ori duioase, dar în- totdeauna simple și calde, sunt minunate expresii ale bucuriei și ale credinței populare în mântuirea omenirii. Când au apărut colindele? Cine a cântat prima colindă? E greu de spus. Cert este, însă, că încă de pe vremea apostolilor se
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
pacea patriarhală, nutrind o aversiune din ce în ce mai accentuată față de oraș. Se închina în fața miracolului vegetal, trăind adevărate momente de extaz: "... minunea asta a vieții renăscute în fiecare primăvară mă umple de râs și de plâns, ca tot ce e fragil, vulnerabil, duios și frumos, și totuși purtând în miezul lui permanența eternității". în vacanțele petrecute în nordul extrem al Scoției, pe același meridian cu Labradorul, descoperă "un peisaj fantastic, de o sălbăticie și o frumusețe de început de lume, sau poate de
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna fără să bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mult ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul lor. Ce minune purificatoare săvârșise-n ea noaptea aceea! Reținu fața lui palidă, topită de dragoste, ochii încețoșați de nesomn, încercănați, cu privirile duioase, mângâietoare, cu ceva nesigur în ele, ca și expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar fi fost oglinda propriei ei conștiințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nimeni și nimic nu va putea întoarce vreodată, romantica ilustrație a gândului, ce contemplă duios fruntea. De multe ori am să dau rotocoale sensului tău în viață, fiind întrupat în cuvinte... Rostiri literare de peste Prut Alexandru Mihăilă De cele mai multe ori, scrierile autorilor tineri pendulează între certitudini și încertitudini, fapt firesc, de altfel, ținând cont de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]