193 matches
-
fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația ta e o fereastră flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși ea, ca si noi,/ nu mai e demult o dulcegărie,/ ci mai mult piperată o pizzerie,/ cu salon special de adidași Nike,/ deși, după câțiva ani, vezi bine,/ i-au împietrit chelnerițele/ în uniforme fondantine,/ cu zilierii moldoveni în muzeul de ceară,/ deși beau regulat acest ceai/ împotriva nemuririi/ dintr-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plăcut în mod deosebit abilitatea de a versifica, pe care sunteți pe deplin stăpân, câteva înfloriri de imagini sugestive, ritmul armonios, dar am avut neplăcerea să constatăm cum toate aceste frumoase însușiri se pierd în sentimentalismul și-n prea multele dulcegării și subtilități mediocre. Apoi o lipsă de concentrare ce dă naștere la lâncezeala acțiunii în curs de desfășurare și o lipsă de acuitate a formei.” * 426 Steaua Tutovei Steaua Tutovei, nr. 4/26 august 1928 apare la Bârlad sub conducerea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
prea multă analiză critică, mai ales în domeniul comportamentului uman. Al treilea motiv este acela că subiectul performanței umane a fost trivializat de multe cărți, de presa populară și de folclorul managerial. Atitudinile de genul: „Bravo, așa zic și eu”, dulcegăriile și „managementul la minut” nu sunt genul de concepte care îi vor determina pe manageri să ia acest subiect în serios. Performanța umană este un subiect serios, care poate fi explicat științific, dar știința care stă la baza tuturor comportamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu dulcegării diplomatice, subtil trecute prin vitriol, pentru primul, sau cu arme albe zdrobind mitul burgheziei eliberate ca pe o ploșnită, pentru cel de-al doilea, acești scriitori depășesc în felul lor limitele lui politically correct, disecînd efectele infinit perverse ale "eliberării
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bune de aruncat." (MA) Nu în ultimul rînd, "altceva" poate însemna și alt tipar de expresie, căci sfîșierea stăpînită și metodică de sine, recea constatare a decăderii umane nu s-ar fi putut mulțumi cu o limbă jucăușă sau cu dulcegării pișcătoare. Suferința cruntă e nudă, însă frumusețea voalată de ceva ce o depășește încearcă și ea să găsească drumul spre cuvînt. "Mi se întîmplă, totuși, să fiu mai puțin tranșant: nașterea îmi apare atunci ca o calamitate fără de care aș
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ce a urmat e foarte inegală. Reveriile sunt pline de concepte, de locuri comune, într-o limbă abstractă, chiar trivială. Florile Bosforului, un fel de "orientale", nu satisfac, nici prin lexic, nici prin senzații, setea noastră de exotic. Puerilitatea și dulcegăria stăpânesc. Însă Bolintineanu cunoștea direct Orientul, și unele imagini, fără a avea plastica de smălțuitor a lui Th. Gautier, sunt interesante, dovadă aceea a Ioanei, "romînă macedoană": Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic, ca o Diană, Sub al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în genunchi pică Și de fală se dezbracă! Am doi zmei de bună cale, Doi!... nici vântul nu-i întrece! Am tovarăși doisprezece Și la brâu patru pistoale. Ceea ce supără îndeosebi pe cititorul de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
porcelană, La minunile frumoase ce-i zâmbesc, nesimțitor, Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbârnâitor. Un alt pastel chinez are un aer factice de paravan falsificat. Oricum, tăind plictisitoarele dulcegării, desenul rămâne interesant: Pe-un canal îngust ce curge ca un șerpe cristalin Se înșiră chioșcuri albe cu lac luciu smălțuite... Pe sub nalte coperișuri care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îl doare "vreo măsea". Proza delavranciană e patetică, stilizată într-un chip ce devine nota esențială și manierismul scriitorului, nu fără ecou din Hasdeu. Dialogul e sacadat, artificial, sau plin de afectare, de simetrii verbale, de reticențe teatrale și de dulcegării. Propozițiile sunt așezate în scară, mecanice ca niște cozi de pendul ("Îmi dădea mâna. - Mă îngrijea. - Se uita la mine. - Se gândea. - Tăcea"). Cu aceste mijloace, în momente de echilibru, Delavrancea a scris câteva amintiri și basme de neuitat. Aparența
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Petru Rareș, în loc să-și aleagă un moment caracteristic. Marele patriotism al lui Petru Rareș, urletele continui de vitejie ale credincioșilor săi purtați pe felurite câmpuri de bătaie nu izbutesc să risipească impresia de învălmășeală inconcludentă și de monotonie zgomotoasă. Afectarea, dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural și vechi, individul român se simte stingher în târgul cel mai mizerabil, unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică faptul paradoxal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Amos Bujorescu, spițerul, care sub aerele lui sasistite ascunde un spirit fin și o inimă neprihănită, trezește un râs cordial. Pentru întîia oară Galuscus și Chicoș Rostogan sunt reabilitați și interpretați cu omenie. Deși dialogul e presărat cu banalități și dulcegării poetice, piesa toată e armonioasă și cu aer definitiv. ALȚI DRAMATURGI Comediile lui V. Al. Jean (Ce știa satul, Lacrima etc.), de obicei într-un act, sunt spirituale, susținute pe o conversație delicată, un fel de proverbe mussetiene cu probleme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poetul năzuiește mereu. * Este aproape imposibil de a descoperi În erotica lui Alecsandri o figură specială a spiritului, o atitudine care să implice mai profund sensibilitatea lui. Călinescu o găsea, de altfel, „senzuală și zaharată”, iar Șerban Cioculescu „Înecată În dulcegărie”. Al. Piru, dintre comentatorii mai noi, pune oarecare preț pe reflecțiile melancoliceă și patetismul echilibrat din Lăcrimioare. Adevărul e că Alecsandri este În erotică un liric fără imaginație. Mai viu, esteticește, decît poeziile lui de dragoste este Jurnalul citat, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mona Spectacolul Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexa Visarion, la 50 de ani de la premieră, reușește din primele clipe să risipească și scepticismul și prejudecățile ce situează textul în zona conflictelor desuete, a dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să descopere resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai adânc fie dintr-o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ales pe Quinault și pe Lulli, doi dintre cei mai străluciți compozitori de operă din acea vreme. "Mai gândiți-vă dacă considerați demn de haina dumneavoastră, ca și de numele de creștin și de preot, să găsiți oneste toate falsele dulcegării, toate frazele de dragoste, și toate aceste dulci invitații de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca "delicat și afectat ca ultimul dintre decadenți...". Un termen similar, "mievrerie", decalc după termenul francez "mièvrerie", "afectare însoțită de puerilitate în maniera de a vorbi, de a scrie, de a picta"447, folosea și Titu Maiorescu pentru a sublinia dulcegăria unei anumite maniere, fără a utiliza termenul de "decadent". Afinitățile lui Luchian nu ar urma astfel de sensiblerii, "mievrerii", ci s-ar focaliza către un strat profund al trăirilor pe cale de a fi eliberate în pictura sa ca tensiune adevărată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și cu "Schițe de la procesul Bulgarilor". Frontispiciul este executat în stil secession de către Kimon Loghi, înfățișând-o pe zâna Ileana într-un cadru decorativ, alcătuit printr-o simetrie armonică de două pâlcuri de arbori și două coroane de lauri. Pe lângă dulcegăria constitutivă a manierei, răzbate și un fel de naivitate, care convine subiectului preluat din feriile locale. D. Karr este prezent cu două poezii, "Veac stins" și "Vedenii", iar Alexandru Bogdan- Pitești cu o poezie în franceză, "Berceuse d'amour", al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
surprinse în atitudini rituale de idoli păgâni, care suscită întrebări fundamentele, precum cele care dau titlul enigmatic capodoperei lui Gauguin,: De unde venim? Cine suntem? Unde mergem?, tablou expus la Paris, în 1898. De asemenea, pictura Ceciliei Cuțescu-Storck este lipsită de dulcegăria sau pitorescul convențional cu care este tratată de obicei în pictura romantică sau academică, Orientala. Universul țigăncilor ei este orientalizat, fondul autohton este adesea dizolvat printr-o scenografie care păstrează datele minimale ale unui decor exotic, tulpinile pline de sevă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]