810 matches
-
putea evita "complexul lui Iuda" care, după trădare, se trădează și pe sine însuși, întorcând spatele lumii, naturii, luminii din lucruri și din lume, alegând soluția sinuciderii incriminate de Biblie, ceea ce s-ar traduce la scara întregii omeniri prin: minciună, duplicitate, fariseism, impostură, trădarea aproapelui, poluare, crimă, războaie pustiitoare, pauperizarea spirituală a existenței până la suprema opacitate a materiei brute. Distrugând natura și obturând comunicarea cu Dumnezeu, omul se condamnă pe sine la pieire. Ceea ce autorul numește "postmodernismul înalt" este de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu credințele populare ale altor popoare a făcut-o cu totul evidentă. Dar tocmai din cauza bogăției de cunoștințe desfășurate cu această ocazie sarcina unei dări de samă pe scurt devine aproape cu neputință. D-sa a dovedit că credința în duplicitatea existenții noastre a pornit de la faptul, că fiecare își are umbra sa. De acolo vedem la cei antici sufletele în chip de umbre, de-aceea, după credința poporului românesc, cel căruia i se ia umbra trebuie să moară. Dar, fiindcă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Square. — Nu te înțeleg greșit, am spus. Vrei să spui că prezența ta acolo poate m-ar răscoli. Dimpotrivă. Mi-ar face bine, m-ar elibera și ar fi ceva destul de firesc. Și ar mai diminua într-o oarecare măsurile duplicitatea. Nu crezi că asta ți-ar trezi în suflet resentimente? întrebă Georgie. După câte văd, povestea asta te-a făcut să te îndrăgostești de Antonia din nou. — Ești o fată deșteaptă, am răspuns. Dar nu, nici nu se pune problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea departe de ea. — Da, șopti Georgie, iar acum mă mângâie ușurel pe nas. Chiar vreau să știu că Hereford Square există. Dar nu acum, Martin. Mă sperie gândul. Pentru tine am să fiu un intrus acolo. Cât despre chinuitoarea duplicitate, la asta nu vom putea renunța decât atunci când încetăm să ne mai ascundem. Nu voiam să intru în această polemică. Am spus: — Va fi simbolul diminuării duplicității. Chiar vreau să te văd acolo, Georgie. Prezența ta acolo va însemna mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sperie gândul. Pentru tine am să fiu un intrus acolo. Cât despre chinuitoarea duplicitate, la asta nu vom putea renunța decât atunci când încetăm să ne mai ascundem. Nu voiam să intru în această polemică. Am spus: — Va fi simbolul diminuării duplicității. Chiar vreau să te văd acolo, Georgie. Prezența ta acolo va însemna mult pentru mine. — Ciudat, zise Georgie, de obicei nu sunt o ființă superstițioasă, dar acum am sentimentul că, dacă am să merg în Hereford Square, se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grijă în jur, dând încetișor din cap, ca și cum ar fi numărat obiectele unul câte unul. Eram total acaparat de studierea expresiei ei și de asimilarea în interiorul ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase să o aduc pe Georgie aici, și încă atât de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mașină, furia a început să se scurgă din mine ca acidul dintr-o baterie. Nu era doar nebunia înfricoșătoare a acțiunilor Shebei - abjecția chestiei în care era băgată de-acum - singurul lucru care mă supăra; ci era mai degrabă imensa duplicitate pe care o dăduse la iveală doar întâmplător. Vorbisem despre faptul că îl înșela pe Richard, pe copii, chiar și școala. Dar nici una dintre noi nu vorbise despre cum mă înșelase pe mine. Nu-i dăduse prin minte să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
decât voia ea să-i spună. — De ce naiba își închipuie așa ceva? a întrebat ea, râzând. Mai târziu, mi-a povestit că citise într-o revistă despre cum poți prinde un mincinos doar fiind atent la gesturi și expresii asociate cu duplicitatea. Așa că răspunzându-i mamei ei, a încercat să se uite în ochii ei și să-și țină mâinile perfect nemișcate. Nu știu, draga mea, i-a răspuns maică-sa, uitându-se la rândul ei fix. Intuiție feminină? — Oh, pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au Moyen Age et à l’époque moderne, Varsovie, 2000, p. 91-106. • Idem, Notules phanariotes: Panagiodoros, in „Ο Ερανιστης“, 15, 1978/1979, p. 104-105, n. 12. Era inevitabil ca în politica franceză față de țările române să se manifeste egoismul și duplicitatea întâlnite adeseori în atitudinea marilor puteri, la care se adăugau însă și considerente personale, în funcție de interesele unor diplomați acreditați la Poartă. În cazul contelui de Saint-Priest, ambasador la Constantinopol între 1768 și 1785, după ce deținuse aceeași funcție în Portugalia și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mesajului. Orice dicționar definește obiectivitatea drept „suprema valoare profesional-etică a jurnalismului de informare”. Realitatea, însă, spune altceva: presa doar mimează obiectivitatea, nu o și practică. Analizând modul în care se reflectă problema minorităților în presa americană, Berelson și Salter remarcau duplicitatea ziarelor: pe de o parte, militează pentru egalitatea rasială, în timp ce unele articole acceptă și promovează indirect această inegalitate. La fel se întâmplă în publicațiile protestante americane. Ele proclamă necesitatea unirii Bisericilor, dar conținutul articolelor atinge rareori această temă (vezi A
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu o fotografie, ci cât mai multe. Instantaneele și portretele sunt cele mai bune. Din succesiunea acestor fotografii, vom elimina expresiile (nuanțele) întâmplătoare și vom reține pe cele care se repetă. Ele ne pot oferi o primă cheie de înțelegere: duplicitatea, ipocrizia etc. De mare folos va fi pentru ziarist să urmărească în fotografii decorul, planul îndepărtat. Să zicem că personajul este fotografiat în casă. Ceea ce vedem în spatele personajului (obiecte, mobilier, cărți) poate face parte din portret, dezvăluind pasiuni, preferințe, stil
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
deosebirea dintre bine și rău. Provocăm semenilor noștri răul așa cum respirăm, natural și fără să clipim. Mereu noi (adică ,,eu") suntem altfel adică buni,frumoși și deștepți, și "ei" (adică ,,celălalt") sunt cei cu probleme. Există aici un fel de duplicitate permanentă, găunoasă, care întreține egoismul. Lipsa de caracter, problema moralei evitate, este atotstăpânitoare. Comunismul ne-a sluțit definitiv 76 învățându-ne,în generații întregi, că cel mai bine este ,,să nu te bagi", adică să nu te implici în nici un
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
superior, să se situeze mereu de partea ,,înălțătoarelor idealuri socialiste". Ori, la noi, omul nou înjura regimul comunist în orice situație mai puțin oficială și îl lăuda în toate situațiile oficiale. Am trăit multe zeci de ani într-o uriașă duplicitate, impusă de frica față de aparatul represiv al lui Ceaușescu. Nedreptățile din jurul nostru, imperfecțiunile lumii în care trăim nu pot fi îndreptate cu adevărat numai înțelegând această lume așa cum este ea. Nu este nevoie să schimbăm și nici nu putem schimba
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și decapitat e păzit de jandarmi. S-a deschis o anchetă pentru cercetarea cauzelor."404 Acest "pliu" intertextual provoacă toate divergențele de receptare și toate supradeterminările semantice posibile. Camil Petrescu se servește de instrumentul narativ respectiv pentru a crea o "duplicitate enunțiativă", o difracție a enunțării în tot atâtea locuri câte personaje au fost implicate în actul narării. Din punctul de vedere al crezului estetic, acesta este mai mult decât respectat: maximă sinceritate/ autenticitate și o pluralitate enunțiativă într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
însă de „tezele din iulie” 1971, și, în sfârșit, etapa integral dictatorială dintre 1980 și 1989, purtând pecetea unui naționalism de paradă și a unui înverșunat cult al personalității. În toate aceste faze ideologice S. este oglinda tuturor adaptărilor, compromisurilor, duplicităților care au condus la acea „trădare a intelectualilor” (Ana Selejan). Atitudinea oficială față de literatură și viața literară, ca și reacția scriitorilor față de „directive” sunt reflectate, de-a lungul timpului, de nelipsitele dări de seamă despre conferințele naționale ale scriitorilor (de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
facultăți, conștiința că tot ce faci și ce spui este observat și uneori înregistrat au creat la cadrele didactice o puternică atitudine duplicitară: într-un fel vorbeau și se purtau la universitate și altfel, sincer, la ei acasă, în familie. Duplicitatea este o caracteristică a oamenilor supuși unei dictaturi sălbatice; în universități, ea era mai accentuată ca în alte instituții. Așadar, moralitatea se afla în suferință. Informările trimise la serviciul de cadre și la organele de partid nu numai că deformau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de marfă, ca animalele... Bunica nu a rezistat mult și a fost îngropată într-o groapă comună, acolo, în Siberia. Bunicul s-a întors, dar a murit peste câteva luni”. c) Am numit biografie perversă tipul de evoluție caracterizat prin duplicitate, joc dublu, efort de mascare sau cosmetizare a realității. „Perverșii” prezintă faptele dintr-un unghi propriu de vedere, încercând să raționalizeze contextul care le-a fost favorabil prin generalizări nivelatoare, punând într-o lumină favorabilă sistemul care le-a furnizat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nou-instalat criteriul moral fundamental era „binele cauzei” deoarece, în funcție de modificările ideologice, pentru proletariat etica derivată din ea se transformă „de la sine, pas cu pas” (Buharin și Preobreajenski, 1975, p. 85), s-a revenit și asupra teoriilor despre familie. De altfel, duplicitatea egalității sociale promovată de regimul bolșevic se manifestase înaintea duplicității egalității între sexe. Noii locatari ai Kremlinului - foștii „revoluționari de profesie”, deveniți lideri bolșevici, și familiile lor - trăiau după uzanțele casnice burgheze, dezavuate însă în discursul public. Rațiile speciale de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ideologice, pentru proletariat etica derivată din ea se transformă „de la sine, pas cu pas” (Buharin și Preobreajenski, 1975, p. 85), s-a revenit și asupra teoriilor despre familie. De altfel, duplicitatea egalității sociale promovată de regimul bolșevic se manifestase înaintea duplicității egalității între sexe. Noii locatari ai Kremlinului - foștii „revoluționari de profesie”, deveniți lideri bolșevici, și familiile lor - trăiau după uzanțele casnice burgheze, dezavuate însă în discursul public. Rațiile speciale de hrană, accesul la magazine, spitale, policlinici speciale și un personal
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de creștere a unor copii viguroși, în spiritul moralei tradiționale. A fost interzis avortul (1936), descurajat divorțul și stimulată delațiunea între membrii familiei. Prin intervenția „organizațiilor de partid, de masă și obștești”, relațiile soț-soție, părinți-copii au fost subordonate ideologiei momentului. Duplicitatea egalității între sexe Regimurile totalitare au făcut din controlul asupra informației o prioritate, astfel că „experimentele” bolșevice din 1917-1920 au fost eliminate din istorie. Instaurarea regimurilor comuniste în statele din sud-estul și centrul Europei invadate de Armata Roșie, după etapa
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Humanitas, București. Freud, S. (1901/1995), Psihopatologia vieții cotidiene, Mediarex, București. Herman, E.S., Chomski, N. (1988), Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media, Pantheon, New York. Istrati, P. (1983), Viața lui Adrian Zografi, Minerva, București. Kligman, G. (2000), Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, Humanitas, București. Lynch, M. (1990/1994), Stalin și Hrușciov: URSS, 1924-1964, All, București. Michnick, A. (2001), Restaurația de catifea, Polirom, Iași. Mugny, G., Perez, J.A. (1996), „Strategii de influență socială și de persuasiune
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anumită siguranță, sau va rătăci, ca Ulise, o viață întreagă, blestemându-și destinul tragic. Dintr-o altă perspectivă, cum actele umane nu sunt niciodată pure, nici gândirea nu este altfel și nici nu poate fi curățată prea ușor de tendința „duplicității”, a demersurilor paralele, așadar nu putem vorbi niciodată de o singură „intenție”. Fără a intra în analiza intenționalității, a instanțelor cenzurii sau a sentimentelor reprimate, aș atrage atenția asupra unei intenționalități latent distructive, greu de controlat și care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
windows) „în spate”, invizibile celorlalți, ce permit dezvoltarea unor gânduri/strategii paralele cu cele afișate în prim-plan, atunci vom avea o reprezentare psihologică reală a ceea ce se petrece în orice moment cu fiecare dintre noi. Eu consider că această duplicitate (puțin spus duplicitate!), decursă din desfășurarea unor programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
invizibile celorlalți, ce permit dezvoltarea unor gânduri/strategii paralele cu cele afișate în prim-plan, atunci vom avea o reprezentare psihologică reală a ceea ce se petrece în orice moment cu fiecare dintre noi. Eu consider că această duplicitate (puțin spus duplicitate!), decursă din desfășurarea unor programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă/sinceră cu intențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă/sinceră cu intențiile afișate public este semnul duplicității cu tentă perversă. Problema trecerii planului doi din spate „în față”, din latent în manifest este numai una de timp și împrejurări - putem deveni noi înșine victima acestor dedublări. Noi nu comunicăm toate intențiile pe care le urmărim atunci când comunicăm
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]