343 matches
-
picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu, ființa aceasta sulemenită ce se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă”. Victorița: Nu. Scrie așa: ,,ea a slăbit cu două kilograme și trei sute de grame”. Dana
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă”. Victorița: Nu. Scrie așa: ,,ea a slăbit cu două kilograme și trei sute de grame”. Dana: Nu se vede... Zău, tu, nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
care se aud, ce anume fac acolo Înăuntru acei oameni. Se aud plesnituri mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta. Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un colț Întunecos al curții. Se păzesc una pe alta, astfel că Popescu se duce decis la cea care-i „de gardă“ și o Întreabă cum să ajungă la cazanul de țuică. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
remarcat. Poeta se așază, roșie ca un apus de soare printre palmieri, chiar pe scaunul de lângă cea cu părul negru și alura băiețoasă pe care Gelu nu o mai scapă din ochi. Recită apoi un băiat din Maramureș, o tipă durdulie și negricioasă de la Constanța, apoi ea, aleasa privirilor lui Gelu, dar despre ea nu spune nimeni din ce zonă a țării provine. Recită cu un accent nu tocmai românesc o traducere proprie după o poezie de Ady Endre. Popescu aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Blocul pe care-l căutau ei de mai bine de o jumătate de oră se afla chiar alături, așa că intrară și urcară pe jos până la etajul șase. Fata care le deschise ușa era Îmbrăcată Într-un capot matlasat, roz, era durdulie, negricioasă și probabil că nu se epilase niciodată În viața ei. O chema Ileana și lucra la Tricodava În schimbul de noapte, era verișoară cu Mariana, fata pe care Zare o cunoscuse la Constanța și de la care primise această adresă. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În timp ce-mi aranjam fața... era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că rezultatul final s-a dovedit demn de efortul suplimentar: colăceii de grăsime nu se mai umflau deasupra taliei pantalonilor, sânii Își recăpătaseră rotunjimile de fată durdulie, deși restul persoanei mele se Împuținase, iar rimelul pe care mi-l Întinsesem la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii cam blânzi o expresie sexy, aprinsă. La ora nouă fără zece fix, Penelope mă aștepta afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o încrețire gânditoare a frunții. Gordean spuse: — Îmi amintesc de un tip înalt, brunet, de la consulatul mexican, care se întâlnea cu George, dar ăla avea în jur de cincizeci de ani în timpul războiului. Îmi amintesc de o serie de bărbați durdulii care îl găseau atrăgător pe George și mai știu că ieșea în mod regulat cu un tip înalt și cu părul roșu. Te-ajută cu ceva? — Nu. Știți cumva bărbați care corespund în general acestor semnalmente? Există unii indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au nici o putere și se așteaptă ca eu să fiu atent la bărbații din viața ta. Îmi voi exercita întotdeauna această prerogativă, fato! Amintește-ți de câte necazuri te-am scăpat până acum și o să-mi fii recunoscătoare. O tânără durdulie, o femeie, apăru în câmpul vizual al lui Mal cu mâinile la ochi, plângând. Brațele lui Dudley Smith o cuprinseră. Mâinile ei se transformară în pumni, ca să-l împiedice să-și încheie îmbrățișarea. Dudley murmura tot felul de fraze împăciuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
wolverine, căută în dosarul lui pozele sângeroase din locuința de la numărul 2307 și făcu un colaj deasupra patului. Lipi îngrozitoarea creatură în mijloc, lumină cu veioza colecția de fotografii, se dădu puțin în spate se uită și cugetă. O creatură durdulie, cu picioare scurte, ochi ca mărgelele și o blană groasă, ca să suporte frigul. O coadă de pisică, un bot scurt și ascuțit, unghii ascuțite, dinți fioroși, dezgoliți în fața aparatului de fotografiat. Un copil urât, care știe că e urât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
locului. Pe Gittens, cu toată educația științifică pe care o are, sunetul tobelor îl face să-l asemene cu cele ale cratiței din Boy’s Journal, și se uită trist în jos la picioare dorindu-și să fie mai puțin durdulii și albe sub șortul lăbărțat. Neliniștea lui Jonathan are o altă sursă. Se teme să pășească în lumina focurilor și să simtă privirile Fotse ațintite asupra sa. Se teme de ce-ar putea vedea aceștia. La poalele stâncii, în fața peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unei ierni crunte. Cu toate acestea, Ieyasu stătea așezat într-o încăpere mare, fără nici un foc nicăieri. Nu părea a fi un om care fusese afectat încă din tinerețe de greutăți și de răsturnări de situație. Carnea obrajilor săi era durdulie. Lobii mari ai urechilor confereau întregului trup o anume greutate, la fel ca toartele unui ceainic de fier, făcându-i pe vizitatori să se întrebe dacă era posibil ca omul acela să fie cu adevărat un mare general, în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este în contact. Ba, că nici nu ar fi auzit de existența unor asemenea casete. Greu de crezut. Tot Bucureștiul știe de rețeaua din căminele studenților străini. Dar studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la sfârșit, mititica? „Să nu spui la nimeni ce am vorbit, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iasă din cameră. Vrei, poate, o internare? Un certificat, o rețetă... — Fleoșc, certificat! Certificat, auzi! Am venit așa, doar așa. Să salut Primăvara la sediul ei magnific, la Balamuc. Dominic își va pune frumoasele sale mâini pe masă, lângă mâinile durdulii, cu unghiile aranjate la salonul de manichiură, ale doctorului Marga. Pregătirile... fleoșc. Auzi, să vii aici, cu gândul confesiunii! Îți trece cheful, dacă l-ai avut, imediat ce ai trecut pragul. Și cât de hotărât venise... asta-i, n-ai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul. Mutulache, știi ’mneata. El o fi fost autorul, musai, el o fi fost... Gușa Dușa Păpușa Spiridușa, cum îl mai cheamă. Octavian, fantoma Octavian. De curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avut un necaz cu apartamentul meu, nu-mi place să stau acasă. De când cu primăvara, cu nebunia asta... stau aici. Până se întorc, mă ascund aici. Ziua, cel puțin... Vocea îi era calmă, caldă, aromată și Venera își plimba mâna durdulie pe grumazul lucios al santineleiTavi. Îl privea acum degajată pe musafirul volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dădu din cap, profesorul Vancea se așeză. — Da, da, fă-te comod, poți asista la treaba noastră. După aia sunt liber, putem vorbi. Nu durează mult, suntem pe terminate. Florine, nu-i așa? Florin aprobă prin înclinarea bilei. Apăru asistenta durdulie, glas și guriță de înger. — V-a plăcut cafeaua, dom’ doctor? Dulce și tare, cum vă place dumneavoastră... Nu se mai găsește nicăieri, nicăieri, să știți. Nici la negru, nici dacă dai salariul pe o lună pe un kilogram. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stâng, cusut, apoi peste frunte. Își puse din nou ochelarii fumurii. Părea obosit. — Vrei poate o internare? Un certificat, o rețetă... — Fleoșc! Certificat, rețetă... spanac. Urmă o lungă pauză. Dominic își puse frumoasele sale mâini pe masă, lângă mâinile mici, durdulii, cuunghiile aranjate la salonul de manichiură, ale doctorului Marga. Auzi, să vii aici cu gândul confesiunii! Îți trece cheful, de l-ai avut vreodată. Auzi, certificate, rețetă, internare... Și cât de hotărât venise, ca un copilaș... întoarse palmele în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aplaudat și chiar ovaționat de către plenipotențiarii ruși. Cei turci se limitară la câteva zâmbete firave. Dar fleacurile astea nu mai aveau acum nici o importanță. Generalul se simțea mai tânăr ca niciodată. Cu o seară înainte petrecuse în compania unei văduvioare durdulii, care învârtea o negustorie pe cinste pentru ofițerimea rusă și nu numai. Era detașat și surâzător. Savoarea șampaniei îi consolida starea de bine și încrederea în viitor. O delegație de boieri divaniți se precipită spre el, oferindu-i o tabacheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Naoko și orgasmul a fost deosebit de puternic. Trupul pe care mi-l etala acum Naoko nu semăna deloc cu cel din noaptea aceea. Trecuse probabil prin multe transformări până să renască sub chipul acestei perfecțiuni, scăldată de lumina lunii. Formele durdulii de după moartea lui Kizuki au fost înlocuite de cele ale unei femei mature. Trupul ei era acum atât de frumos, atât de perfect, încât nici nu-mi stârnea pofte sexuale. Priveam doar, uimit, curba superbă a șoldurilor, rotunjimea perfectă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie și arăta ca o proastă, cum stătea așa, cu capul aplecat; cînd Nick Își ridică Încet carabina, soră-sa șopti: — Nu, Nickie. Te rog, nu trage. Avem destule. — Bine. Vrei să tragi tu? — O, nu, Nickie. Nu. Nick se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-n cap” care de fapt tot o predestinare mărturisește. O asemenea bucurie, mare bucurie apare și în casa lui Vasile Mocanu și a soției sale Paulina din Murgeni, proaspăt căsătoriți, buni gospodari, când se naște primul lor copil, o fetiță durdulie, frumoasă, sănătoasă căreia îi pun numele Teofana. Paulina, tânăra-i mămică n-o mai lăsa din brațe de drag, chiar împotriva voinței lui Vasile, soțul ei, care-i tot spunea. — Las-o în leagănul ei, Paulino, că tot ție o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]