434 matches
-
Iași, 14 decembrie 1989. Începutul Revoluției Române, Iași, 1994; Piatră de încercare, Iași, 1995; De dragoste și moarte, Timișoara, 1996; Intrarea în apocalipsă - Entrée en apocalypse, ed. bilingvă, tr. Sabrina Russo, Oradea, 1997; Arta nostalgiei, București, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, pref. Emil Iordache, Botoșani, 1997; Atitudini literare, I-III, București, 1999-2003; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Timișoara, 2000; Pornind de la zero, postfață Emil Iordache, București, 2000; Între două lumi, Oradea, 2001; Über den
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
3-4; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 35-38; Nicolae Coande, „În inima crizei”, „Calende”, 1997, 1-2; Simion Bărbulescu, Un altfel de model de expresivitate, LCF, 1998, 20; Grigore Chiper, Ars moriendi, „Contrafort”, 1998, 7-8; Ionel Savitescu, „Întotdeauna ploaia spală eșafodul”, ATN, 1998, 8; Grigore Scarlat, Cassian Maria Spiridon, PSS, 1998, 9; Grigore Scarlat, Sentimentul de om e o povară, ST, 1998, 11-12; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 230-234; Munteanu, Jurnal, VII, 288-293; Lucian Alecsa, „Clipa zboară c-un
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
Omorâți într-o țară inospitalieră Dar nu întotdeauna replierea către miazănoapte prin Polonia, a Domnilor maziliți (de obicei din Moldova) ori aflați în pericol să-și piardă scaunul (cale mult mai sigură decât drumul sudic, ce ducea, de regulă, către eșafod ori spre surghiun; fugile în răsărit - cum a fost refugierea la Moscova a lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu - au fost rare) însemna și salvarea. însoțit de familie, de câțiva boieri - între ei vornicul Drăghici Spancioc și Ion Moțoc (care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1864-1964. 100 ani) (în colaborare cu Ovidiu Varga, Octavian L. Cosma și Vasile Dinu), București, 1964; Fantastica aventură, București, 1969; Drumurile lui Ion Neculce, București, 1984; Convorbiri cu Dimitrie Cuclin (în colaborare cu Ella Istratty), București, 1985; Eșafodul din Bosfor, București, 1995; Amintiri din lumea cealaltă, București, 1996; Titanul Nicolae Iorga, București, 1996. Ediții: Cronica faptelor regale. Cu discursurile M. S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, București, 1938-1939; Carol II. Lozinci regale, București, 1939; Scrisori inedite
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
modernismului șaptezecist, patriotic-ardelenească și nedeslușit oraculară, ci desolemnizate. Colorat de un pitoresc administrat cu reticență, tensionat de neliniști inimos-elegiace, lirismul lui V. se recomandă prin distincția unei simplități elegante, ocazional cu accente de sentențiozitate, de gravitate patetică: „Sângele rămas zălog eșafodului/a fost împrumutat/jocului pentru totdeauna/tribunalele au fața limpede/și legile i se contemplă în ochii/unui animal de argint/dintr-o toamnă a așteptării/din mâna copilului începe plânsul de fiară/și vacarmul ce se alcătuiește să mă
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
se alcătuiește să mă vândă.../apropie-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele căii ferate/și clopotele zâmbesc pe ascuns/pustiul după fiecare descăpățânare/înlocuind adevărata ureche-a schitului de peste vale/la marginea orașului eșafodul/cu strălucirea lui/ademenește trupurile cronicarilor”. Un gen particular de experiment, de creație poetică „în tandem”, este de observat în volumul Mâța pe spini (2001), unde o serie de poeme închipuie un fel de dialog liric cu poetul de limbă
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
București, 1925 (în colaborare cu Alexe Ilici); Ivan Vazov, Bulgăroaica, București, 1925 (în colaborare cu Alexe Ilici); Selma Lagerlöf, Păcatul Astridei, București, 1925 (în colaborare cu Paul Valy); Maurice Renard, Întâlnirea sinistră, București, 1926; Villiers de l’Isle Adam, Misterul eșafodului, București, 1928; Joseph Kessel, Copilul care se întoarce, București, 1930, Spaima, București, 1930; Cântecul prea fericitului Bhagavad Gita Krishna, București, 1943. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 122-129; Lovinescu, Scrieri, IV, 450-456; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 130-135
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
Victoria Luță, Eleganță și rigoare, OC, 2000, 1; Vlad Alexandrescu, Angelus Silesius, „Călătorul heruvimic”, OC, 2000, 5; Svetlana Cârstean, „Dacă n-ar exista critica, literatura și-ar pierde umbra” (interviu cu Ioana Pârvulescu), OC, 2001, 74-75; Vitalie Ciobanu, Valsul pe eșafod, Chișinău, 2001, 182-190; Bucur, Poeți optzeciști, 164-166; Lefter, Scriit. rom. ‘80-’90, III, 32-34; Dan C. Mihăilescu, Alfabetul Bucureștilor, „Ziarul de duminică”, 2003, 3; Tudorel Urian, O carte în imagini critice reale..., RL, 2003, 23; Pavel Șușară, O carte în
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
Vechea poveste. Dar Șah nu mi-a povestit decât ultimul minut al lui Sorge. Știam doar, ca toată lumea, că japonezii îl executaseră în ’44, după trei ani de detenție, asta e tot. Or, în acel minut de pe urmă, urcat pe eșafod, Sorge a strigat cu voce puternică și calmă: „Trăiască Armata roșie! Trăiască Internaționala comunistă! Trăiască Partidul Comunist Sovietic!“. Complet demodat, nu-i așa? Grotesc? I-am spus-o lui Șah, în termeni mai nuanțați, e adevărat. Iar el m-a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noastre, cum a murit Sorge. A crezut, fără doar și poate, că-i țin un curs de propagandă patriotică, poate că n-am prea știut cum să procedez. Voiam doar să-i spun că, în minutul acela de pe urmă, pe eșafod, el, cel care pierdea, cu lațul funiei petrecut deja pe după gât, a știut să învingă. Da, scoțând acel strigăt care astăzi te face să râzi: „Trăiască Internaționala comunistă!“ Dar cine poate ști ce anume va atârna mai mult în balanță
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lege mai mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să se întoarcă la izvoare, să reia legătura cu trecutul sau cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație mai pozitivă. Instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să se întoarcă la izvoare, să reia legătura cu trecutul sau cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație mai pozitivă. Instrument al construcției
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din varii motive și care a construit neîncetat în jurul său un personaj ratat al formelor normale, echilibrate și corecte, ca pe un ratat al grupului sub toate dimensiunile sale, „țap ispășitor” al răului social, ne apare imageria monstruoasă, ca de eșafod de ghilotinare iacobină, a formulei discursului clasic psihiatric (în acest fel, pentru E. Kraepelline, unul dintre fondatorii psihiatriei moderne, „un nebun este bun doar mort”), unde se impune și se învață stereotipia reacției față de bolnavul mental (Scheff ,1986, pp. 263-264
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
aspirațiile îndrăgostiților - Annabella și Tânărul cu pantaloni albaștri. Teatrul revolver (unsprezece piese ilustrate de Florin Pâcă și prezentate de Laurențiu Ulici în „Almanahul literar”, 1970) a fost creat spre a ridiculiza ideea „vetustă”, după autor, a conflictului dramatic. Temele istorice - Eșafodul, Robespierre, Napoleon - din suita provocată de aniversarea bicentenarului Revoluției Franceze (piese cu amplă documentare), ca și Moartea lui Dracula sau Procesul nu a avut loc - sunt elaborate și ele spre „renovarea” genului prea „declamativ”, „retoric”, „reacționar” și repunerea lui într-
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
țineau În picioare i-au dat drumul să cadă. Erau scârbiți amândoi. — Ce-ai zice de-un scaun, Will? Întrebă unul dintre paznici. — Da, s-aducem unul, spuse un om cu o gambetă pe cap. S-au dat jos de pe eșafodul foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și pus pe niște rotile, s-au dat jos și l-au lăsat pe Sam Cardinella acolo, legat bine, cu cel mai tânăr dintre preoți Îngenuncheat alături de scaun. Preotul coborî de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și pus pe niște rotile, s-au dat jos și l-au lăsat pe Sam Cardinella acolo, legat bine, cu cel mai tânăr dintre preoți Îngenuncheat alături de scaun. Preotul coborî de pe eșafod chiar Înainte să cadă greutatea. Râul mare cu două brațe Partea a doua Era dimineață, soarele se ridicase și În cort Începuse să fie prea cald. Nick se strecură pe sub plasa de țânțari Întinsă-n fața cortului ca să admire dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic cere Președintele Adunării expulzarea deputatului republican. Afonso Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o scenă pe care nimeni nu ar fi putut-o prevedea. Tribunul poporului, Antonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decât o singură direcție spre albul din tine Singura noapte cândva îl iubeam pe Platon acum Aristotel îmi este mai drag ascunsă în stelele rătăcitoare din mine n-am putut înțelege niciodată germenul acestei universale dorințe de a decapita suflete eșafod și ghilotină două căi de ales să te pustnicești în indiferență ori să disidezi în demență a treia n-avem decât s-o parcurgem la capăt moartea singura noapte fără stele în care timpul nu suferă de insomnie de atâtea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu ceva dacă sînteți martor la dispariția mea definitivă?... SÎnt sigur că dumneavoastră credeți că iar vă păcălesc... Bine... Ascultați numai pînă vă beți ceaiul. — Beau cafea. — Cu atît mai bine. Vi se potrivește. Ascultați! Se aude ? SÎnt sus pe eșafod... un geamantan... Îmi pun funia de gît... Ba nu, Îmi bag capul În nod... — Ai lăsat vreun bilet? — Nu. M-am gîndit... dar dacă mă apuc să scriu, nu mai termin... Pe un bilet mic n-aș scrie decît „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mori. Valerius clătină din cap. — Dacă rămâi aici, te vor omorî. Trebuie să se supună ordinelor, chiar dacă moartea ta i-ar nemulțumi pe soldați. Am auzit că Vitellius a poruncit să fii judecat înainte de căderea serii. Afară se construiește un eșafod... Vitellius vrea să facă un spectacol din moartea ta. Glasurile, murmurul mulțimii, zgomotul lemnelor ajungeau până la ei. Înainte de căderea serii... Ridică-te, Valerius, și o să te scot de-aici. Fugi, întoarce-te la fratele tău. Valerius clătină iarăși din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tăcuți, oamenii se dădeau în lături pentru a-i lăsa să treacă. — Vitellius însuși l-a văzut când a ucis-o pe Velunda, strigă cineva din mulțime. Credeți că împăratul nostru minte? strigă altul. Nimeni nu răspunse. Când ajunseră în fața eșafodului, soldații se îndepărtară și Valerius rămase singur, privind în pământ. Semăna cu prietenul său, Titus, în ziua aceea geroasă de iarnă când se sprijinise de îngrăditura de lângă lac, privind în pământ înainte de a începe o viață nouă. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unuia care urma să moară? Comandantul escortei îi întinse lui Valerius sacul. — Ăsta e? Valerius încuviință. Îl luă și și-l puse la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care întindeau mâinile să-l ajute să urce pe eșafodul unde avea să fie judecat. O clipă mai târziu, era pe eșafod. — Potrivit cărui obicei Vitellius pune să se ridice un eșafod în numele justiției? răsună un glas din fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ăsta e? Valerius încuviință. Îl luă și și-l puse la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care întindeau mâinile să-l ajute să urce pe eșafodul unde avea să fie judecat. O clipă mai târziu, era pe eșafod. — Potrivit cărui obicei Vitellius pune să se ridice un eșafod în numele justiției? răsună un glas din fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat înainta călare pe un cal alb, drept în șa, cu părul fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care întindeau mâinile să-l ajute să urce pe eșafodul unde avea să fie judecat. O clipă mai târziu, era pe eșafod. — Potrivit cărui obicei Vitellius pune să se ridice un eșafod în numele justiției? răsună un glas din fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat înainta călare pe un cal alb, drept în șa, cu părul fluturându-i pe umeri. O bandă îi acoperea ochiul stâng; celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urma un șir de cavaleri, unii tineri, alții bătrâni, ce mergeau unul lângă altul pe caii lor albi. Toți aveau torțe în mâini. — Spuneți-i împăratului că eu, Julius Civilis, regele batavilor, doresc o întrevedere cu el. Se opri în fața eșafodului și îi întinse torța lui Valerius. Ia-o, îi porunci, și ține-o sus până la întoarcerea mea. La un semn al lui Julius, cavalerii săi înconjurară eșafodul. — Nimeni să nu se atingă de Valerius Galul. Se întoarse spre comandantul gărzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]