284 matches
-
istoria Epocii Arhaice sunt: morminte și complexe mortuare, ceramică, stele funerare și mici statuete ale unor faraoni și demnitari. Un rol aparte revine sigiliilor de pe vase, care poartă inscripții hieroglifice rudimentare. Mult mai importante sunt etichetele - de lemn, fildeș sau ebonită - care sunt plăcuțe dreptunghiulare prevăzute cu un mic orificiu pentru fixare, atașate principalelor bunuri din cadrul complexelor morturare. Aceste etichete au o semnificație specială deoarece, pe lângă denumirea produsului, prezintă anumite informații istorice - prin intermediul unor texte hieroglifice, dar și al reprezentărilor - , cum
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
rude apropiate a lui Aha, nu ni se pare o dovadă certă că Aha ar fi administrat Egiptul de la Memphis. De Abydos sunt legate și principalele surse care dezvăluie practicarea unor culte din timpul domniei sale. Astfel, pe o etichetă de ebonită, descoperită la Abydos, apare înregistrată o „vizită“ regală în Deltă. Pe același obiect, în registrul 2, deslușim figura unui taur, despre care nu credem că îl reprezintă pe Apis, ci mai degrabă este în strânsă legătură cu un cult al
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
Columbia” și „Odeon”, precum și firmelor doritoare să-și aibă imprimate reclamele audio. În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile îi sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită. În 1967 se trece la imprimarea exclusivă pe discuri de vinil și se pune în practică o metodă de înregistrare pseudo-stereofonică (uneori orchestra era repartizată pe un canal, iar vocea pe celălalt). Anii șaptezeci sunt caracterizați prin înregistrări de o
Electrecord () [Corola-website/Science/305704_a_307033]
-
rezultate benefice. În copilărie, după 1950, tata încă mai era proprietarul unui dulăpior frumos lăcuit care conținea la nivelul superior, un patefon. Un cui special înfipt într-o măciulie de oțel trebuia așezat cu grijă în șanțurile unui disc de ebonită. Când discul începea să se învârtă, cuiul transmitea vibrațiile în măciulie, care se transformau în impulsuri electrice și mai departe în sunete prin difuzor. Pe o față de disc erau înregistrate cam 5-7 minute de muzică și pocnituri. Simfonia a 9
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
se grăbea după ce intrai la el și abia după ce termina de bătut cuiele de lemn pe care le ținea în gură își ridica privirea și se uita o clipă la tine? Faptul că avea lângă el un mic aparat de ebonită care se alimenta dintr-o priză ascunsă printre rafturi și cânta în surdină? Îmi dădu pantofii, îi plătii și ieșirăm, dar apoi îmi veni un gând și revenii." Domnu Suciu, îi spusei, ai putea să-mi faci o curea pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țărani care adunau via boierului, patronul meu din acest moment a pus "botnițe electromagnetice" pe toate sticlele de vin, bere și răcoritoare din restaurant. Sistemul este identic cu acela din magazinele de băuturi de lux, un fel de capușon de ebonită tare pe gura sticlei. Se lasă înlăturat de o mașină infernală, fâsâitoare și foarte periculoasă. Din cauza uzurii, a ajuns să smulgă sigiliul de ebonită cu gâtul sticlei cu tot. Sticla ne poate exploda în mână în orice moment. Patronul însă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Sistemul este identic cu acela din magazinele de băuturi de lux, un fel de capușon de ebonită tare pe gura sticlei. Se lasă înlăturat de o mașină infernală, fâsâitoare și foarte periculoasă. Din cauza uzurii, a ajuns să smulgă sigiliul de ebonită cu gâtul sticlei cu tot. Sticla ne poate exploda în mână în orice moment. Patronul însă preferă să arunce sticla de vin astfel mutilată decât să o lase neîncopciată. Îi este frică să nu bem noi, angajații, pe ascuns ( mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu scală luminoasă și cu pick-up încorporat. Nu ne este nouă aminte, acuma, de tractir! Da...? Și Silică...? Silică ce are? E abătut? E bolnăvior? E bocciu? E-n carantină? Nu i-ați pus pempărși? Păi, de ce? Mai nou, prizează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare să nu adormi, țipă Aursulesei din centrala telefonică, cu vocea lui de copil bătrîn. — Mai bine sună la room-service să ne trimită două beri aici sus. Referințele din umorul nostru deștept n-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
miraculoasă întoarcerea concretă în timp. Nu se poate. Atunci câte direcții de surpriză are viața? -„M-am plimbat prin grădină, doamnă Pavel” - „Cam mult, cam mult” ar fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de bravură. Asta era una dintre distracțiile favorite ale unui prieten al meu, Ion, zis Vieru din pricina avânturilor sale adolescentin-zoofile. De câte ori venea pe la mine și ai mei nu erau acasă, prima grijă era să se repeadă la telefonoiul străvechi din ebonită, să Învârtă, până se Încingea, manivela și să strige În microfon: „Alo, coană Marițo, alo!”. Într-un târziu aia răspundea totuși, cu toate că știa bine, după rotirea sălbatică a manivelei, cu cine avea de-a face: „Da, vă rog!”. Vieru, iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fișele, trăgea la măsea rachiu dintr-o cană pe care era desenată o vacă și Îndura Înjurăturile lui Ectoraș, fără să se lămurească niciodată că ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi cutia neagră de ebonită și manivela ca un om mare. După ce-i făcea coanei Marița tot soiul de propuneri rușinoase - care contribuiseră și ele la dorința arzătoare a telefonistei de a vedea nenorocita de centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi s-a încovoiat și mi s-a umilit...” sau în Poemele siameze (1983), unde picturalul dublează tot mai intens și mai eficient declarativul (orașul este „adormit sub o batistă de eter”, „o blană de pisică electrizată de bastoanele de ebonită ale vardiștilor”, noaptea „aruncă pumni de monezi în tonomatul orașului”, din forfotirea poematică a urbanului C. alegând nu componenta extenuantă, de singurătate în mulțime, ci spectacolul materiilor artificiale ce dezarticulează ființa) până la angoasele din În așteptarea cometei (1986), unde ironia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
oasele noastre. Acum e pe viață și pe moarte. Scoase din mâneca gecii o șurubelniță pe care ne-o arătă acoperind-o cu mâna printre halbe. Avea capul polizat, era ca un fel de sulă solidă, cu mâner trainic de ebonită și Îndeajuns de lungă ca să străbată un gât din beregată până-n ceafă. - Românii nu sunt lași, da’ până nu-i Înțepi În cur cu chestii d-astea, nu se mișcă. Trebuie să fim cu ochii-n patru, copii, și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
degajat. Reacția este greoaie și se execută sub 340˚ C, pentru a nu se produce SO3 prin distilarea acidului sulfuric. Utilizările sulfului. Sulful este utilizat în cantități mari la distrugerea paraziților de pe vița de vie, la vulcanizarea cauciucului, la obținerea ebonitei, la fabricarea chibriturilor, la focurile de artificii, la tratarea unor boli de piele, ca izolator în amestec cu parafină, la prepararea CS2, a SO2, H2SO4, etc.,. 4. Teste: 1. Să se determine starea de oxidare a sulfului în următorii compuși
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
în birourile ziarului londonez „Sportsman”, aprobă crearea primei competiții cu eliminare directă, denumită „Cup Competition” (actuala Cupă a Angliei!), la care au trimis câte o guinee pentru înscriere 15 cluburi, trofeul (o cupă de argint montată pe un eșafodaj de ebonită) fiind câștigat de echipa Wanderers Londra care a învins în finală pe Royal Engineers cu 1 0 prin golul marcat de M.P. Betts. Primul meci internațional disputat pe mapamond s-a desfășurat sâmbătă, 30 noiembrie 1872, la Glasgow, în Scoția
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
slujba imperialiștilor"! "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul"... Dacă la Homer mânia era a lui Ahil, "calul" era al lui Ulise și de la el aveau să mi se tragă, peste ani, un șir întreg de năpaste, de la "calul" de ebonită, cu doar două copite-receptor și emițător, care și atunci, ca și astăzi, aidoma mie, a făcut și face ravagii în eter, în destinele multora, în cariera profesională, în amor, la "Servicii", la instanțele de judecată... "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iar cu H2 conduce la H2S. sulf galben rombic sulf galben lichid nevascos Sulful se utilizează la fabricarea SO2 (folosit mai apoi la prepararea H2SO4 și Ca(HSO3)2 necesar extragerii celulozei), CS2, chibriturilor, pulberii negre, obținerea cauciucului și a ebonitei, prin vulcanizare, obținerea prafului de pușcă, a artificiilor, a medicamentelor (sulfamide etc.), a conservanților. Sulful, găsindu-se în stare nativă, a fost cunoscut încă în Antichitate. Proprietatea sa de a arde formând dioxid de sulf, a atras atenția omului, fiind
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
sfârșit la simpaticul spital din Jimbolia... Nu crezi? Ultimele cuvinte au fost acoperite de râsetele dezlănțuite ale colegilor mei, fericiți că „arogantul” ins care citea titluri necunoscute multora sau se retrăgea, cu Încă vreo doi-trei, ascultând de pe greoaiele discuri de ebonită „simfonii și concerte” plicticoase, era pus la punct. (La Jimbolia, o localitate nu departe de granița iugoslavă, se afla un celebru, În Banat, azil de nebuni. Azi, acolo, prietenul tinereții mele, excelentul poet Petre Stoica a Înființat o fundație culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lâna absoarbe iute o băltoacă mare de cafea. Satisfăcut de ispravă, deschide ziarul. Ia te uită, colegul lui, Istvan, aduce un vibrant omagiu micului Om Mare! Uite că se bagă și veneticii în asta. După ce știrile se încheie, cutia de ebonită îi trimite în plină figură, pe un ritm îndrăcit, o melodie populară, care îl lovește ca o palmă. Apasă pe clapetă. Liniște. Nu tocmai. Un diferend le opune, în camera de alături, pe Natașa și pe bunica ei. Aceasta din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se produc prin intermediul zarurilor, acestea vor fi amestecate și lansate dintr-o cupă sau urna, fiind interzisă manevrarea lor cu mâna. Zarurile vor fi confecționate din materiale care să aibă duritatea necesară impusă de suprafață de joc (oase, materiale plastice, ebonita, fildeș, metal) și vor avea lațurile perfect egale (între 20 mm-25 mm), sigla sau denumirea cazinoului va fi inscripționata pe una dintre fete și vor fi perfect echilibrate. Pentru controlul echilibrării zarurilor, sălile de cazinou vor avea în dotare aparate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/124023_a_125352]
-
procesul definit de Cavell drept „reîntoarcerea la firesc”. Sebastian Kluge, de la Freie Universität Berlin, a analizat povestirea Unordnung und frühes Leid ( Dezordine și suferință timpurie), scrisă de Thomas Mann în 1925, prin prisma influenței exercitate în epocă de discurile de ebonită conținând muzica de dans la modă. Sobrul literator german avea în colecția sa personală și discuri de jazz, a căror audiere pare a fi influențat textul în speță. Acesta din urmă etalează o scriitură mult mai puțin formalizată decât a
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
Ținea rubrici întregi, săptămînal (el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în categorii și trăgînd concluzia dintr-
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
avea alt "mobilier" decât o masă și un scaun. Pe masă: sârme și sârmulițe, șurubelnițe și șuruburi, cabluri și clești, un letcon, piulițe și lămpi. Lămpi cum nu mai văzusem: cu o încrengătură de filamente ciudate, cu socluri înalte de ebonită neagră din care ieșeau 4, 5 sau mai multe "picioare", lămpi în care luceau luminiscențe bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]