374 matches
-
prin absența unor idei noi, rămînînd ancorată într-un trecut convențional, încurcată în propriile axiome și construcții tot mai fictive. Extrem de obedientă politic, manipulantă și manipulatoare, ea nu mai produce doctrine noi nici măcar în situație de criză. Rămînem cu același eclectism de idei neoliberale și neokeyne siene pe care fiecare le amestecă în cîte un mixtum compositum, de dorit cît mai inteligent și cît mai bine adaptat fiecărei situații specifice. Nu mai avem de-a face cu politici economice de inspirație
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
boieri pentru a-i căsăpi mai ușor. Răzbunarea celor din urmă a fost pe măsură, având în vedere lista destul de lungă cu domnitorii pe care i-au omorât (Vlad Vintilă, Ștefan Lăcustă, Pătrașcu cel Bun, Alexandru Lăpușneanu, Gaspar Graziani etc.). Eclectismul clasei politice ar putea fi un alt factor explicativ al instabilității politice de la noi. Dacă studiem cu atenție numele feluritelor case boierești, vom observa că acestea au origini diverse. O astfel de realitate a presupus existența unor interese divergente ca
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fi pierdut imaginarul luxuriant și centralitatea triumfalistă. Antropologii unui viitor îndepărtat se vor putea apleca atunci plini de curiozitate asupra acelei civilizații luminate în care homo sapiens se închina unui zeu pe cât de derizoriu, pe atât de fascinant: efemera marfă. Eclectismul fericiriitc "Eclectismul fericirii" Sunt numeroase rațiunile care ne fac să credem că așa-zisa cultură a fericirii de piață nu poate fi considerată un model de viață bun. Totuși, sunt ele suficiente pentru a invalida în mod radical principiul? Întrucât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imaginarul luxuriant și centralitatea triumfalistă. Antropologii unui viitor îndepărtat se vor putea apleca atunci plini de curiozitate asupra acelei civilizații luminate în care homo sapiens se închina unui zeu pe cât de derizoriu, pe atât de fascinant: efemera marfă. Eclectismul fericiriitc "Eclectismul fericirii" Sunt numeroase rațiunile care ne fac să credem că așa-zisa cultură a fericirii de piață nu poate fi considerată un model de viață bun. Totuși, sunt ele suficiente pentru a invalida în mod radical principiul? Întrucât omul nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
301 Fericire și fragilitate 303 Înțelepciunea sau ultima iluzie 305 Înțelepciunea light 306 Iluzia înțelepciunii 308 Etică și estetică: o nouă barbarie? 311 Barbarie estetică? 312 Barbarie morală? 313 Spiritul de consum: până unde? 315 Arhaisme? 319 Epoca posthiperconsumului 322 Eclectismul fericirii 323 Apendice Note 327 Index 349
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în cazul când aceasta ar duce spre o stare de echilibru superioară celei anterioare; este socotită nocivă atunci când tinde să readucă persoana la starea de echilibru anterioară (stare care asigură eventual conservarea persoanei, dar nu și dezvoltarea ei). Un oarecare eclectism prezintă concepția lui H. Murray: „trebuințele” sistemului său, atât cele „viscerăgene” cât și cele „psihogene”, corespund „tensiunii”lui K. Lewin, „instinctelor” lui McDougall, iar „pulsiunile” din concepția sa sunt corespondentele „valențelor” (K. Lewin), „deprinderilor” și „sentimentelor” (McDougall) și „cerințelor” Supra-Eului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
specifice culturii române. Luând ca voci de autoritate sociologi, psihologi, esteticieni, folcloriști de marcă ai culturii române, îmi voi limita rolul la a face sinteza personală a unor puncte de vedere ce se dovedesc extrem de moderne și de actuale. 1. Eclectismul Un element structural fundamental al spiritului românesc este eclectismul, având o justificare geografică și istorică. Geografic și istoric, cultura română se află situată la întâlnirea dintre două mari culturi antitetice: cultura Orientului și cultura Occidentului. Este o „cultură-punte” (Stăniloae, 2001
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
psihologi, esteticieni, folcloriști de marcă ai culturii române, îmi voi limita rolul la a face sinteza personală a unor puncte de vedere ce se dovedesc extrem de moderne și de actuale. 1. Eclectismul Un element structural fundamental al spiritului românesc este eclectismul, având o justificare geografică și istorică. Geografic și istoric, cultura română se află situată la întâlnirea dintre două mari culturi antitetice: cultura Orientului și cultura Occidentului. Este o „cultură-punte” (Stăniloae, 2001, p. 25). S-a format prin colonizarea romană (106-271
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ființei noastre de traci, care nu s-au mutat niciodată din acest spațiu de mijloc între Occident și Orient, dar nici de îmbinarea în el a caracterului latin și a creștinismului ortodox (Stăniloae, 2001, coperta IV). În mentalități și comportamente, eclectismul cunoaște diverse forme de manifestare: mimetismul; toleranța pentru diversitate; coexistența contrariilor; gustul pentru pitoresc. 1.1.1. Mimetismul A fost remarcată tendința românilor de a privi cu un ochi atent la alte culturi și de a adopta ceea ce pare a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
toate fructele mintalității românești poartă pecetea inegalității, a incoerenței, a lipsei de unitate și metodă”. Dumitru Stăniloae (2001, p. 59) admira diversitatea regională a cântecului popular românesc și a interpretărilor personale. 1.1.3. Coexistența contrariilor Ca manifestare extremă a eclectismului se remarcă prezența în același spațiu de gândire și acțiune a unor elemente contradictorii, opuse, antitetice. Ralea (1924/1997, p. 69) remarca dualismul dintre realitatea românească și faptele de cultură străină „pe care o înmagazinăm și care ne indică cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pătrunde înțelepciunea populară, aceasta ia înfățișarea „sfătoșeniei”. Proverbele românești sunt cel mai adeseori produsul unei înțelepciuni, alimentate de simțul pitorescului (Ibidem, pp. 271-272). 1.2. Adaptarea Această particularitate a acțiunii sociale și a mentalului colectiv românesc este o consecință a eclectismului asumat. Adoptarea în sistemul culturii române a unor elemente variate, cu surse dintre cele mai diverse, se sprijină pe o atitudine de automodelare în fața provocărilor materiale și spirituale. Funcția adaptării e efectul persecuțiilor milenare. Dar cel care se poate adapta
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice, româna păstrând cuvinte din limbile tuturor culturilor cu care a intrat în contact direct sau livresc, deși vocabularul fundamental al limbii este esențialmente romanic. Reflexul în limbă al eclectismului culturii române îl reprezintă caracterul eterogen al lexicului. Ca și în societate, și în lexic s-a manifestat aceeași capacitate de adaptare la schimbări succesive, prin adoptarea rapidă și mimetică a unor elemente dintr-o nouă limbă și prin renunțarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel de epistemologie, și nu uzata dialectică modernă. Ultima parte a acestui studiu este dedicată concepției despre istorie a gânditorului francez. O concepție deloc ușor de înțeles, cu atât mai puțin de prezentat unitar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un monopol nedemocratic asupra discursurilor istorice și umaniste. Intriga lui Hayden White față de Foucault se înscrie în critica istoricului american la adresa structuralismului european și în schițarea unei "tipologii" a Structuralistului, în ciuda faptului că fenomenul cultural cu pricina a respins prin eclectismul său orice tentative de clasificare și tipologizare. White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest curent intelectual: (1) "an attack on the modern scientific world view"241; (2) "radical
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
textele Critice ale lui E. Lovinescu, Lucian Raicu observă că ele impun o altfel de lectură privind mai ales construcția de sine a marelui critic interbelic, edificare lăuntrică și depotrivă imagine pentru uzul contemporanilor, dar și al posterității. Recunoscându-și eclectismul și impresionismul antidogmatic, autorul Memoriilor II definește implicit formula sufletească a unui nepărtinitor-tolerant care, mai ales în anii ofensivei forțelor întunericului, a avut de suferit, moral și chiar fizic, de pe urma cohortei de veleitari refuzați de har și vindicativi. Independența de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unei mistuiri lăuntrice mărturisitoare, greu de ținut în frâu, de unde și ironia amară, incisivă (syllogismes de l'amertume?) sarcasmul și pamfletul, dar care nu izbutesc să eclipseze oarece resentimente sau frustrări personale, o oarecare ostentație de tip enciclopedic, de unde și eclectismul punerii în pagină, derivele digresive (întâlnite și la case mai mari), oarece patetic românism à la Alecu Russo sau Nicolae Bălcescu, truisme sau prețiozități tip confesionez, anulatoriu, ființala mea recunoștință, șoc palpitativ, unicatul meu coleg, serviciile urbanității (mai corect ar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
jud. Suceava, 1942, debut editorial în 1970), nu pregetă să scrie o carte de bilanț, între biografism și literatură, dovadă chiar titlul Viață și veac / 1990 - 2004 (Editura Paralela 45, 2004). Ordonat în șase părți, volumul nu evită un anume eclectism precum și o supraevaluare a unor texte ocazionale proprii care puteau fi date uitării fără un risc deosebit în autoconstrucția năzuitei parabole. Încetinindu-și motoarele, după puzderia de stagii, conferințe, simpozioane, peregrinul bucovinean (din Italia în Tibet, din Australia sau Noua Zeelanda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității dispun de o socialitate confuză, eterogenă, dinamică, pe măsura Babelului proliferant al diversității, diversiunii și subversiunii în care conviețuiesc, tinzând spre indiferență spirituală și ideologică (eclectism) și nomadism într-un spațiu devenit o formă de cristalizare a timpului. Pierzând audiența odată cu destrămarea viselor, idealurilor și certitudinilor, profeții rațiunii (ai desvrăjirii, în termeni psihanalitici) și profeții acesteia cedează locul naratorilor postmoderni și misiunii lor de a reinstaura
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
multitudinea proiec telor literare, putem să afirmăm atât: că poetul se iniția în problemele filosofice și citea de toate, dar noțiuni temeinice și pornire tehnică de specialitate n-avea.[...] Titlul Archaeus și apoi folosirea lui Kant arată felul informației și eclectismul lui Eminescu.[...] Nu se vede de nicăieri din manuscrisele și operele publicate intenția de a face studii speciale de filosofie, nici acea febrilitate bibliografică ce este sindromul începerii lor8, așa cum constatăm că există în altă latură (Călinescu: vol. I, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe verde și pe roșu deodată. Dar pentru Cioran, a alege între două opțiuni, între două atitudini, două acte bine delimitate ține de impostură: "Un minimum de înțelepciune ne-ar obliga să susținem toate tezele în același timp, într-un eclectism al zîmbetului și al distrugerii." (SA) Incapabil să-și trăiască contradicțiile în cotidian, se refugiază în cuvînt. Cuvîntul este, pentru Cioran, locul unde iluzia accesi bilității și a dialogului cu celălalt atinge punctul maxim, pînă la marginea nerostirii. Căci laconismul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre Baudrillard. Acesta a fost ales din motivele pe care tocmai le-am amintit, la care se pot adăuga eclectismul, violența interpretativă, refuzul configurării raționale a lumii, nihilismul nuanțat și, de bună seamă, multe altele care însoțesc un personaj caracterizat prin hiperactivitate, schimbarea continuă a cuiva care, acceptabil sau nu, avea întotdeauna ceva captivant de spus, deși scepticismul în legătură cu posteritatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
iar reînnodarea legăturilor cu tradițiile estetice îndepărtate din punct de vedere spațial sau temporal este o realitate vizibilă. Astfel, Ferry menționează prezența Greciei antice, a satelor din Evul Mediu sau a modernului în interiorul unui cartier vechi, ca la Beaubourg, astfel încât eclectismul pare a fi o dominantă cultural-estetică a postmodernismului, cu principiul "nimic nu este a priori ilegitim". O întrebare rămâne totuși fără un răspuns clar conturat în acest context: "după sfârșitul utopiilor și al marilor povestiri vom asista, oare, la sfârșitul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
exemplu în acest sens, dar și eludarea în interiorul unui singur domeniu a delimitărilor riguros stabilite reliefează acest proces al formelor hibride. Hybris-ul pare a fi una dintre condițiile postmodernității, care, așa cum susținea Matei Călinescu, poate fi caracterizată de un "eclectism rafinat" sau, în termenii lui Scarpetta, de "impuritate". Toate stilurile par a fi valabile într-o manieră dialectică ce presupune un "prezent plural" și o falsă unitate. Tocmai de aceea postmodernismul a fost alăturat sau chiar confundat cu alte curente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lucrările postmodernilor sau alte influențe moderne sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica frecventă a citatului, parodia, ironia, pluralitatea planurilor și interpretărilor, contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]