224 matches
-
reforma instituțională au legături clare cu alte tradiții, ceea ce susțin eu este varianta cea mai plauzibilă și mai reprezentativă cu privire la ceea ce consideră ecologiștii că este necesar să se restructureze în politica globală. Acesta este cel de-al treilea pilon al ecologismului internațional descentralizarea. Totuși, rămâne de stabilit dacă acesta este un principiu esențial al ecologismului politic, după cum vom evidenția în continuare. Implicațiile argumentelor ecologiste asupra structurilor politice globale sunt considerabile. O'Riordan (1981) prezintă o tipologie utilă a pozițiilor care reies
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai plauzibilă și mai reprezentativă cu privire la ceea ce consideră ecologiștii că este necesar să se restructureze în politica globală. Acesta este cel de-al treilea pilon al ecologismului internațional descentralizarea. Totuși, rămâne de stabilit dacă acesta este un principiu esențial al ecologismului politic, după cum vom evidenția în continuare. Implicațiile argumentelor ecologiste asupra structurilor politice globale sunt considerabile. O'Riordan (1981) prezintă o tipologie utilă a pozițiilor care reies din perspectiva de tip "limitele creșterii" asupra sustenabilității, pe care o adoptă ecologiștii (1981
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sustenabile. Poziția finală pe care o evidențiază O'Riordan este denumită de acesta "soluția anarhistă". Aceasta a devenit poziția adoptată de ecologiști ca fiind cea mai bună interpretare a implicațiilor limitelor creșterii. Mulți o consideră un principiu în sine al ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor" germani (Programme of the German Green Party 1983). Termenul "anarhist" este folosit într-un sens moale, în această tipologie. El se referă la faptul că ecologiștii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de acesta "soluția anarhistă". Aceasta a devenit poziția adoptată de ecologiști ca fiind cea mai bună interpretare a implicațiilor limitelor creșterii. Mulți o consideră un principiu în sine al ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor" germani (Programme of the German Green Party 1983). Termenul "anarhist" este folosit într-un sens moale, în această tipologie. El se referă la faptul că ecologiștii au în vedere rețele globale de mici comunități independente. Această poziție
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1993: 45; vezi și Wall 1994). Așadar, statul nu este numai dispensabil din punctul de vedere al ecologiștilor, ci chiar indezirabil. Oricum, fie că se aderă sau nu la interpretarea anarhistă, impulsul descentralizării este cea mai importantă temă adusă de ecologism în Relațiile Internaționale. Unul dintre cele mai cunoscute sloganuri politice ecologiste este "gândește global, acționează local". Pe lângă calitățile retorice, sloganul este un derivat al celor două principii de mai sus. În timp ce problemele ecologice, sociale și economice globale funcționează la scară
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că în spațiile comune se desfășoară activitățile cele mai sustenabile la ora actuală. Ele sunt puse în pericol din cauza dezvoltării, care are ca scop continuu delimitarea și îngrădirea acestora, pentru a le transforma în mărfuri. Așadar, un rol important al ecologismului constă în împiedicarea acestei îngrădiri. Dar este și un proiect (re)constructiv crearea de bunuri comune acolo unde ele nu există. Regimurile bunurilor comune sunt greu de definit, după cum afirmă The Ecologist. De fapt, în carte se spune că este
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
substanțiale către instituții aflate mai sus de nivelul local, chiar până la nivel global. Problema devine mai puțin gravă pe măsură ce ne îndreptăm, parcurgând cele patru modele ale sale, spre Altruism (care, sugerează el pe bună dreptate, s-ar propia de utopia ecologismului), dar susține că este valabilă și acolo. Acest model presupune că toate comunitățile au o cultură "verde" desăvârșită, în sensul că urmează normele etice ale ecologismului așa cum le evidențiază el și că își bazează deciziile pe norme orientate global nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sale, spre Altruism (care, sugerează el pe bună dreptate, s-ar propia de utopia ecologismului), dar susține că este valabilă și acolo. Acest model presupune că toate comunitățile au o cultură "verde" desăvârșită, în sensul că urmează normele etice ale ecologismului așa cum le evidențiază el și că își bazează deciziile pe norme orientate global nu sunt interesate numai de calitatea propriului lor mediu. Chiar și în acest scenariu, Goodin susține că tot va fi o nevoie semnificativă de mecanisme coordonatoare între
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
administrarea ecologică la fața locului, folosind multe dintre argumentele expuse anterior de Dryzek. O politică globală din ce în ce mai ecologistă? O a treia obiecție împotriva argumentului ecologist, pe care am subliniat-o, este într-o oarecare măsură diferită. În loc să susțină că încercările ecologismului de a abandona suveranitatea și de a descentraliza puterea ar duce la o insuficientă capacitate de coordonare, în literatura recentă pe tema ecologismului în Relațiile Internaționale apare ideea că ecologiștii rămân prea atașați față de modelul politicii suverane. Kuehls (1996), Dalby
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
argumentului ecologist, pe care am subliniat-o, este într-o oarecare măsură diferită. În loc să susțină că încercările ecologismului de a abandona suveranitatea și de a descentraliza puterea ar duce la o insuficientă capacitate de coordonare, în literatura recentă pe tema ecologismului în Relațiile Internaționale apare ideea că ecologiștii rămân prea atașați față de modelul politicii suverane. Kuehls (1996), Dalby (1998) și Stewart (1997), iar dintr-un punct de vedere teoretic diferit și Wapner (1996), avansează toți același argument. Dalby susține, fiind de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de a dobândi modalități eficace de organizare, tactice sau tranzitorii care ar permite schimbarea politică. Dar cu toate acestea ei nu oferă un model de organizare politică sustenabilă. Există așadar motive serioase pentru a rămâne sceptici în privința acelor critici aduse ecologismului care se concentrează asupra insuficiențelor propunerilor sale de restructurare a sistemului politic global. Acest fapt este întărit de unele argumente exprimate de autori asociați "ecologiei globale", care se străduiesc să răspundă la întrebarea de ce ar fi "bunurile comune" forma de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
contrar sugestiei lui Garrett Hardin și a altora), poziție care întărește argumentele în favoarea descentralizării. În ciuda unor dificultăți din cursul anilor 1990, cert rămâne faptul că, pentru majoritatea celor care au scris pe acest subiect, din diverse perspective, implicațiile politice ale ecologismului merg în direcția unei descentralizări radicale a puterii (de ex. Bryant și Bailey 1997; Luke 1997; Helleiner 2000). Dar ceea ce este important la această critică adusă poziției ecologiste este felul în care atrage atenția asupra situației contemporane strategice a ecologiștilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
crea societăți durabile. Concentrarea lor pe "redobândirea bunurilor comune" sprijină argumentul descentralizării în teoria ecologistă. În introducerea acestei cărți, (Capitolul 1) au fost subliniate câteva chestiuni esențiale și au fost aduse precizări cu referire la tradițiile teoretice în Relațiile Internaționale. Ecologismul ar trebui să fie privit ca o teorie critică, mai degrabă decât una orientată către soluții. Este în orice caz, o teorie ce se dorește explicativă și normativă încearcă să explice o serie de fenomene și probleme din politica globală
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structurile politice globale pot fi reformate pentru a preveni distrugerea și pentru a oferi o relație durabilă a omului cu planeta și cu restul locuitorilor ei. Asemenea idealismului (vezi Capitolul 2 al volumului), imperativul normativ este impulsul primar în cazul ecologismului explicarea distrugerii mediului vine pe locul următor. Din punct de vedere metodologic, deși ecologiștii sunt ostili pozitivismului, nu în ultimul rând din cauza legăturii sale istorice cu tratarea "naturii" (inclusiv a oamenilor) ca obiect, pur și simplu instrumental, nu există o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
respingerea oricărei sugestii de separare a Relațiilor Internaționale de alte discipline. După cum se sugerează și în Capitolul 1, posibilitatea apariției unei perspective ecologiste distincte în cadrul Relațiilor Internaționale a venit pe fondul depășirii granițelor disciplinare. Cu privire la alte tradiții ale Relațiilor Internaționale, ecologismul are anumite trăsături în comun cu multe alte abordări critice. Mai întâi, împărtășește respingerea distincției dure și rapide între fapt și valoare cu feminismul, teoria critică și poststructuralismul, încercând în mod evident să integreze preocupări normative și explicative. Concepția sa
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un evident scop normativ emancipator, și în special sentimentul mai clar că explicațiile și interpretările lor asupra lumii sunt legate de un proiect politic bine definit. Aceasta se leagă de respingerea fundaționismului de către poststructu-raliști, și marchează o diferență clară față de ecologism, care se sprijină neapărat pe enunțuri fundaționale puternice, cu caracter epistemologic și etic. Acest argument nu ar trebui totuși împins prea departe, deoarece există tensiuni în privința modului în care teoria critică încearcă să reconstruiască raționalitatea Iluminismului. Eckersley de exemplu (1992
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
punându-l în contrast cu Marcuse) de a reimplica știința în scopuri politice radicale, afirmând că în final ajunge inevitabil să justifice dominația omului asupra naturii. Sunt în final mai degrabă de acord cu Mantle (1999), care susține că în cadrul Relațiilor Internaționale, ecologismul are cele mai strânse afinități cu feminismul. În concluzie, teoria ecologistă are perspectiva sa distinctă. Accentul pus pe relațiile umanitate-natură și adoptarea unei etici ecocentrice cu privire la aceste relații, accentul pus pe limitarea creșterii, perspectiva asupra laturii distructive a dezvoltării și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoria ecologistă are perspectiva sa distinctă. Accentul pus pe relațiile umanitate-natură și adoptarea unei etici ecocentrice cu privire la aceste relații, accentul pus pe limitarea creșterii, perspectiva asupra laturii distructive a dezvoltării și concentrarea pe descentralizarea statului-națiune sunt, toate, trăsături unice ale ecologismului. Acest capitol a arătat cum scopul teoriei ecologiste în cadrul Relațiilor Internaționale este să dea o explicație a crizei ecologice cu care se confruntă umanitatea, să trateze acea criză ca fiind cea mai importantă problemă a societăților umane și să asigure
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
124 dreptate, 19, 29, 34, 120, 167 dublă lectură, 186, 187, 188, 189 dublă excludere, 189 echilibrul puterii, 21, 44, 208, 228 echilibrul amenințărilor, 57 ecoanarhism, 273 ecoautoritarism, 273 ecocentrism, 259, 260, 261 ecologic, 237 ecologie globală, 257, 258, 260 ecologism, 257, 258, 259 economie economie globală, 87, 89, 144, 253 economie mondială, 71, 88, 215, 236 economie politică, 72, 87, 153, 267 economie politică internațională, 27, 146 ecosisteme, 259, 261 educație, 143, 237 efecte stabilizatoare, 187 egalitate, 117, 166 egalitate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
INTERNAȚIONALE Introducere TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Realismul TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Liberalismul TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Școala Engleză Marxismul TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Teoria critică Postmodernismul TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Constructivismul TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Feminismul TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Ecologismul Bibliografie TEORII ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Indice de nume proprii Indice tematic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lucruri "bune". Aceste chestiuni pot fi și chiar sunt subiecte de controversă. În trecut, ele au fost adesea supuse unor dezbateri aprinse, iar unele au ajuns să fie dezbătute din nou, începând cu anii '70 și '80, pe fondul ascensiunii ecologismului și al răspândirii ideilor conservatoare asupra statului și individului. Dezvoltarea mișcărilor și partidelor "verzi" începând cu anii '70, în special în democrațiile liberale vestice, a dat naștere la îndoieli asupra valorii dezvoltării economice și sociale convenționale. Aceste aspecte sunt dezbătute
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a i se asigura renașterea. De asemenea, în expresiile cele mai viguroase ale mișcării contestatare contemporane, cele din discursuri, atitudini, comportamente, nu se poate să nu fii frapat de frecvența asocierilor unei voințe progresiste puternic afirmate de nenumăratele trimiteri paseiste. Ecologismul se dovedește a fi în acest sens la fel de bogat în ambiguități cum au fost în trecut toate formele de capitalism. Unul dintre ultimele texte ale lui Maurras denunța prezența rafinăriilor petroliere pe malul lacului Berre, învinuite că poluau apele, că
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Republicii de la Weimar. Nu doar prin faptul că a devenit un pitic politic și un gigant economic, ci și prin faptul că militarismul său s-a transformat în pacifism, ambiția sa, în consumerism, iar raționalizarea sa a fost contracarată de ecologism. În contextul acestei mutații, țara rămîne altminteri ea însăși, alimentîndu-se din pînze freatice profunde. În ceea ce privește Franța, ea pierde brusc malthusianismul economic care o caracteriza de decenii bune și se lansează în expansiunea pe piața mondială. Gaullismul, care părea o etapă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
asociază în mod indisolubil conștiinței tuturor acestor fragilități pe aceea că Europa este depozitara unei moșteniri unice cu valoare universală. Ea este de asemenea conștiința existenței și acțiunii unor forțe, nu doar politice și economice, care lucrează, în interiorul statelor (regionalism, ecologism) și al culturilor, pentru salvgardarea identităților, diversităților, adevărurilor europene. Este, în același timp, conștiința unei necesare sinergii a tuturor acestor forțe. În sfîrșit, noua conștiință europeană este conștiința că totul este nesigur, că amenințările sînt ele însele amenințate și că
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
au preluat într-o manieră specifică și uneori au redus la absurd unele dintre elementele stângii europene mai vechi și mai noi - protecția socială și „discriminarea pozitivă” a defavorizaților, redistribuirea avuției și alte corecții ale mecanismelor economice invizibile (și oarbe), ecologismul etc. -, domină lumea academică și pe cea mediatică, saturându-le discursiv, dar au o influență relativ modestă asupra economiei, Americii profunde și politicii, chiar sub Administrații democrate, deschise în principiu către politici publice mai de stânga. Acestea din urmă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]