1,967 matches
-
a dat apă la moară supralicitării ideii naționale. A refuzat să-și facă public credo-ul: "N-am abandonat rădăcinile, dar nu vreau să fiu numărat, predat statisticii, la rubrica emigranți întorși la îndurătorul sîn al patriei". A revenit în edenul din Dorobanț, s-a închis acolo. "Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia. Nu pictase nici furnale, nici macarale; nici malaxoare, nici compresoare. Pe simezele unei expoziții colective, așezase căsuțele cu grădină din Tătărași, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu tac puțin ostentativ, după ce oftează, intervine: Se întîmplă uneori să ai dezamăgiri, dar stă în firea oamenilor să uite și, mai ales, să ierte. Vom vedea. Vezi ce multe fructe am? Mere, pere, caise, piersici, prune, nu pare grădina Edenului? Asta admir și eu. Dar te văd foarte rar acum. Treabă multă, obligații fel de fel. Dar n-ai echipă? Ba am o echipă și încă ce echipă, dar ce, te freacă grija? Ce sari așa la gîtul meu? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun. Foarte devreme, Dumnezeu, suferind de lombosciatică, s-a mutat la cer. Moșul și-a făcut azil de bătrâni în Eden. Imponderabilul Atotștiutor nici acolo nu știa ce vrea cu adevăratelea. Uneori cobora în odaia vecinului de la etajul patru să-i aprindă candela (trăgea să moară și era singur), alteori urca cu un etaj mai sus, în cimitirul cerului: acolo, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă decupați din altă lume, doi copii (un băiat și o fată) repetau fericirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
caut cu bastonul pe lângă borduri, unde ești? Cerule, mă orbești, prea mult albastru ai turnat în ochii ei, tipare de modelat îngeri. Cerule, ca să fii cer, câte firimituri i-ai răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul cuvintelor tale, amăgindu-mă cu o libertate iluzorie. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
propriul nimic. Oasele erau verzi pe nevăzute, carnea mirosea a pelin, sângele rușina obrajii panseluțelor. Conturul încăpea culoare atât cât să nu-l eclipseze pe Dumnezeu, bătrânul suferea de strabism cosmic. Verdele din perfuzia de 0,500 un decupaj al edenului. La marginea întunericului, puțini se încumetau să bată de două ori. Pe câte o bordură de lumină, sub grinzile cerului, liliecii făceau echilibristică. Ghearele spintecau razele lunii, viscol cu îngeri blonzi la fereastră. Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
făcut lumea. Dumnezeu, arhitectul, avea o bibliotecă plină de schițe. Sfântul Petru era cadastrul cerului, uneori își dădea cu părerea și despre cum trebuie zidit sub soare, Sfântul Petru i-a șoptit lui Manole câteva cote dintr-un plan al Edenului: "Piatra crescută în cer este altfel decât piatra crescută în inimă. Meștere, zidește, zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Preacurata plânge a toamnă, a dor plânge, părinte. Copoul și-a însușit abuziv partea de primăvară timpurie: a cules o floare de păpădie și a ascuns-o într-un ierbar cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin pătimire, nici măcar în viețile sfinților. Dumnezeirea nu este o compensare echitabilă a spațiilor și, în final, un abandon dulce în nedefinire. Dumnezeu secționează timpul felii fără să-și privească ceasul. Primești moartea, primești viața atât cât te lasă inima; edenul, genunea, casa bonusuri pentru un exercițiu al răbdărilor irepetabile. Genia, marginile sunt perceptibile doar atunci când te temi de hău, așteaptă-mă, vin în curând să-ți alung spaima. Om drag, icoană, contur, umbră, nisip, înger, așteaptă-mă, mai am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privi în ochi un Dumnezeu orb, precum o pasăre și un înger nu-și intersectează aripile în același zbor. Of... cum m-am amăgit, Stăpâne, crezând că sunt singurul daltonist din univers, pe când Tu, Tu, pipăiai culorile cu bastonul prin Eden! Cât de naiv am putut fi! În fond, după propria asemănare m-ai modelat. În dimineața aceasta, Doamne, vei face ascultare desăvârșită, așa cum eu, 33 de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau să-ți spun că am ajuns să compar căsnicia noastră cu Simfonia Neterminată a lui Schubert... Știu, unii spun că este o operă genială. Tu îl admiri pe Schubert, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noi... Altfel, toate-s vechi... A. 7 Când mai aveam un pic până la evadarea din copilărie, am fost copleșit, brusc, de un sentiment de panică. Pur și simplu nu voiam să evadez. Era ca și cum cineva m-ar fi aruncat din Eden. Mie mi-a plăcut atât de mult perioada aceasta a țâncismului, încât, la un test psihologic am răspuns, când a venit rândul întrebării aceleia imposibile " Care este regretul cel mai mare al vieții dumneavoastră" simplu de tot: "Regret nespus faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o istorie a Strigătului unei lumi care nu-și găsește apropieri în lume, istoria unei povești de dragoste care s-a prăbușit din înălțimi căutând, cu disperare, pe străzile acelea ale tinereții, dintre Academia de Arte și Academia de Muzică, Edenul unei ființări pe care nimeni nu-l va găsi niciodată. Și când sărutul a întâlnit lespedea, Antu a plecat. Era prea mult pentru el: nu putea participa la întâlnirea a două mari singurătăți... Îți amintești, Z, ce fericiți eram noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a nu mai putea iubi"..." Știi la ce m-am gândit, Doamne? N-ai putea reinventa lumea? N-ai putea s-o duci, din nou, la un punct zero? Cu o nouă Evă, cu un nou Adam, cu un nou Eden care ar putea învăța din rătăcirile primului proiect? Ne-ai mai oferi o șansă, nouă, dobitoacelor cugetătoare, bolnave de cancerul trufiei, urii, singurătății și decrepitudinii, o șansă întru alegerea unei alte căi. Și dacă la capătul acestei șanse vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
1, 28), astăzi deseori citat în mod greșit, " Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul", nu trebuie înțeles ca o încurajare a exploatării pusă în practică cu instrumentele moderne ale științei și tehnicii, ci interpretat în spiritul cultivării grădinii originare a Edenului. În schimbul exploatării autoritare asupra naturii trebuie promovată comuniunea omului cu ea. Economia de piață eco-socială cere astăzi o cale de compensare a economiei și ecologiei. Cunoștințele în problemele de mediu, care s-au răspândit foarte mult, și au dobândit popularitate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
său" (Facerea I 27) s-a odihnit în ziua a șaptea "de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse" (Facerea C. I 3), binecuvântând și sfințind aceea zi. A rânduit apoi un loc cu toate bunătățile, numit Eden sau Raiu și aici, în grădina Raiului a așezat pe Adam "ca s-o lucreze și s-o păzească" (Facerea II 13). Grădina aceasta, udată de râuri și plină "de tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cunoscând binele și răul. Să-l împiedecăm dar acum, ca nu cumva să-și întindă mâna și să ia din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci. De aceia Domnul Dumnezeu i-a gonit din grădina Edenului, CA SĂ LUCREZE PĂMÂNTUL DIN CARE FUSESE LUAT. Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții" (Fac. III 22-24). După
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ia din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci. De aceia Domnul Dumnezeu i-a gonit din grădina Edenului, CA SĂ LUCREZE PĂMÂNTUL DIN CARE FUSESE LUAT. Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții" (Fac. III 22-24). După izgonirea din Rai După izgonirea din Rai, Adam și Eva, au dus traiul amărât, pe care-l duce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unui scop cu mult mai măreț și pe care nu-l putuse realiza prin facerea celei dintâi perechi de oameni. Ridicându-ne cu mintea la intenția divinității, iată cum am traduce noi, în limbajul nostru omenesc, drama petrecută în grădina Edenului, între Creator și făptura sa Adam: "Adame! Adame! Nu te strădui să-nțelegi scopul pentru care Eu te-am creat și ți-am îngrădit libertatea, căci niciodată nu vei afla! Te-am făcut din pământ, pe care-l înzestrasem prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu "focul", acest element în care nu există necurăție și nici materie destinată putreziciunii. După căderea în păcat a strămoșilor noștri Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu a rânduit "la răsăritul grădinii Edenului" (a raiului) "niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată (de foc), ca să păzească drumul care ducea la pomul vieții" (Geneza Cap. III v. 24). Pentru întâia oară deci, omul făcu cunoștință cu "focul", ca element ce cădea sub simțurile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poeta e foarte sensibilă la realitățile de acasă: "notre vieux et adorable Vacaresci m'entoure de douceur". Geneva Societății Națiunilor era schimbată cu plăcere pe satul ancestral al boierilor Văcărești. în urmă cu câțiva ani am vizitat și eu acest eden al Elenei Văcărescu: din păcate, din curtea refăcută de tatăl său nu rămăseseră decât zidurile capelei, ridicate în 1868, cu acoperișul distrus, precum și ruinele unor pivnițe legate de vechea casă boierească a Văcăreștilor. Atmosfera tihnită și plină de verdeață putea
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
o pasă într-o poziție ideală și trage în diagonală, însă mingea trece pe lângă poarta lui Thibault Courtois. În minutul 88, BELGIA a reușit să marcheze după un contraatac școală. Mingea ajunge la nou-intratul DIVOCK ORIGI, care îi pasează lui Eden Hazard. Jucătorul lui Chelsea pătrunde în careu, paralel cu lina porții, și scoate pentru același ORIGI, care îl învinge din 8 metri pe Akinfejev. Kevin Mirallas a fost aproape să facă 2-0 în prelungiri, însă șutul său modest a fost
BELGIA - RUSIA 1-0, în GRUPA H de la CM 2014. „Dracii roșii” au marcat în ultimele minute by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73865_a_75190]
-
BELGIA: 1. Thibaut Courtois (căpitan) — 2. Toby Alderweireld, 3. Thomas Vermaelen (5. Jan Vertonghen, 31), 4. Vincent Kompany, 15. Daniel Van Buyten — 7. Kevin De Bruyne, 8. Marouane Fellaini, 6. Axel Witsel, 14. Dries Mertens (11. Kevin Mirallas, 75) — 10. Eden Hazard, 9. Romelu Lukaku (17. Divock Origi, 56). ANTRENOR: Marc Wilmots. REZERVE: 12. Simon Mignolet, 13. Sammy Bossut — 16. Steven Defour, 18. Nicolas Lombaerts, 19. Mousa Dembele, 20. Adnan Januzaj, 21. Anthony Vanden Borre, 22. Nacer Chadli, 23. Laurent Ciman
BELGIA - RUSIA 1-0, în GRUPA H de la CM 2014. „Dracii roșii” au marcat în ultimele minute by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73865_a_75190]