3,527 matches
-
a entropiei, poetul nu-și uită trecutul ("părinți și morminte" ce "citesc din scriptură") mitul transilvan, filonul liric anonim, dar nici prezentul ce-i induce sentimentul zădărniciei operei, poezia părându-i o amăgitoare moară de cuvinte, o necontenită urzeală sortită efemerului și destrămării. Părere întreținută și de ingratitudinea contemporanilor ("Pe nimenea nu mai aștepți,/ de tine nu întreabă nime -(...)") pe care poetul nu se sfiește să-i asimileze, vitriolant, unei umanități decăzute în zoolgic: "Printre tertipuri/ și artificii,/ palide chipuri,/ sumbre
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
să mă înveți/ ieșirea din timp// suire să fiu/ asemănare și rezonanță/ dublînd frumusețea/ și fără odihnă hrănind/ misterioasa rănire/ și vindecarea nesigură// mie îmi spun/ printr-o pădure urmîndu-te/ riscu Firește, viziunea cosmică, solemn-contemplativă, ține, în ciuda orientării sale către efemerul universal, mai mult de impersonalitatea care transcende datele contingentului, care se dizolvă în generalitate. Forma fixă aci utilizată, sonetul, e de asemenea de natură a accentua alura transpersonală a discursului: "cu ochii la cerul de ieri/ cu gîndul sorbit în
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
studiul realității virtuale și antropologie. În ciuda succesivelor schimbări ale perspectivei, fenomenul aflat în discuție este bine definit și analizat. Este vorba de orașul imaginar, surprins în cîteva ipostaze semnificative, începînd cu fabulosul Tombouctou și orașele magice pueblo, trecînd prin arhitectura efemeră a pavilioanelor naționale la diverse expoziții, pentru a ajunge, în fine, la Sim City 2000, un model integral creat de computer. Despre toate acestea și ceva în plus aflăm dintr-o "repede ochire" pe care coordonatorul volumului, Augustin Ioan de la
Utopiile arhitecturii by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17352_a_18677]
-
vreo decizie, inclusiv în ceea ce privește categoria profesională reprezentată. Într-o asemenea situație complicată și aproape insolubilă, au început dansul grotesc și ceremonialurile curtenitoare din jurul unor personaje politice influente, aparținînd celor mai diverse și mai contradictorii ideologii, dar care, fatalmente, erau apariții efemere, inepte cultural și, de cele mai multe ori, de-a dreptul grotești. Rînd pe rînd au primit, în cei zece ani, diplome și premii, titluri și onoruri specifice, indivizi pe care întîmplarea i-a așezat în anumite locuri și care au aflat
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
capacitatea de a se deplasa în timp, nu numai în trecut, ci poate și în viitor. Dacă Will este constantă Oxfordului, memoria locului, desi una îndărătnica și plină de capricii, cei doi dons de care vorbeam adineauri sînt figuri tragic efemere. Venerabili profesori, fără de care nimeni nu își poate imagina universitatea, în final amîndoi mor, unul dintre ei după o lungă și epuizanta maladie. Moartea lor nu e subita, treptată, gradualitatea fiind exprimată cu o pregnanta tulburătoare, prin felul în care
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
de imagini, cu acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
în toate/ M-am războit că un rug./ Sleit șunt de fără prihana,/Aur învins, dar hotărîtă glorie" (Rănirea). Asemenea lui Blaga, poetul în discuție ține cumpănă între Pan și Elohim, deopotrivă prezenți în pietrificarea idolatriei și în frăgezimea mugurelui efemer: "Șunt prin pietrificare și prin coiful mugurelui/ Păzitorul fără dușmănie al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
2. Dintr-o dispoziție similară, desi recurge la un discurs diferit, se alimentează lirica lui Radu Andriescu. Disprețul față de univers îl conduce și pe bardul ieșean la asocieri antirevelatoare, batjocoritoare, care dau în vileag supremația negativă a materiei, deci a efemerului, a deriziunii: Cînd îl văd pe Mișu văd masele de plastic și fier ale tîrgului/ și asta mă aruncă în cele mai insalubre văgăuni ale/ memoriei.// Oricît de sus aș fi și oricît aș cotcodăci/ ajung iute la podea cu
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
Tîrziu mi-am pierdut inocentă adolescentului,/ cînd eliberat mă credeam de ispitele lumii,/ acum mai seamăn eu sfîntului ce vorbea cu păsările,/ sau șunt doar o pasare pe care-o hrănește/ din mila Dumnezeu?(...) Căzut în păcatul de-a iubi efemerul,/ viața mea e moartea, că plata a căderii,/ totuși, împreună cu corul celor din Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a" (Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește în rafinate clarități de rugăciune, în propoziții mestesugit-pioase
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel de/milă și înțelegere, de simpatie vinovată și/ slăbiciune?// Spumă mării și spumă berii băute pe terasa,/ sarea lor/ amestecîndu-se pe buzele înroșite de soarele
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
iubire, alta clipă), pe cînd căsătoria rectifica greșeală, introducînd noțiunea de fidelitate, ca amintire și celebrare a acelei prime iubiri particulare. Numai ea poate deveni infinită, nu còpiile ei. Prin intervenția religiosului, se-ntelege, definit că spiritual menit să potențeze efemerul senzualului. Esență filozofiei despre iubire și căsătorie la Kierkegaard mi se pare că stă în această frază: "...esteticul este adăpostit de infinitul de dinaintea intrării în experiența, a primei iubiri, după cum poate fi găsit în sinteză contrastelor pe care iubirea le
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
mod sigur, tot ce va fi viu va suferi operația fatală a emasculării. Și cu toate acestea sintagma "literatura zilei" sugerează nu atât viață cât resemnare. În lupta cu abilitatea postmodernismului ea nu reușește decât să înlocuiască o formă a efemerului cu o alta... Mi se pare că e destul de comod să ne descotorosim de literatură. Sau e la fel de comod să absolutizam literatura. A face literatura... Însuși verbul a face te descarcă de orice responsabilitate. Ești un artizan, un meseriaș al
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
revărsat să capete astfel strălucire sacrificială! Catharsisul antic avea tocmai această înțelegere. Nu cred că pentru spectatorii de atunci marile tragedii trăiau doar o zi. Dacă efectul are o durată atât de scurtă atunci care e câștigul? De ce să atribuim efemerului atribute ce nu-i aparțin? Ce e efemer poate fi frumos și valoros, dar are frumusețea și valoarea mai multor cupe de șampanie. Dacă a doua zi te trezesti aceeași ființă greoaie, obtuza, sleita, fără bucuria luminii care s-a
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
avea tocmai această înțelegere. Nu cred că pentru spectatorii de atunci marile tragedii trăiau doar o zi. Dacă efectul are o durată atât de scurtă atunci care e câștigul? De ce să atribuim efemerului atribute ce nu-i aparțin? Ce e efemer poate fi frumos și valoros, dar are frumusețea și valoarea mai multor cupe de șampanie. Dacă a doua zi te trezesti aceeași ființă greoaie, obtuza, sleita, fără bucuria luminii care s-a ridicat pe cer, atunci așa-zisa împlinire a
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
de fapt, un joc intelectual, o demonstrație de supunere a realului și de luare în stăpînire a lumii prin codurile consacrate ale artei și prin subtilele convenții ale reprezentării. Prin obiectele sale, realizate în materiale mai mult sau mai putin efemere, Elenă Scutaru face un fel de arheologie a formei plastice, comentează, implicit, mecanismele prin care aceasta se naște dar, în același timp, ea reconstruiește un anumit tip ceremonial, o relație cu materia amorfa dusă aproape pînă la limita magicului. Grafică
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
postulării unui univers ulterior, de care îndrăgostitul lumesc nu doar că nu vrea să știe, dar chiar îl resimte ca pe o piedică, căci consecința firească a iubirii înțelese ca aspirație este lepădarea de lume, în calitatea ei de coajă efemeră a unor dorințe joase, concesie pe care îndrăgostitul nu e dispus s-o facă. E de prisos a ne întreba în care din cele trei variante credea cardinalul cu trei bastarzi, cel mai plauzibil răspuns fiind că amorul se trăiește
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
realități în care i-a fost dat să trăiască; cineva pentru care universul este îngrozitor, sau trecător și imperfect în mod tragic. Fiindcă nu există o fericire absolută, își zicea. Abia dacă avem parte de ea în momente fugare și efemere, și arta este o modalitate de a eterniza (de a dori să eternizeze) clipele acelea de iubire sau de extaz; și fiindcă toate speranțele noastre se prefac, mai curând sau mai târziu, în realități stângace; fiindcă suntem cu toții frustrați într-
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
de prostesc e diprețul pentru diacronia literaturii. Eminescu se trage din Alecsandri și din alți poeți. Meritul lui nu e în nașterea din nimic, ci în ce a făcut din ce a moștenit. Grandea a scos „o grindină” de ziare efemere. Geniu al formulei. Ion Ghica ne-a dat un „muzeu Carnavalet”. Dar dincolo de asta, și de mereu bogata biografie, aprecierile - altfel juste - sunt atât de sumare, citatele atât de multe, încât se poate spune că tot ce face marele critic
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
nu este nu doar una de gust, ci una ființială. Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape extatic întors cu fața către trecut prin intermediul căruia comunică cu prezentul, explorator al unui univers de umbre tandre, îndepărtate, efemere, hipnotice, până la a deveni, în timp, una dintre ele. Cinefilul are propriile sale filme pe care le „răsfoiește” hieratic, în funcție de care tot ce va vedea ulterior va fi judecat. Cristian Tudor Popescu este, fără doar și poate un cinefil cu
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
and the Moon, de un puternic fior catharctic. E un spectacol visceral, o palmă peste obrazul tău de muritor amorțit, un poem-rugăciune despre condiția umană. Dar mai ales e un strigăt al omului însingurat către ceilalți oameni: condiția noastră e efemeră, e plină de mizerii, și totuși suntem liberi... Liberi să ne împăcăm cu viața!
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
tonul scrierii e pătruns de o reculegere sobră, cuvintele curgînd lent, în fraze largi, precum meandrele unui rîu calm. Ritmul vorbelor e așezat, fără tresăriri patetice, Nicoleta Baciu avînd o cumințenie senină, de ființă aflată cu un picior dincolo de lumea efemeră. Ți-e cu neputință să ți-o închipui intrînd în polemici aprinse pe seama unor probleme stridente, pentru simplul motiv că reticența cu care contemplă valea plîngerii moderne o face imună la stridențe. De aceea, Nicoleta Baciu e mai mult vestală
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
ele. Doi ani de zile am încercat zadarnic să prind rădăcini în lume, rămânând "lume în lume", hors la loi metafizic". Scrisoarea din 17 iulie 1935 este expediată deja din Sibiu, oraș în care la întoarcerea din Germania a ocupat efemer (1936/ 37) postul de profesor de filozofie la Liceul Gh. Lazăr. Schimbarea de ton este evidentă și totodată foarte cioraniană. " M-am întors în țară zăpăcit, cu o frică inexplicabilă de a face ceva, evitând oamenii și neînțelegând societatea. Este
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
atunci nevoită să suporte rolul ingrat de slujnică a politicii, - perioada cea nouă de adevărată expresie a calităților creatoare românești se năștea doar în clipa cînd formele culturii s-au liberat din jugul atît de incomod al intereselor exterioare și efemere ale momentului". Între conceptul politic (colectivist) și cel estetic (individual) există o diferență peste care nu se poate trece fără asumarea unor mari riscuri. Primul îl supune pe individ unui sistem de integrare, în timp ce secundul garantează creația ca un act
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
cu laba stîngă, binecuvîntîndu-l cu o expresie vicleană. Alta, o femeie bătrînă îi arată un copil scheletic... Gri, negru, cărămiziu: pămîntul Spaniei. La Goya paroxismul vieții ajunge pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]