484 matches
-
Apus și Răsărit) și prin armonia reliefului său, a fost din plin dăruită cu un sol bogat și roditor. Oare ce fatalitate îi îndeamnă pe tot mai mulți români să ignore certitudinea avantajelor din țara lor și să alerge după efemeritatea certitudinii prezente oferită de meleagurile străine, deseori în condiții atât de umilitoare pentru dezrădăcinați?!... Cât privește mult discutatul dezavantaj al agriculturii românești trecute și prezente, ei bine, iată că el se constituie într-un redutabil avantaj relativ: La început de
OPERIBUS CREDITE ET NON VERBIS de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343669_a_344998]
-
covârșitoare. El trebuie să aducă prin creația sa unicitate, originalitate, emoție, forță interioară. Trebuie să aibă sensibilitate și să o transmită mai departe prin cele mai fine mijloace, construind un templu al frumosului. Trebuie să știe cum să dezlege tainele efemerității și să le dea orizont nemărginit prin iubirea de Cuvânt și de aproape. Despre menirea condeiului, poetul s-a destăinuit și a mărturisit că scriitorul are o importanță deosebită în schimbarea viziunii și consolidării unei lumi mai curate, el fiind
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
de exprimarea lirică, la cea indusă de o scriere în proză, iată, spre surprinderea și bucuria noastră, un nou volum de proză scurtă, poetic intitulat Taina Omului de Lut. Titlul este intenționat scris cu majuscule, autorul dorind să puncteze astfel efemeritatea vieții, implacabilul destinului ascuns printre meandrele existenței, dar și dorința Lutului la înstelare, la convertirea trăirii în piesa unui puzzle etern. Textele din carte - cu un ton aparent grav, prezentând fapte ori întâmplări triste, cu finaluri nefericite, cu personaje inedite
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 30 MARTIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378451_a_379780]
-
nevăzutelor. Nici nu era cu putință acest lucru, deoarece „zilele” facerii au conotația generică de epoci, cu o întindere temporală peste puterea de cuantificare a omului, căci unitățile de măsurare a timpului (secundă, oră, zi, săptămână, lună, an) țin de efemeritatea condiției umane și de trebuințele omului. Prin urmare, avem de-a face cu un ascendent mozaic de ordin cronologic (evreii au creat Vechiul Testament), nicidecum cu unul de ordin divin! 2. Prin intensa activitate misionară a catolicismului (iezuiții au fost un
ŞTIAŢI CĂ CEI MAI AFURISIŢI TERORIŞTI AI PLANETEI SUNT IEZUIŢII? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378515_a_379844]
-
i modele/idoli literare/i, pe antecesorii lor: A.E. Baconsky, Marin Preda, Titus Popovici, Eugen Barbu, Petru Dumitriu... Sunt două generații de scriitori care chiar știau să scrie, chiar știau să povestească, să creeze parabole cosmice, discerneau esența de efemeritate! - spre deosebire de veleitariștii de azi, care au sufocat, au relativizat, până la aneantizare, literatura română, cu deșeurile lor pestilențiale... Că unii dintre “postbelici” vor fi făcut “pactul cu diavolul”, chiar dintre “șaptezeciști” și “optzeciști”?! ... - nu prea “miroase-a micșunele”, e drept... - dar
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
poeme confesionale, mai poate îngropa eternitatea unei clipe, „văpăi de dor îngenunchiat”, „ferestrele deschise ale sufletului”, Lumina ochilor, „căldura Vieții, bucuria, Dragostea, / tâmpla sufletului meu încărunțită de atâta așteptare...” * Chiar dacă “au înflorit, din nou, lăstarii iubirii mele,...” acesta are conștiința efemerității lucrurilor și nu se poate amăgi cu „briliantul viselor” care ascund nenumărate răscruci, „împovărate cu Viață, durere, eșec, triumf, Moarte...” În spatele fiecărui cuvânt stă de veghe teama de ceva necunoscut, teama de a nu rătăci prin labirintul întunecos al iluziilor
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Eugen Pop, Vasile I. Bunea și Emilia Tudose, recent mutați la cele veșnice. Emoționat, poetul Eugen Coța a recitat un poem in memoriam Eugen Pop, iar Maria Pop, autoare de poezie naivă, a dat glas unei creații având ca temă efemeritatea existenței umane. Iulian Patca a realizat o informare privitoare la activitatea culturală desfășurată de membrii LSR în ultima lună. „Agora literarăˮ, publicația Filialei Cluj, este deja sub tipar. Seara a fost închinată lansării cărților a doi scriitori medici, prof.univ.dr. Ștefania
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA A SĂRBĂTORIT SCRIITORII-DOCTORI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379386_a_380715]
-
și „paraliticul” pe care-l cară în spinare... Omul, ne înștiințează Blaise Pascal, este o trestie, „cea mai fragilă trestie din Univers”. Dar, completează el în chip consolator-încurajator, „este o trestie gânditoare”! De subliniat că fragilitatea este consecința logică a efemerității trupului, omul postadamic fiind condamnat de Creator să trăiască într-un timp rău și bolnav, în care n-are cum să nu cunoască suferința, truda și, în final, moartea. Însă, și asta întreține speranța în dreapta răsplată după faptele din timpul
CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381043_a_382372]
-
cititorul prin întâmplările sale și prin tragismul lor, prin modul de sinceritate al scrierii, prin limbajul utilizat, prin imaginile suprarealiste folosite ca treceri între tablouri. Starea de spirit indusă de lectură este aceea de contemplare asupra existenței umane și a efemerității sale. De aceea trebuie să menționez că această carte deja își formează publicul ei, fiind lansată în mai multe orașe din România - Cluj, Craiova, București, Sebeș-Alba, Râmnicu -Vâlcea, Făgăraș și Baia Mare. Eu am găsit cartea ca interesant sistematizată, gîndită de la
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
de umbră plumbuind grădina”, „frunzișul sonor” privește „livada mlădie”, „lumina scămoasă” („Septembrie coboară” - „Cuvinte de dor”). În alt volum descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete „turtite”, frunze „plânse”, „beteală încâlcită în palmele serii”(„Culori în iubire”). Natura eternă, în contrast cu efemeritatea omului, timpul ireversibil formează substanța lirică a volumelor. Regretul devine vizibil: „O, timpul nu dispare, se grăbește/ Sub leagăne de frunze în mișcare...” („Gânduri de toamnă” - „Culori în iubire”). Personificat, accentuează sentimentul de iubire. Nostalgia Liei Ruse se conjugă, desigur
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
de puritate, de absolut, tuturor celor capabili să înțeleagă, să îngenuncheze în fața sacralității creației. În „Poetul și floarea”, ideea voltaireană referitoare la îndemnul ca fiecare să-și îngrijească grădina, apare în simbolul relației dintre uman și vegetal, liantul fiind fragilitatea, efemeritatea. Nostalgia creatorului se insinuează „când steaua nordului/ îți apare noapte de noapte/ în vis/ și îți auzi călcâiul/ tot mai prelung scâncind/ când piramidele reazemă/ mai departe timpul”, și provine din tristețea conștientizării dificultății de a armoniza lumile, realul cu
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
învierii trupurilor și a sufletelor înseamnă o mare bucurie. Pentru alții însă pare a fi o întristare acest lucru. Viața lor se desfășoară aici pe pământ și nu concep să trăiască altundeva decât aici și în această viață, efemeră, cu efemeritatea și derizoriul ei. Iubind cele ale lumii vor și rămâne în cele ale lumii. Serah îl privi pe învățatul Gamaliel care îl privi și el la rândul său cu atenție. Cei doi ridicară în același timp ceștile și sorbiră din
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
doua a acestui volum, intitulată simbolic „Singur cu Dumnezeu”, descoperim o suită a trăirilor creștine , uneori devastatoare - induse de încercările vieții - alteori înălțătoare așa cum vom vedea în cele ce urmează. De multe ori singură, meditând întocmai ca în Ecleziast la efemeritatea și deșertăciunea lumii, ca un fulger îi vine în minte poetei, învățătura lui Iisus - despre Iubire - singura cale care ”transcende universul”: „Nimic nu-i nou sub ceruri, când toate-s trecătoare,/ Nimic frumos prin sine, ori fără de valoare./ Nimic... și
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul. Și ne va da câteva explicații de ce: Cărbunele este
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
revarsă lumina caldă a veșniciei: “când voi pleca vă las drept moștenire/ o bibliotecă plină de-amintiri/ prin care poezia să respire/ lumina ce se-ascunde-n trandafiri.” (Moștenire) Despre trecerea necruțătoare a timpului, poetul mărturisește sincer că se apleacă umil în fața efemerității și anumite regrete îi macină sufletul: “ n-am timp destul să fericesc o carte/ n-am timp să număr stropii blândei ploi/ n-am timp să-nduplec clipele deșarte/ n-am timp să dau iubirea înapoi.” (Clipe deșarte) Ioan Vasiu
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul. Și ne va da câteva explicații de ce: Cărbunele este
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
bine să fim realiști și să nu avem pretenția reînvierii unor tipologii ce nu mai corespund contextului istoric, politic, religios și cultural al vremurilor (de pildă modelul bizantin), dar nici nu putem fi atât de ignoranți încât să aspirăm spre efemeritatea statutului laic (modelul francez), și asta de dragul autonomiei și a unei presupuse libertăți, bineștiind că adevărata și autentica libertate nu există decât în Dumnezeu - Cel în Treime lăudat. Imparțialitatea, neutralitatea ori nepărtinirea Statutului în relație cu cultele nu poate însemna
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT ŞI BISERICĂ ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, ÎN CONTEXTUL ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 26 din [Corola-blog/BlogPost/344972_a_346301]
-
Manuscris > Cugetari > MARINA GLODICI - INTEGRITATEA ȘI CONTEXTUL SOCIAL Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Auzim mereu, spunându-se că e tot mai greu să rămâi principial în condițiile în care, psihologia efemerității și-a pus amprenta în toate domeniile vieții social- economice ale societății. Integritatea umană are de suferit, deoarece mulți dintre semenii noștri își vând dreptul de "întâi născut" pentru un blind de linte". Potrivit dictionarului explicativ al limbii române, integritatea
INTEGRITATEA ŞI CONTEXTUL SOCIAL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345951_a_347280]
-
amiezii/ și mă închid în teiul cărunțit// o schimb la Ipotești/ pe un poem” (la aniversare). De peste tot, ca o incantație a firii, răzbat strigătele inocente ale îngerilor, prinși în jocul copilăriei, dar atinși, din când în când, de regretul efemerității ei. În acest joc secund cu timpul, apar elementele inerente copilăriei, leagănul (brațele mamei), roua (puritatea), jucăriile de pluș (atașamentul) : „privesc îngeri cu aripi tăiate/ jucându-se cu nisipul/ din clepsidră/ timpul/ își bate joc de pletele lor blonde// nu
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
bine să fim realiști și să nu avem pretenția reînvierii unor tipologii ce nu mai corespund contextului istoric, politic, religios și cultural al vremurilor (de pildă modelul bizantin), dar nici nu putem fi atât de ignoranți încât să aspirăm spre efemeritatea statutului laic (modelul francez), și asta de dragul autonomiei și a unei presupuse libertăți, bineștiind că adevărata și autentica libertate nu există decât în Dumnezeu - Cel în Treime lăudat. Imparțialitatea, neutralitatea ori nepărtinirea Statului în relație cu cultele nu poate însemna
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT – BISERICĂ, ÎN ROMÂNIA, ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, CONTEMPORAN, PRECUM ŞI ÎN CONTEXTUL REVIZUIRII CONSTITUŢIEI... de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/346230_a_347559]
-
se gândea la elaborarea mai multor titluri, idee rămasă, din pacate, în stadiul de proiect. Pentru Nae Ionescu se pare că mult mai importante au fost articolele din Cuvântul, eseurile din Predania sau Ideea Europeană, în ciuda (sau poate tocmai datorită) efemerității articolului de ziar sau revistă. Pentru că metoda, modul și felul în care ajungi la un rezultat, maniera de a gândi un subiect, diferă de la o inteligență la alta. Și pentru Nae Ionescu esențial nu era să înveți cum să gândești
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
Poți zidi o lume-ntreagă / Să dărâmi orice ai spune / Peste toate o lopată / De țărână se depune», și-apoi continuă, atenționându-mă subtil: Niciodată să nu uiți lopata lui Eminescu! Nea Mitică mi-a vorbit de multe ori despre efemeritatea vieții: La mine la hotel, adesea îi întreb pe americanii ăștia, ce părere au despre moarte și dacă s-au gândit vreodată la realitatea morții. Rămân surprins când constat că majoritatea dintre ei nici nu se gândesc că într-o
O CARTE A AVENTURII, CUTEZANŢEI ŞI-A DORULUI DE-ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348462_a_349791]
-
parnasiene și simboliste. Sunt și versuri care amintesc de ’’Gondoleta’’ lui Vasile ALECSANDRI. Cert este că volumele de pănă acum îndreaptă poezia sa pe linia unei tradiții melancolizate de trecerea timpului, în care peisajul devine un pretext pentru a studia efemeritatea ființei umane. Este o lirică a măiestriei artistice, chiar dacă nu jovială, dar cantabilă. Pentru a fi cât mai aproape de ea trebuie însă o anumită rigurozitate. Analizând fie și numai aceiași poezie, plină de candoare sentimentală, nu ai cum să nu
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
modul ei artistic de a exista legile lui întunecate și strâmbe. Deși era o persoană peste care aripa gloriei scenice își așezase cu repeziciune duhul, DALIDA s-a numărat însă printre acei puțini slujitori ai cântului pe deplin conștienți de efemeritatea acestui fast cromatic cu multă minuție construit, reducând arta în ansamblul ei la farmecul pieritor al iluziei descompuse a vieții. Știa că totul va avea un sfârșit pentru ea într-o bună zi, iar sentimentul că face parte din categoria
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
care să credem, poate că nu am mai găsi puterea să mergem mai departe”, susține poeta. “Și pașii simt mărgăritare, Bătaia inimii...Cuvânt. E-atât de dulce-a mea visare... Am capu-n nori, dar pe pământ”. (Visare) “Cât despre efemeritatea timpului, iubirea este singura care dăinuie fiindcă ea se vădește în credință și lumină”, spune Mariana Mihai. “Sunt timpul nemilos care se scurge Spre veșnicii mă-ndrept vertiginos- Și clipa-nsingurată care plânge, Că n-a știut a se jertfi frumos
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]