261 matches
-
rău fizic pe care-l avem noi când stăm în emanații de amoniac sau clor. Tușește. Mirosul trandafirului i se pare cea mai teribilă miasmă inventată de un demon pentru torturarea nărilor. Ștolț percepe universul ca o maree continuă de efluvii, și, închis în casă, printr-o simplă zbârcire a nasului el știe că mă aflu la poartă. La un trandafir, care i s-a părut prea toxic, Ștolț a lătrat cu lacrimi, implorîndu-mă să-l scot din această bolgie infernală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
datorită unui anumit temperament (krasis) sau unei dispoziții a corpului (diathesis tou somatos) care se află supus unei transformări (metabole). Rareori, corpul reușește prin sine Însuși să ajungă la o asemenea stare. Dar câteodată „entuziasmul” se produce datorită influenței unui efluviu (rheuma) și a unui suflu (pneuma) divinatoriu (mantikon) pe de-a-ntregul divin (theiotaton). Este cea mai sfântă (hosiotaton) emanație dintre nenumăratele care se ivesc din pământ 3 și sunt purtate de apă și de aer. Acest fluid, pătrunzând (katamignumenon) În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fragment din Heraclit 1. Profetul trebuia să fie un suflet nobil (meritos)2 pentru a putea intra În contact cu Înțelepciunea divină, adică, pentru Heraclit, un suflet uscat, pur, dominat de foc. În fr. 98 este vorba despre exalațiile sau efluviile (anathymiaseis) uscate, pure și strălucitoare, care alcătuiesc sufletul și care hrănesc inteligența. Alte pasaje 3 consideră aceste anathymiaseis ca fiind agenți ai tuturor manifestărilor vieții; efluviile pot fi, ca În fr. 98, pure, limpezi, strălucitoare (cele care formează substanța aștrilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
suflet uscat, pur, dominat de foc. În fr. 98 este vorba despre exalațiile sau efluviile (anathymiaseis) uscate, pure și strălucitoare, care alcătuiesc sufletul și care hrănesc inteligența. Alte pasaje 3 consideră aceste anathymiaseis ca fiind agenți ai tuturor manifestărilor vieții; efluviile pot fi, ca În fr. 98, pure, limpezi, strălucitoare (cele care formează substanța aștrilor, a fulgerului și a sufletelor)4 sau umede, gaze Întunecate care stau la originea tuturor fenomenelor astronomice și meteorologice și care pot să se amestece cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru a produce viziunile din vise1. Să amintim foarte pe scurt istoria acestor eidola și a „porilor” a căror explicație ne-o oferă fizica atomistă: 1. Așa-numitele eidola sau spectra, potrivit termenului folosit de Cicero (Epist. XV, 16), sunt efluvii atomice 2 care se desprind de pe toate ființele din natură și care, păstrând forma originalului, se mișcă prin aer și vin să lovească organele de simț; ele pătrund astfel În trupul locuit de suflet. În urma acestui contact se produce o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire surdă indiferentă (...) / O să mă legăn în moartea mea ca-ntr-un hamac" (Scherzo). Persistă în metafizica Anei Blandiana ideea netemerii de moarte a dacilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prea bine”: fiecăruia îi vine tot mai greu să-și asume dificultățile vieții, fiecare are sentimentul că viața e mai grea, mai haotică, mai „imposibilă”, chiar și acum când condițiile materiale sunt tot mai bune. În vreme ce euforia bunăstării își răspândește efluviile, fiecare are, mai mult sau mai puțin, sentimentul că n-a trăit cum ar fi vrut să trăiască, că este neînțeles, că e în marginea „vieții adevărate”. Dacă în sondaje majoritatea oamenilor se declară fericiți, la intervale mai mult sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Ajungând într-o asemenea constrângere de conformare, nu prea sunt șanse să nu cedezi atitudinii comune. Și poate acest lucru nici nu ar fi prea rău, judecând după câte dovezi de reușită profesională se întâmplă prin practicarea inocenței academice. Refixarea efluviilor de inteligență în repere internalizate constituie o opțiune pentru calea scurtă a performanței recunoscute. Și atunci - chiar așa! - de ce trebuie să ne întrebăm despre validitatea metodei prin care s-a stabilit ipoteza fondatoare și, chiar mai rău, să punem la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
imens șantier, iar una dintre barăcile muncitorești era amplasată la doar câțiva metri de gardul meu. Sâmbătă seara, acolo se petreceau lucruri îngrozitoare: constructorii se strângeau ca sălbaticii în jurul focului, beau, cântau și, cel mai grav, găteau. Aduse de vânt, efluviile grele mă tulburau îngrozitor, îmi răscoleau neplăcut toate simțurile, așa că închideam geamurile în grabă (am identificat aromele mai târziu: varză călită, fasole bătută, afumătură prăjită). Ei bine, ce credeți că făcea numărul trei? Ploua, ningea, nu avea importanță: exact atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cumplite, dar care au făcut posibilă renașterea de astăzi: "Vin tunuri, feciori ne vin,/ Scoateți steaguri afară,/ Munții să fiarbă de vin./ Cetina-i toată vioară." Timpul contemporan, cel al păcii și-al războiului, pătrunde în versurile poetului cu mari efluvii: "Puteri aș da arborilor să-nflorească într-o noapte,/ Orașele lor, să se înalțe-n deșerturi;/ Vuietul armelor l-aș îngropa." Poezia militantă, poezia patriotică, ca să fie poezie, trebuie să includă iubirea și trebuie să vină cu înțelesuri adânci și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Festivalul de Poezie de la Iași (2008), Premiul "Euridice" pentru Poezie, acordat de Fundația Culturală Paradigma (2008). Puțini sunt poeții care cu un unic volum, ce-i drept, reeditat de mai multe ori au făcut să curgă atâta cerneală critică, atâtea efluvii admirativ-uluite precum Constantin Acosmei. Reacțiile determinate de absolut remarcabila carte Jucăria mortului (ediția I: Pan, Iași, 1995; ediția a II-a: Vasiliana '98, Iași, 2002; ediția a III-a: Vinea, București, 2006; ediția a IV-a: Casa de Pariuri Literare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
devenise și ea tărîmul exilului meu. (în dialog cu Colette Khalaf, "L'Orient. Le Jour", nov.2013) Titlul cărții se rostogolește în gură ca o piatră plină de acea dulceață catifelată a Orientului, de acea spiritualitate sufi prin care plutesc efluvii de poeme de-ale lui Rumi, Hâfez, Khayyâm, din poezia populară a femeilor paștune, sau din romanele lui Khalil Gibran, dar și alte voci provenite din varii lecturi, care merg de la romantismul creștin înmuiat în gnosticism al lui Victor Hugo
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
începeau să înfierbînte spiritele din acel areal geografic. De fapt, seria de litote aparent liniștitoare loc izolat, mânăstire, tinere fete se dovedește a fi o construcție sartriană, un huis clos în care frustrările și invidiile vîrstei se îmbină periculos cu efluvii etnice maladive. Astfel, junele hutu, aparținînd grupului aflat pe atunci la putere, le țin cumva ostatice spiritual pe cele din etnia tutsi, nelăsîndu-le vreo clipă să uite că sunt cel mult tolerate, sau, mai exact, dușmani în devenire. Brutalitatea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înscriși în acest program enumerăm pe: Carniol (boli interne, boli de femei și boli venerice), de pe strada Lascăr Catargiu, nr.46; Dr. A. Nusem Natanson (boli interne, boli de femei, boli venerice, radiații ultra violete, diatermie, diatermo coagulare, fulgurații, etincelagie, efluvii electrice); Dr. C. Singer, strada Ștefan cel Mare, 5; Dr. Max Joseph, cu aceleași specialități ca ale celorlalți, ce avea două cabinete de consultații, primul situat pe str. Lascăr Catargiu, 35 și al doilea pe str. Eroi Negrea, 6; Dr.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
oameni nu stă decât temporar. Se înapoiază în țara sa de baștină, Hiperboreea. Țara misteriosului popor, al sufletelor luminoase translucide. Hiperboreenii adevărați preoți cu veșnică auroră pură și fericire desăvârșită. Acolo se nasc sufletele luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ceea ce ele sugerează doar. Doar această aură este responsabilă de efectul estetic real al kigo ului: crearea unui fundal sezonal și, astfel, a unui context emoțional al poemului, Înglobarea evenimentului pe care-l surprinde poemul Într-o atmosferă străbătută de efluvii care iradiază din cuvîntul respectiv. Fără deplina Înțelegere a sa este dificil să apreciezi utilitatea kigo-ului. Explicațiile cuprinse În saijiki Încearcă să surprindă tocmai fundamentul cultural al cuvintelor folosite ca kigo, aura lor emoțională și spirituală. Spre exemplu: simbolistica principală
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tot mai subtile. Se preferă legăturilor tari, evidente, brute, cele slabe. Întregul care se structurează În acest fel este unul Întemeiat pe un fel de legături de duh. Armătura sa nu mai este una de chingi material-logice, ci una de efluvii subtil spirituale. Pe acestea Bashō le-a numit legături mireasmă. Un exemplu de juxtapunere validă Desigur, poemele În care cele două imagini fac parte din universuri relativ diferite sînt cele În care juxtapunerea are efectul cel mai puternic. Iată un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi fost ea? Inima îmi spune... Dar taci, am și ajuns acasă!“ Și intră. Se îndreptă spre dormitor și, zărindu-și patul, își zise: „Singur! Să dormi singur! Să visezi singur! Când dormi împreună cu altcineva, visul trebuie să fie comun. Efluvii misterioase trebuie să unească cele două creiere. Sau poate că, pe măsură ce inimile se unesc tot mai mult, capetele se separă în aceeași măsură? Poate. Poate se află pe poziții reciproc adverse. Dacă doi îndrăgostiți gândesc la fel, au simțăminte contrarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una dintre cele mai sublime melodii ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea, pe care o adoram. Îmi sărutai mâinile cu drag, îndreptându-mă spre Bianca și Maria. Bianca și Maria erau gemenele italience, sosite din Triest în tovărășia mamei lor, tânără și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost notate cu „bine“ sau „foarte bine“. Nimic nu atestă începuturile mele. Sau poate că ar trebui să mă conving pe mine însumi: ce bine că nu a rămas nici un petic de hârtie? Cât de penibil ar fi dacă printre efluviile poetice ale băiețelului aflat la pubertate s-ar găsi rime care, purtând data de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar celebra credința de nezdruncinat în Führer. Perechi de rime precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gândurile protagonistului. Pe acest fond încordat-afectiv, luminat abia spre sfârșit, bizareria comportamentului său capătă o posibilă explicație. Răceala lui Andrei nu este o carență psihologică sau morală, eroul nu apare ca un „castrat“ afectiv incapabil să observe și să primească efluviile de dragoste ce-și caută, în zadar, destinatarul. De altfel, câteva escapade confirmă apetitul său amoros, laolaltă cu disponibilitatea de a asculta diferite povești și istorii feminine, confesiuni făcute la rece sau la cald... Autorul îi deleagă unui Narator Îcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum sau pur și simplu s-o ia la goană înapoi, numai să dispară senzația treptat acaparatoare că faptele se repetă sau că nu le poate scăpa chiar și dacă nu se repetă, ci numai impresia lui ar fi asta, efluviul pornit din el, pe care îl credea depășit și care se ascunsese numai, ca să răbufnească acum. N-ar fi vrut să-și mai amintească, dar instinctul îi spunea că ceea ce el credea că va fi fost oprit continuase în inerție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îl păstraseră din copilărie, o piesă cât un soldățel de plumb, care bravase, de nenumărate ori, fragilitatea lui de porțelan: figurina cruciatului fenta, ca prin miracol, orice manevră greșită, ce avusese drept consecință primejdioase căderi de pe raftul înalt. Vladimir adulmecă efluviile de Carte Noire, care îl treziră de tot, făcându-l să gliseze pe cugetarea-i favorită: Revoluția din decembrie a adus o droaie de schimbări și de lucruri bune în viața românilor: curajul de a vorbi și cafeaua naturală! Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică brațele, vru să spună ceva ce nu mai spusese vreodată, dar cînd aproape să-i atingă umerii el se depărtă; ea rosti foarte Încet: „Ce tînăr sînteți... Vă iubesc! Se neliniști cîteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mînară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii Îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta Învăluit În ceață. Era totuși real căci Îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie Închipuire, „Vă iubesc! Acum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]