274 matches
-
aerul împuțit de caii putreziți, de putrefacția oamenilor căzuți și apoi, de partea acelora care stau încă aproape drepți în noroi, putoarea urinei, a rahatului și a sudorii lor, a jegului și a vomei, fără să mai vorbim de acel efluviu copleșitor de rânced, de mucegăit, de vechi, cu toate că ești, așazicând, la aer pe front. Dar, nu: totul miroase a stătut, până și persoana ta însăși, în interiorul ei, în spatele rețelelor de sârmă ghimpată de care atârnă cadavre putrezite și dezarticulate...” Nu
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
oarecum pe- măsură, dar nimeni dintre săteni nu băga mâna în foc pentru o astfel de potriveală. Ea le cotropea curțile, prispele și odăile case-lor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau însetați și se simțeau ușori și cu inimile împăciuite. Efluviile-i tămăduitoare i-au umplut pieptul și lui Anghel Furcilă, făcându-i-l să tresalte. Adulmecându-le din mijlocul bătăturii, la fel de nesățios ca toți ceilalți, el n-a rezistat ispitei și, înfrângându-și temerile, s-a hotărât să se ducă
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
atlas bleu-ciel. Aștepta, desigur, o îmbrățișare. Dar... Se parfumase! Se parfumase și parfumul pe care i-l oferise la recomandarea vânzătoarei, fără să-l adulmece cu propriile sale nări, se dovedea a fi un vechi și neuitat parfum. Al cui? Efluviile parfumului îl transportară în trecut, în tinerețe, în prima tinerețe. Al cui putea fi acest parfum? Cine-și putea îngădui un asemenea parfum franțuzesc "pe-atunci", când un lux ca acesta se plătea atât de scump și nu era de
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
revine: moda, gusturile, ideile... îi luă mâna, care-l mângâia ușor prin bluza întredeschisă a pijamalei și i-o așeză, frumos, peste plapumă. Apoi se întoarse spre noptieră, aprinse lampa, luă cartea și se prefăcu că citește. La fiece respirație efluviile parfumului îi umpleau nările cu încăpățânare. Cine putea fi? Ana... Lili... Tia... Oana? ...Stinse lampa abia după ce auzi sforăitul ei ușor și egal. Dar somnul întârzia. Oana... Tia... Lili... Ana... Cum mai arătau oare? Se sperie la gândul că trecuseră
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
fără să vreau", dorind ca ,să strîng în toți porii/ mirosul de brad încins la soare", poeta își dezvăluie un proiect utopic: ,lumea să mă cheme/ de la ușă/ să împrospătez aerul/ din cutiile urbane". Ori notează vise inocente, îmbibate de efluviile naturii: ,visez că merg din nou/ prin lunca ieșită la soare/ ca o fecioară în/ întîmpinarea iubirii// mirosul ierbii din veac/ în viața din vis/ să-mi fie de leac" (visez că merg din nou). Așteptările sale sînt naiv-fabuloase, în
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
își adâncesc proiectele componistice. Cu toții sunt încă studenți la School of Music. Fie ai lui Frank Stemper, fie ai lui Kathleen Ginther. Primul, îndrăznesc să afirm, este unul dintre compozitorii emblematici ai Americii. Demarate jumătate în glumă, jumătate în serios, efluviile sonore imaginate de Frank Stemper adăpostesc ca într-o maioneză fină, gustoasă "gălbenușurile" unor rostiri jazzistice, precum și ale altor genuri de divertisment, alături de "uleiurile" îndelung rafinate ale unor experiențe componistice neo-modale ori post-seriale, la care se alătură, salvator, "sucul de
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care se trezesc, despărțindu-se de iarnă... Vai, ce frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care îi mângâie fața vine de la ea și îi aduce efluviile sale, dorința sa arzătoare, parfumul său, ceva din căldura ei; întredeschide gura pentru ca s-o aspire mai bine. "Ceva îmi va aduce de la ea și în acest ceva o voi vedea pe ea toată". Și îi crește un abces de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Alex. Ștefănescu Nu mă mai bucură, ca pe vremuri, venirea primăverii. Când iese soarele, strălucind optimist, când vântul devine prietenos și aduce mireasmă de sâmbure de măr strivit între dinți, când simt efluviul de viață urcând în toate capilarele existenței, eu mă gândesc, posomorât, că în România, odată cu încălzirea vremii, crește automat numărul de infracțiuni. Undeva, în cer, cineva întoarce butonul unui potențiometru și dă la maximum agitația zilnică a oamenilor. Totul se
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
rău fizic pe care-l avem noi când stăm în emanații de amoniac sau clor. Tușește. Mirosul trandafirului i se pare cea mai teribilă miasmă inventată de un demon pentru torturarea nărilor. Ștolț percepe universul ca o maree continuă de efluvii, și, închis în casă, printr-o simplă zbârcire a nasului el știe că mă aflu la poartă. La un trandafir, care i s-a părut prea toxic, Ștolț a lătrat cu lacrimi, implorîndu-mă să-l scot din această bolgie infernală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fie invers, și cu guleraș alb, ca de uniformă de elev, păreau a fi moda universală a vremii în mediul lor limitat la fabrică, piață și casă. M-am oprit contrariat la Teiul Doamnei. Începusem să simt, cu nările minții, efluviile casei de pe Silistra. Dar din ce parte veneau? De când ne mutaserăm din acea zonă nu-mi aminteam să ne fi întors acolo decât o singură dată: vedeam ca în vis un drum cu tramvaiul, o piață pavată cu piatră cubică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de stele. Câte unul dintre ei urina îndelung, profilat, negru ca smoala, pe galbenul zorilor, de pe mica platformă de nuiele, împrăștiind peste noroiul de mătasea-broaștei stropi scânteietori, ca de chihlimbar. Duhoarea de urină plutea mereu deasupra colibei, amestecată ciudat cu efluvii de smirnă și tamîie. Cam în acea vreme, în oraș, mai întîi printre negresele ce vindeau mango și avocados în piețe, apoi pătrunzând, prin mijlocirea servitoarelor și spălătoreselor, în toate cartierele și în toate mediile, se răspândi zvonul unei conspirații
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și nu aveau nici o noimă și nici o ordine, urmând un Antiplan care ar fi putut fi gândit cu lobii frontali ai cosmosului, oricum nu cu miejii de nucă din țeastă, înmugureau, dacă nu cu totul în realitate, cel puțin în efluviile zvonurilor și fabulațiilor. Păpușile copilelor dintr-o casă de raport de pe malul fluviului ar fi căpătat, toate, pe sub rochiile de pânză ordinară, vulve păroase, vii, de carne și pielițe, anus și buric. Inelul unei matroane onorabile, ce-și făcea vânt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brutarii. Aceștia din urmă coceau pâine chiar în carul lor tras de opt boi și-o aruncau, fierbinte, târgoveților. Într-una dintre ele, strigau ei, era ascuns un inel cu mărgăritar. Căpitanul lăsa nepăsător să-i pătrundă-n pupile pestrițele efluvii ale pestrițului carnaval, după ce-i străbătuseră corneele străvezii și cristalinul subțiat și bombat, pe rând, ca un mușchi transparent, de fibrele căprui ale irișilor. Imaginile erau sorbite în mediul de gelatină al corpului vitros și își izbeau fiecare grăunț de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cazul cu Badislav Va-sile, care, nebănuind că vine din adâncul altei minți și că traiectul său optic există doar în măsura în care a fost descris (pe când stomacul său, de exemplu, există doar în această paranteză), se mulțumește să primească mai departe efluviile luminii de august, întrerupîndu-le cu dese clipiri din pleoape. Carul pompierilor intrase deja în coloană, intercaiîndu-se între cel al tramvaielor.și cel al tragerii la semn. Mult înaintea lor licăreau tichiile brodate de pe carul israehților și stropii artezienei de pe cel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușa încet. Târfa cred că visa, spunea cu voce tare, ca pentru sine: „Desfă-ți fularul de la gât!“ M-am apropiat de patul ei, îmi scăldam fața în respirația ei arzătoare și calmă. Ce căldură plăcută și însuflețitoare: respirându-i efluviile, în câteva minute mi-ar fi redat fără îndoială viața. Oh! de câtă vreme credeam că toată lumea trebuia să aibă, ca mine, o respirație de foc? Scrutam întunericul ca să mă conving că nu mai este nimeni în cameră, vreunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bărbie și păru încîntat. Lui Felix, apucatul ăsta de bărbie i se făcuse nesuferit. Otilia, Georgeta, bărbați, femei, toți îl luau de bărbie, ca pe un copil mic. - Dragul meu, te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix făcu un gest de plecare. - Vai de mine, protestă generalul, nu trebuie să pleci. Te-am deranjat. Cobor îndată. - Trebuie numaidecât să plec, sunt așteptat, zise desperat Felix. - Așa? se miră, politicos, generalul. Știi, adăugă el,domnișoara
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbea Stănică era o cucoană mai degrabă tânără, dar bine hrănită, îmbrăcată cu lucruri scumpe, care nu speriară pe avocatul nostru. Doamna, dimpotrivă, tăcu, ca să nu-l supere. Hotărât, Stănică avea autoritate în familie. În mirosul de năut, el distinse efluviile unui parfum. - Cine miroase așa a parfum? Tu? se adresă el doamnei bogate, care-i era verișoară. Cu ce dai? - Uite cu ce dau! și doamna scoase din săculeț o sticluțăca un bloc de cristal. - Ad-o-ncoace! comandă Stănică și, punând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe două direcții diferite, în care se confruntă și se confundă ambiguitatea existenței actoricești cu veșnicia misticului. Așa cum memoria se stratifică înăuntrul nostru, există, mult în afara noastră, la un nivel pe care nu e nepotrivit să-l denumim cosmic, niște efluvii armonice, mari curenți de energie în mișcare; aceștia există suprapuși la un mod instabil, n-au o valoare fixă, permanentă, ci există ca niște stări cosmice migratoare care se strecoară unele pe lângă altele și provoacă undeva, „dedesubt“, într-o zonă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fie, periodic, armonie, pace și echilibru; în așa fel încât noi suntem înclinați să credem că există două forțe opuse care dirijează Universul nostru, dar care nu sunt decât o singură forță, cu dispoziții de energie instabilă, capricioasă, amorfă: fie efluviile armonice care provoacă în noi o senzație de armonie și pace; fie, efluviile tulburi, în care simțim lumea noastră ca o lume nesigură, întâmplătoare și haotică. În fond, cred că este vorba de un hazard care se transformă el însuși
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să credem că există două forțe opuse care dirijează Universul nostru, dar care nu sunt decât o singură forță, cu dispoziții de energie instabilă, capricioasă, amorfă: fie efluviile armonice care provoacă în noi o senzație de armonie și pace; fie, efluviile tulburi, în care simțim lumea noastră ca o lume nesigură, întâmplătoare și haotică. În fond, cred că este vorba de un hazard care se transformă el însuși în providență, sau, invers, de o providență care ea însăși peregrinează înăuntrul ei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
iluminat de prezența memoriei. S-ar putea ca realitatea subterană a culturii să asculte de natura vegetală a vieții noastre interioare, de modul în care tot ce a intrat pe scena vieții noastre s-a implantat în ea și emite efluvii de energie. Într-un fel, cultura joacă rolul pe care fantoma tatălui lui Hamlet l-a jucat în cazul acestuia. O cultură care nu devine experiență și mod superior de existență este o cultură prost asimilată, un rebut. Există o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se maturizează în individ, are două trăsături, două axe de rotație, care se pot înfățișa și sub forma a două atitudini „genetice“: atitudinea „masculinizantă“, care se rotește în jurul întrebării: ce este viața? - și cealaltă atitudine, a feminității, care funcționează prin efluvii, prin flux și reflux, și care n-are nevoie de întrebarea de mai sus, pentru că simte - știind ce simte, cu presimțirea unei viitoare științe - cum este viața! Numim aceste două atitudini ca și cum ar fi sexual diferențiate; dar ele nu sunt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de departe, dintr-o sferă care există, dar în mijlocul căreia nu ne mai aflăm: nu mai avem orgasmul receptivității ca atunci când eram prinși ca un cocon, în mod larvar și amniotic, în mediul placentar al naturii. Acuma resimțim numai prin efluvii, intuitiv și artistic, această stare, ca și cum ea ne-ar parveni în timpul somnului și ni s-ar transmite pe o cale nocturnă, ca iluminare indiscernabilă. Ca transmisie a unei profunzimi care nu se mai exercită în suprafață. Romanul nu este numai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]