645 matches
-
publice și ai organizațiilor sindicale, din ingineri, experții planificatori și tehnicieni de rang înalt (Burnham, 1947, pp. 126-127). Dar dacă regimul capitalist i se pare muribund, nimic nu permite, în opinia sa, presupunerea că îi va succede o societate socialistă egalitară. „Milioane de persoane preconizează astăzi în lume luarea în posesie de către stat a instrumentelor de producție”. Totuși, continuă el, rezultatul „nu va fi libertatea și absența claselor și nici măcar bunăstarea universală, ci o nouă formă de exploatare a societății de către
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a societății de către o singură clasă” (ibidem). Pentru Rizzi, dincolo de „societatea birocratică” a cărei „necesitate istorică” nu putea decât să fie constatată, speranța unei societăți fără clase continua să se profileze la orizontul istoriei (Rizzi, 1939). Cu Burnham, utopia societății egalitare posttehnocratice dispare complet. Ne aflăm în fața unei teorii a convergenței înainte ca ea să fi fost formulată, dar fără optimismul tehnicist al anilor de după război: în regimurile pluraliste, ca și în statele totalitare, puterea de facto trece în mâinile unei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sunt procesele pe care le vom examina, rând pe rând, în cele ce urmează. Formarea și selecția elitelor Formarea și selecția elitelor sunt aspecte fundamentale ale regimurilor democratice. O regulă de funcționare a instituțiilor poate fi orientată într-un sens egalitar dacă asigură un acces egal la pozițiile de putere. Într-adevăr, puterea nu este niciodată împărțită în mod egal. Există întotdeauna o elită care dispune de mai multă putere decât altele. Astfel, în această privință, avem întotdeauna de-a face
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din filosofia Luminilor și se apropie din nou de o concepție ciclică asupra istoriei care pune în evidență niște contraste ale vieții în societate. Pentru clasicii teoriei elitelor, nu există o finalitate a istoriei din care să apară o lume egalitară și o omenire eliberată de adversitățile trecutului. Aceleași cauze structurale produc aceleași efecte psihologice. Complexitatea socială legată de modernitate aduce cu sine o diferențiere a pozițiilor și a funcțiilor ce provoacă numeroase asimetrii de putere. Faptul însuși al organizării, din cauza
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fie răsturnată, unele privilegii să dispară și unele categorii privilegiate să fie măturate de pe scena istoriei. Dar, mai devreme sau mai târziu, privilegiile reapar în forme noi, în profitul altor persoane, având alte justificări. În această perspectivă „dezamăgitoare”, o societate egalitară este o imposibilitate empirică, chiar dacă există unele societăți mai puțin inegalitare decât altele și unele dominații mai suportabile decât altele. Orice ansamblu social de o oarecare anvergură comportă niște persoane care conduc și altele care se supun mai mult sau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
regim bazat pe competiția liberă a elitelor pentru sufragiile populației. Chiar și aceste elite pot fi numite democratice, atunci când nu presupun un acces prea dificil și rămân supuse unor mecanisme de control. Însă accesul la elită nu este niciodată complet egalitar, chiar dacă anumite obstacole pot fi suprimate: fenomenele de reproducere socială fac egalitatea șanselor în mare parte iluzorie. De altfel, existența procedurilor de delegare a puterii este în sine creatoare de inegalități. Acestea fac în așa fel încât posibilitățile reale de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
actorilor. Modalitățile de acțiune colectivă impun de îndată o anumită logică ce se dovedește independentă de justificări de ordin ideologic sau doctrinal avansate de cei interesați. Așa se explică paradoxul „legii de bronz a oligarhiei”. Organizații menite unui proiect sociopolitic egalitar devin din ce în ce mai inegalitare în funcționarea lor internă, nu în virtutea unei pretinse „naturi umane” de care ar trebui să ne debarasăm, ci în virtutea unor imperative organizaționale și a unor efecte de structură imposibil de neutralizat: creștere, diferențiere și ierarhizare. Mesajul sociologiei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate egalitară în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii cu oamenii liberi... Republica legitimează minciuna, numai să-i fie bine statului, fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laerțiu prezintă un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atât mai puțin gratuită, cu cât e mai pură. Când agresivitatea primară și lovitura pe la spate au fost întâia oară, din nefericire, nu înlocuite (o, nu! cât de mult vedem că nu!), dar măcar puse în cumpănă de niște norme egalitare și onorabile ale adversității, când lupta, fie ea „pe viață și pe moarte”, a fost întâia oară supusă unei legi, atunci s-a produs cea dintâi depășire a condiției bestiale, adică cea dintâi manifestare umană. Abia atunci au fost cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a vrut să iasă din rândurile trupei, unde, așa cum spune André Bridoux, „il connut les jouissances incomparables qu’on trouve dans la société des égaux”.*** Atât numai, că un ostaș gentilom de „stil Louis XIII” era mult mai aproape de mentalitatea egalitară și de libertatea de spirit al lui Alain decât de casta ofițerească reacționară pe care acesta o denunță în Mars ou la guerre jugée. (Mai ales, desigur, când se numea Descartes.) Mai mult chiar decât „patosul distanței” de care vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
defectuoasă este una dintre cauzele principale care duc la apariția conflictelor. Politica recompenselor asigură cadrul necesar pentru ca o parte echitabilă din valoarea nou creată să revină angajaților. Această politică asigură totodată concentrarea intereselor membrilor companiei. Ea exprimă o filosofie colectivă, egalitară sau individuală, acoperind totodată și alte aspecte, cum ar fi nivelurile de recompensare, retribuirea performanței, raportul dintre echitatea internă și externă, tipul structurii salariale etc. Politica relațiilor cu angajații exprimă dreptul angajaților de a-și reprezenta și susține interesele în fața
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
practice pe care le descriu aici nu pot fi, de multe ori, separate de practicile de dominație, monopol și excluziune ce lezează sensibilitatea liberală modernă. Ideea pe care o susțin nu este că aceste cunoștințele reprezintă produsul unei stări naturale egalitare, mitice, ci că proiectele formale de stabilire a unei ordini sunt imposibil de realizat În lipsa anumitor elemente practice pe care tind să le elimine. Ceea de-a doua acuzație este aceea că lucrarea mea ar fi o pledoarie anarhistă Împotriva
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a fost respinsă de opoziția formată din aristocrație și cler. După Revoluție, mai bine de un secol mai târziu, François Noël Babeuf, om politic de orientare radicală, În al său „Projet de cadastre perpétuel” visa la o reformă funciară perfect egalitară În cadrul căreia fiecare ar fi urmat să primească o parcelă egală. Așteptările lui au fost, de asemenea, Înșelate. Nu trebuie să neglijăm capacitatea simplificărilor introduse de stat de a schimba lumea, dar nici puterea societății de a modifica, submina, bloca
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vânzare cu amănuntul. Practic, planul orașului reflecta toate nevoile viitorilor locuitori ai Brasíliei, numai că erau aceleași necesități abstracte și schematice din formulele folosite de Le Corbusier. Deși era, cu siguranță, un oraș construit de stat rațional, sănătos și relativ egalitar, el nu făcea nici o concesie dorințelor, istoriei și obiceiurilor locuitorilor săi. În multe privințe importante, Brasília este pe aceeași poziție față de Săo Paulo sau Rio ca și silvicultura științifică față de pădurea neamenajată. Ambele planuri, și cel urbanistic, și cel forestier
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de dezvoltare a complexității urbane. Jacobs consideră că orașele evoluează asemenea limbilor. O limbă este creația istorică a milioane de vorbitori și, deși toți aceștia au o oarecare influență asupra modului În care ea se dezvoltă, procesul nu este prea egalitar: lingviștii, gramaticienii și profesorii - unii dintre ei susținuți de puterea statală - joacă un rol covârșitor. Însă nu este nici un proces care să poată căpăta accente dictatoriale. În pofida eforturilor de „planificare centralizată”, limba (mai ales În forma vorbită curentă) are tendința
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Împărtășit această viziune, Însă influența lor a fost excepțional de puternică. Asemănările dintre ei ne reamintesc cât de subjugate erau atât stânga socialistă, cât și dreapta modelului standard de organizație industrială modernă. Utopii comparabile - „un vis privind un socialism birocratic, egalitar, militar și autoritar care să admire deschis valorile prusace” - se Întâlnesc și la Marx, la Saint-Simon și În literatura SF, care era extrem de populară În Rusia acelei vremi (este vorba mai ales de o traducere a cărții lui Edward Bellamy
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sovietice care, În 1930, făgăduiau deja o agricultură colectivizată la scară largă. Americanii erau impresionați nu doar de mărimea fermelor, ci și de faptul că personalul tehnic - agronomi, economiști, ingineri, statisticieni - părea să dezvolte producția țării după principii raționale și egalitare. Criza pieței occidentale din 1930 a făcut experimentul sovietic și mai atrăgător. Toți vizitatorii, fie ruși, fie americani, se Întorceau În țara lor crezând că ceea ce văzuseră dincolo reprezenta viitorul. După cum arată Deborah Fitzgerald și Lewis Feuer, atracția exercitată de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fusese sectorul economiei rurale care hrănise orașele. El nu mai exista acum. Cei mai mulți dintre cultivatorii rămași consumau o parte mai mare din propria producție și nu ar fi renunțat la ea fără luptă. Noul mod de distribuire a pământurilor, mai egalitar, făcea ca orice Încercare a bolșevicilor de a lua o parte din grâne asemenea țarilor să Însemne intrarea În conflict cu nevoile de subzistență ale țăranilor mici și medii. Cea de-a doua și poate consecința decisivă a revoluției a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
atrăgea atenția, într-un memoriu adresat regelui, asupra pericolelor ce le puteau determina acestea asupra viitorului proprietății din România. „Continuând calea împărțirii pământului, nu înseamnă că ne vom opri la 50 hectare. Asemenea reforme nu pot porni decât din sentimente egalitare. Pentru a satisface asemenea sentimente și, în afară de orice altă considerațiune, nu se poate îngădui ca un agricultor să posede un hectar, iar altul 10 hectare, adică de zece ori mai mult. Inegalitatea va părea prea mare și prea izbitoare. Judecând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
identitate iudaică susceptibilă să îl livreze proscrierii sociale, el îi adăuga, din considerente livrești, ura de sine a burghezului. Burghezul care nu reușea să depășească micul lui interes, care se știa acuzat că distrusese ordinea aristocratică sub imperiul unor idealuri egalitare, abandonate ulterior în folosul unei societăți a concurenței fără scrupule, divizate în două tabere ostile: patricienii și plebeii 99. • François Furet, Reflecții asupra Revoluției franceze, traducere de Mircea Vasilescu, București, Editura Humanitas, 1992, p. 56. • Ibidem, p. 57. • Ibidem. • Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și de politici economice și sociale care par să dividă lumea dezvoltată între un „model liberal”, mai popular în SUA și Marea Briatnie și un „model social european”, mai popular în Franța sau Germania, sau chiar „modelul scandinav”, cel mai egalitar și mai democratic dintre toate (Deacon, 1997). Căci, în ciuda criticilor aduse „modelului scandinav”, mai ales pe motive ideologice și mai puțin întemeiate în datele empirice, tocmai statele care ilustrează cel mai bine acest model sunt cele care definesc tendința pe
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
90, BNR estima că valoarea masei monetare stocată de populație în gospodării era de peste 2 miliarde $, în afară de economiile oficiale, depuse de populație la CEC, banca de economii a României. Or, evident că această masă monetară nu mai era uniform sau egalitar distribuită. În mod normal, emerging market înseamnă o piață în plină dezvoltare. În condițiile tranziției postcomuniste - și nu numai -, emerging market înseamnă o piață capabilă să asigure unui investitor de mari dimensiuni și beneficiind de sprijin politic internațional o rată
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
tradiționale a sistemului de Învățământ, fundamentul „ideologiei iacobine”: «revoluționarism verbal», critici care justifică mai degrabă sistemul dând impresia că-l contesta. Bourdieu consideră atunci, ca și mai tarziu, că ar trebui formulate Întrebări corecte privind responsabilitatea școlii În locul reproducerii «mitului egalitar» al ideologiei iacobine: sistemul școlar contribuie la legitimarea inegalităților sociale și economice, dându-i aparențele meritului școlar - teze expuse În Leș Heritiers (Moștenitorii), cartea scrisă Împreună cu Jean-Claude Passeron. În ce priveste ideologia, articolul cel mai reprezentativ rămâne cel publicat Împreună cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cunosc între ei sau au legături slabe, este probabil ca și așteptările de rol să nu fie uniforme, soții neavând deci un sprijin solid în afara familiei. O rețea mai slabă, nondensă creează șansele unor roluri mai puțin separate și mai egalitare. Predicțiile teoretice ale acestei abordări au fost confirmate pe exodul familiilor din mediul rural, unde rețeaua era densă și rolurile bărbat-femeie înalt diferențiate. În mediul urban, unde rețeaua este mai laxă, rolurile au devenit și ele mai puțin discriminative. La
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ar vrea să spună, bărbații apar mai puțin preocupați de acest lucru și întrerup mai frecvent discuția. Femeile folosesc mai des pronumele „tu” și „noi”, bărbații pe cel de „eu”. • Modelul de conversație la femei este mult mai cald și egalitar în comparație cu cel al bărbaților, mai aspru și mai centrat pe dominanță-ascultare. Fetele și femeile, chiar când se critică sau se ceartă, nu pun problema în termen de „șef”, „important” etc., pe când băieții și bărbații, da. • Femeile își dezvăluie reciproc intimitățile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]