311 matches
-
și aplicarea principiului: Plată egală pentru muncă de valoare comparabilă. La sfârșitul anilor ’80, în Vestul dezvoltat, bazat pe politici ale statului bunăstării generale, cele de mai sus erau achiziții ferme. În Estul postcomunist al primului deceniu s-a prăbușit egalitarismul de gen. Creșele și grădinițele de stat s-au împuținat dramatic, iar politicile „victimizării” au fost monopolizate de sindicatele bărbaților din industria grea. În România, bărbații au devenit clienții privilegiați ai privatizărilor și contractelor cu statul, precum și victime favorite și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
făcut apariția încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea (1815)36, dezvoltându-se în concordanță cu cel din alte țări europene, dar și cu realitățile culturale, sociale și politice locale. În perioada comunistă, pe de-o parte, din cauza egalitarismului oficial, pe de altă parte, din cauza intoleranței față de alte ideologiixe "„ideologie" și politici, nu s-au putut dezvolta nici cercetarea, nici mișcarea feministăxe "„mișcare feministă". Mai mult, perioada represiv-totalitară a afectat femeile într-o măsură mai mare decât bărbații (politica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
public" nicidecum politic. În prezent, în tranziția postcomunistă est-europeană în general, românească în particular, teoria politicăxe "„teoriepolitică" asupra relațiilor de gen este în curs de configurare și vizează: reîntoarcerea modelelor patriarhale ale puterii publice și private, conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga (egalitarismul), obstacolele în calea parteneriatului de gen în sfera publicăxe "„sferapublică" și privată, politicile care produc decalaje de venituri și participare, feminizarea sărăciei, marginalizarea femeilor ca actori politici, absența de pe agenda politicăxe "„agendăpolitică" a problemelor care afectează femeile. Una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
omogenă care neagă diversitatea, atacă valorile feminine și masculinexe "„masculin" și alocă partidului-stat putereaxe "„putere" patriarhală discreționară în ambele sfere. Există însă și câștiguri în privința tratării femeilor, relațiilor de gen și creșterii copiilor. Comunismulxe "„comunism" a încurajat un tip de egalitarism, a implicat statulxe "„stat" în creșterea copiilor generalizând creșele și grădinițele, a scăzut dramatic discrepanțele de venit, a încurajat participarea femeilor la organisme de decizie prin sistem de cotexe "„cote", procedând însă prin contraselecție (alegerea femeilor după criteriul fidelității față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
comunismului au fost politici de reproducerexe "„reproducere" a dominației bărbaților în societate începând cu steagul care avea bărbat cu ciocan și femeie cu seceră, iar cele două munci erau deja ierarhizate.” (Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003, p. 102) Socialismul care proclama egalitarismul de gen și-a creat propriul patriarhatxe "„patriarhat" pe cale politică prin ierarhizarea ramurilor economice în baza importanței sociale a muncii. Ierarhizarea era politic determinată și coerentă cu ideologia după care industria grea este superioară celei ușoare, iar producerea mijloacelor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
a relațiilor de gen atât la nivelul publicxe "„public", cât și la cel privatxe "„privat". Structura relațiilor de gen în societatea comunistă era configurată mai ales de presiuni politice, vizând participarea femeilor și a bărbaților în mod egal la muncă, egalitarismul public și privat, integrarea femeilor în structurile politice, desexualizarea femeilor și bărbaților, toate afirmate în ideologia oficială. O dată cu schimbările regimului politic și ale relațiilor economice, multe dintre aceste presiuni au dispărut, fiind înlocuite de alte mecanisme de configurare a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de exemplu, în mod particular în perioada comunismului naționalist și dictaturii personale a lui Ceaușescuxe "„Ceaușescu,Nicolae", femeilor li s-a impus modelul maternitățiixe "„maternitate" pentru interesele statului, modelul de producătoare și reproducătoare. Prăbușirea ideologiei egalitariste a afectat și politicile egalitarismului de gen. - „Diviziunea muncii în gospodărie nu a fost niciodată transformată esențialmente de statulxe "„stat" socialist. Socializarea muncii gospodărești nu a fost realizată în totalitate: munca în gospodărie a rămas publicxe "„public" invizibilă și devalorizată.” (Galxe "„Gal,Susan" și Kligmanxe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
femei, ci a diminuat diferențele. Nemodificând distribuția puterii, a condus la reproducerea patriarhatului, „a dominației bărbatului socialist asupra femeii socialiste” (Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003). Ca rezultat, moștenirea postcomunistă include: 1) un patriarhat tradiționalxe "„patriarhat tradițional" în sfera familiei; 2) un egalitarism de genxe "„egalitarismdegen" în ideologia oficială; 3) un patriarhat de statxe "„patriarhatdestat" în relația statxe "„stat"-cetățean. - În cele mai multe țări, „salvarea” din îndoctrinarea de tip comunist a însemnat întoarcere la tradiție. Pentru zona rurală, această reîntoarcere este cea mai evidentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
antidiscriminare, inclusiv Legea egalității de șansexe "„legeaegalitățiideșanse", iar noua Constituție stipulează egalitatea de șansexe "„egalitatedeșanse" între bărbați și femei ca o corecție necesară adusă egalității formale, „oarbe” la diferențe. Din perspectiva de gen, căderea comunismului a fost însoțită de respingerea egalitarismului (ca politică de statxe "„stat"). Această respingere a făcut ca următoarea tendință de evoluție să fie combinația între patriarhatxe "„patriarhat"ul tradițional și, în premieră ca fenomen general, dezvoltarea patriarhatului modern. Tranziția a însemnat trecerea masivă a femeilor în situație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
mai degrabă, femeile nu au fost admise la munci care cer forța creierului sau aptitudini de conducere, chiar dacă singurul lucru de condus este un măgăruș”. Sărăcia și tendința spre ruralizare zdruncină fundamentele modernizării sociale și reprezintă un pas înapoi în comparație cu egalitarismul comunist în relațiile de gen, deși și acesta fusese, la rândul lui, unul al sărăciei și al anonimatului. În România. Starea de fapt (Pastixe "„Pasti,Vladimir", Miroiu, Codițăxe "„Codiță,Cornel", 1997), am caracterizat acest fel de lume drept o „societate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
ca relație privată, nu și ca una publică și politică (vezi Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003, pp. 196-201, și Miroiu, 2003 b). 3.3.3. Patriarhatul capitalisttc " 3.3.3. Patriarhatul capitalist" Țările central și est-europene au plecat în 1990 de la egalitarismul comunist. După peste un deceniu, ele se află într-un proces evident de polarizare socială, de puternice ierarhizări sociale după status și venituri. S-au creat elite care, în genere, cuprind 10% din populație (de exemplu, în România). Elitele monopolizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de la o formă la alta se poate realiza, după opinia lui Friedman, la inițiativa membrilor grupului, urmând calea dinamicii de grup, care este rezultatul unor interacțiuni între membrii acestuia. Efectul informațional imediat al acestei treceri este că un maximum de egalitarism permite unui maxim de informație să circule în interiorul grupului, în timp ce un maximum de ierarhizare permite unui maximum de informație să fie transmisă de grup. Toate argumentele anterioare au fost evocate din dorința de a găsi formula ideală de a stabili
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
multe trepte, de la simplu la complex, de la inferior la superior, de la „primitiv” la „dezvoltat” ș.a.m.d. Că finalitatea acestei evoluții a Împrumutat, rând pe rând, forma „Împlinirii planurilor ascunse ale Providenței”, a „afirmării Statului” (ca la Hegel) sau a „egalitarismului socialist” este mai puțin important decât faptul că, deliberat sau nu, cercetarea socială a fost Întotdeauna inspirată de convingerea, ori numai de impresia, că desfășurarea evenimentelor ascultă de o anumită logică și de un țel precis, relativ ușor de dedus
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
singur film (fals !), c-o fi, c-o păți, și patati, și patata... E clar, bucuria altora îl indispune pe român. Iar dacă, în plus, bucuria presupune a răsplăti munca unor artiști, indispoziția aceasta capătă un oarece iz persistent de egalitarism vulcanizat. Concluzia ? Elitismul dăunează grav sănătății poporului, iar antielitismul rulz ! Ce vremuri trăim... 29 martie. începe festivalul de scurt și mediumetraj NexT, prima ediție. N de la Nemescu, T de la (Andrei) Toncu, tânărul sound-designer ucis în același accident atroce din august
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
isterică. N-ai voie să te superi. E libertate. E democrație. S-a terminat cu elitismul și cu fasoanele. Dar, dincolo de educație, mai e ceva: un îndărăt nic spirit al vremii și al locului. „Se poartă“ dezin hibiția, lejeritatea ofensivă, egalitarismul plebeu. Bărbații trebuie să vorbească birjărește, femeile, băiețește, copiii, golănește. Îmbrăcămintea trebuie să fie vag deșelată, limbajul - deocheat, coafura - rebelă. În plus, orașul s-a umplut de mahalagii bogați, care își savurează, perplecși, avutul. Jeep-ul, care, la obârșie, era
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca o luptă între "bine" și "rău", notează A. Raytchev 47. S-ar putea explica absența liniilor de separare netă pe criterii de statut sociocultural prin caracterul egalitar al societății bulgare. D. Kanev notează în acest sens că "tradițiile de egalitarism social au lăsat o urmă profundă și durabilă în conștiința maselor. Este vorba de aderenții întregului spectru politic care, în majoritatea lor, doresc abolirea marilor diferențe la nivel de putere de cumpărare (consumare) și de mod de viață și o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
acțiune de grijă, protecție și sprijin și este, Înainte de toate, sentimentul care descoperă și apreciază demnitatea ființei umane. Atunci când aceasta dispare, se cade În trivializare și În tirania nepăsării. În ultimul rând, admirația este un mod de a aprecia excelența. Egalitarismul greșit Înțeles ne Împiedică să-i apreciem pe ceilalți. „Nimeni nu-i mai presus de alții” e o afirmație stupidă pentru că e degradantă. Nu sunt același lucru un om care Îi ajută pe ceilalți și unul care Îi torturează. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
suficient să presupunem că actorii au judecat în funcție de caracteristicile situației (sistemului). Atunci când sistemul este holistic și e nevoie de o strânsă cooperare (caz în care este aproape imposibil de decelat contribuția fiecăruia la rezultatul final), e logic să se practice egalitarismul; dar când sistemul este individualistic și competitiv (deși sarcina este aceeași, contribuția fiecăruia poate fi precis stabilită), apare clar superioritatea principiului echității. Observația de esență ce se poate face considerațiilor cognitivist-raționaliste de maisus este una clasică, și anume în ce măsură alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
circumstanțe și pe anumite segmente, care vor fi abordate plecând de la teoria lui Bochenski asupra autorității. Acesta aduce cel puțin un argument care nu trebuie să fie trecut cu vederea: inegalitatea în cunoaștere. Și atunci, în loc să fie eludată (în numele unui egalitarism imposibil) relația de autoritate, ar trebui să se configureze un câmp educativ școlar apt să ofere elevilor experiența autentică a acesteia. * * * Conceptul de putere este însoțit de o serie de controverse care nu fac decât să-i evidențieze actualitatea. Pus
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
sunt fapte reale. Ele stau însă mărturie pentru faptul că a fost negată autoritatea profesorilor. Dar autoritatea unui profesor universitar în domeniul său este una dintre autoritățile epistemice cele mai întemeiate 58. Bochenski argumentează aici (și pe bună dreptate) împotriva egalitarismului epistemologic, care este un nonsens și o imposibilitate. Dar acest fapt nu-i împiedică astăzi chiar și pe elevii de liceu, să conteste autoritatea epistemică a unor profesori (de reținut că nu ne referim la abuzul de autoritate, adică la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și fenomenul educațional. Astfel, trăsătura esențială a învățământului românesc a fost reprezentată de producerea unui dezechilibru la nivel axiologic, ceea ce a atras după sine pierderea sensului indivizilor. La nivelul politicii educaționale, matricea fundamental centralizată a societății promova cu ardoare utopia egalitarismului, teorie ce nu permitea practic nici o ieșire din "normalitatea" impusă, din realitatea ternă și necompetitivă. Idealul educațional al acestei societăți era reprezentat de ceea ce M. Șora (1992) numea "omul mașină", căruia nu îi era permisă reflecția sau analiza critică. Învățământul
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
victimă simbolică a lui (dacă o societate competițională funcționează după principiul vaselor comunicante, atunci oricărui învingător, precum Perowne, îi corespunde un învins ca Baxter!). Prin el (Perowne), istoria merge înainte și nu prin rebuturi ale naturii (Baxter). Prin urmare, ideologiile egalitarismelor stupide devin inoperante și absurde aici. Singura regulă valabilă e cea a selecției darwiniene, iar Henry, cu bună credință, se supune ei. Revenit acasă, neurochirurgul depășește astfel ispitele filozofiei moraliste și pare echipat pentru a începe o nouă zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înnoirea". În acest mod, persistentă schimbării ocupaționale devine trăsătură permanentă a ordinii sociale. Naționalismul își are rădăcinile tocmai în acest tip de diviziune a muncii, în care totul se află în continuă mișcare, consecință acestei mobilități fiind un soi de egalitarism ce constă tocmai în accesul la informație a indivizilor care sunt gata oricând să se reprofileze. Dorința de a produce mai mult este motorul acestui fenomen, legea progresului din perspectiva căreia este percepută întreaga realitate. Ea a făcut necesară această
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
mergi la locul care-ți va fi voia să stai". Vom regăsi aceeași abilitate prudentă în relațiile cu boierii. Neagoe, profitînd și de experiența milenară a Bizanțului, dar și din proprie experiență, echilibrează autoritarismul cu "munca în echipă". În virtutea aceluiași egalitarism creștin - toți sînt robii lui Hristos, deci vorbele Domnului pot veni din orice gură - domnul trebuie să asculte cu atenție orice sfat. Acțiunea practică pune mereu accentul pe "manipularea" cu răbdare, abilitate și descreție a oamenilor - importantă este mai ales
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
rcunoască - sunt un text vechi, aparținând perioadei slavone, impregnate de spirit bisericesc, fără legătură cu o tânără cultură modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism", scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de făcut profitabile dacă am încerca să zăbovim puțin
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]