1,494 matches
-
Preoție, din Diacon, l-a Hirotonit ! Luptat-a cu nestorienii și cu Diavolii zăriți A fost la Sinodu-al lll-lea și-a ajutat Sfinții Părinți ! Rânduit Arhimandrit, la "Mânăstirea Ďalmat" Fiind la vârsta senectuții, în Cer la DOMNUL s-a mutat ! Egumen în locul său, Faust fiul i-a urmat Slujind în Credința Dreaptă, pănă când DOMNUL l-a chemat ....................................................... Sfinții 7 tineri din Efes. Sub marele prigonitor,Decius, ei au trăit Dar cu-ndrăzneală pe CHRISTOS, în lume l-au Mărturisit ! Dregător
SF.MC.SALOMEEA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372107_a_373436]
-
doua mașini așezate la un loc, venite și ele încărcate cu două familii cu doi copii, care serveau masa pe pături întinse la umbră, sub poala pădurii. Erau îmbrăcați lejer, chiar sumar și un bărbat își etala o burtă de egumen. Am trecut pe lângă ei, i-am salutat prietenește prin golul geamului portierei și am continuat mersul spre partea opusă poziției, afundându-ne în zona ferită de privirile lor. Am oprit să ne orientăm asupra locului de popas, am reperat spațiul
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
mănăstirilor închinate care se tergiversează de aproape treizeci de ani. Este vorba de recuperarea imenselor bunuri mănăstirești din Moldova și Muntenia, dăruite Muntelui Athos, patriarhilor de Constantinopol, Ierusalim, Alexandria și Antiohia. Veniturile obținute de pe aceste pămînturi ale mănăstirilor conduse de egumeni greci sînt pierdute de Principate. Simbolic, gestul este grav. În 1857, un reprezentant al Rusiei la Iași a declarat interlocutorilor săi moldoveni: "Amintiți-vă, domnilor, că există legături mai puternice decît legăturile politice și acestea sînt legăturile religioase. Nu uitați
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se iscară între el și episcopul de atunci, Eugen Hackman, unele diferențe cari-l făcură să-și piardă poziția. Murind episcopul, succesorul său, Teofil Bandela, îl reabilită în post. Pierzîndu-și de timpuriu soția, se făcu călugăr și fu ales de egumen în monastirea Dragomirna. Aci nu rămase mult, ci fu numit arhimandrit titular în consistoriul din Cernăuți și în iulie anul trecut administrator diecezan, adecă locțiitor al arhiepiscopului. În noiemvre a. t. a fost numit de facultatea teologică din Cernăuți dr.
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
clasă mai cu seamă s-a înmulțit atât de tare încît de nevoie solicită până și catedre la școale teologice, așa că nu ni se pare departe momentul în care vor solicita dreptul de-a se face - pentru o leafă oarecare - egumeni de mănăstire și episcopi. Numerus clausus, număr închis, determinat, iată numele acelei măsuri legiferate pe care o cer oamenii în Austria. La noi în țară, unde cel din urmă absolvent al Facultății de Pisa se simte chemat a deveni deputat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tot organismul social: în familie, în școală, în relațiile economice chiar. Mănăstirile cele mari erau ateliere de industrie: se tornau litere, se țeseau materii de lână, se lucra lemnărie de toată mâna, ba erau și fonderii de turnat metale. Pe când egumenul și cei cărturari ai soborului traduceau literatura teologică în limba română, în același timp călugării necărturari se îndeletniceau cu cele mai deosebite industrii, începînd cu cele agricole, sfârșind cu manufactura de lux: adevărate comunități și de credință și de muncă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
neamțului [...], și acolo au fost pân’ s-au făcut pace”. Totuși, în fruntea delegației muntene se afla mitropolitul. În ceea ce privește deputăția moldoveană, ea era condusă nu de mitropolit, ci de episcopul de Huși, Inochentie, având o componență redusă, de rang secundar: egumenii de Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a decedat pe drum, Ionacachi Milu (biv vel spătar). Actul cu revendicările „de obște” ale Moldovei, dus la Petersburg, a fost iscălit de mitropolit, și doar de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu care ele, în vechime, „s-au supus puterii turcești”. Delegațiile rusă și turcă (condusă de Osman Efendi) s-au întâlnit - nota biv vel stolnicul Dumitrache - în Dumbrava Goleștilor, lângă Râmnicul Sărat; acolo au plecat și mitropolitul Munteniei cu trei egumeni, fiind primit de Alexei Orlov, „făcându-i arhiereul rugăciune pentru ticăloasa [nenorocita - n. n.] patria noastră, și i se făgădui; iar mai pe urmă se duseră și din veliții boieri: dumnealor graf Nicolae Dudescu, Mihai Cantacuzino, Pană Filipescu, Pantazi Câmpineanu, Grigorașcu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acum Antim. În 1691 scoate de sub teascuri prima sa tipăritură, Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon. Un an mai târziu, semnează pentru prima dată Antim Ivireanul. În 1694 apare Psaltirea, prima carte imprimată numai de el în românește. Egumen la mănăstirea Snagov, tipărește aici, până în 1701, paisprezece cărți (în românește, grecește, în arabă, în slavonă). În jurul lui A.I. se formează, treptat, o adevărată școală tipografică: Mihail Ștefan (sau Iștvanovici), Gheorghe Radovici, ieromonahul Dionisie Floru. Părăsind Snagovul, poate și în urma
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi ieromonah (1770-1771) și, pentru scurt timp, egumen. Ca eclesiarh la Episcopia Râmnicului lucrează la rânduirea și copierea arhivelor din mănăstiri și alte instituții bisericești. În timpul războiului turco-austriac (1788-1791), pornește în pribegie, ca și Naum Râmniceanu, alături de episcopul Filaret de Râmnic. În cronica pe care o va scrie
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
întoarce în țară înaintea păcii de la Șiștov (1791). Din cauza neînțelegerilor cu episcopul grec Nectarie, la Râmnic, este nevoit să se retragă la mănăstiri - Sadova, Jitianu, Cozia, Govora, activând ca arhivar și caligraf. A mai fost eclesiarh la Bistrița (1795-1799) și egumen al schitului Mănăilești (1799-1801), unde se află portretul său în frescă. Eclesiarh mitropolitan la București între 1804 și 1813, D.E. a transcris în condici, admirabil caligrafiate, fonduri uriașe de documente istorice și bisericești. Scos din funcție de același Nectarie, ajuns mitropolit
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
care îi va însoți de câteva ori pe tinerii ortodocși trimiși la studii în Rusia. Militant al revoluției de la 1848, va fi închis la Văcărești și expulzat în Transilvania. La întoarcere viețuiește la mănăstirea Băbeni de lângă Râmnicu Sărat, apoi ca egumen (1850-1854) la Sadova, în Dolj, unde reorganizează școala mănăstirii, iar din 1855, ca stareț și „rector” al Seminarului de la mănăstirea Neamț; inițiază aici un ciclu școlar complet și deschide un gimnaziu la Târgu Neamț. Unionist convins, este numit în 1859
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin mijlocirea slavonei, fie direct din grecește, la începuturile organizării noastre de stat și bisericești: har, mir, chivot, disc, potir, antimis, paraclis, chilie, metoc, trapeză, sihastru, schimnic, ieromonah, egumen, protoereu, arhiereu, mitropolit, exarh ș. a. Să subliniem că toate aceste cuvinte se referă la cult și organizarea bisericească, iar nu la noțiunile fundamentale de credință, care sunt de origine latină. Deducem că românii erau creștinați cu mult înainte de venirea slavo-bulgarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Apuseni. Informațiile cele mai numeroase despre acesta le avem dintr-un izvor latin, Vita Sancti Gerardi, care menționează că "a primit încuviințare de la greci și a ridicat în cetatea Morisena o mănăstire în cinstea Sf. Ioan Botezătorul, așezând încă un egumen și călugări greci, după rânduiala și ritul acestora". Călugării "greci" sunt, evident, ortodocși și posibil români. Ulterior, atacat de regele Ștefan cel Sfânt, Ahtum este învins și ucis în luptă, iar cei morți au fost înmormântați în mânăstirea ortodoxă din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
boier Grigore Costache, C. își începe învățătura la Academia Domnească din Iași, dar atracția pentru viața monahală îl determină să se călugărească într-o mănăstire din Huși, devenind discipolul episcopului Iacov Stamati. Urcă repede treptele ierarhiei clericale: în 1789 este egumen al mănăstirii Sf. Spiridon din Iași, între 1792 și 1803, episcop de Huși, apoi de Roman, iar în 1803 e uns mitropolit al Moldovei. Începe imediat o acțiune intensă de reorganizare a învățământului, restructurând și întărind școlile existente, înființând altele
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
în cinul monahal. La Cernăuți, a funcționat ca „spiritual” și, din 1857, ca rector la seminarul Institutului Teologic. Între 1848 și 1866, asesor și referent la Consistoriul episcopal, suplinește, în răstimpuri, catedre vacante la gimnaziu și la Preparandie. Din 1863 egumen la mănăstirea Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan și vicar. În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației. B. publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
vecie... Zîmbește-mi... așa vreu. {EminescuOpVIII 125} GRUIE SÎNGER TRAGEDIE 2278 PERSOANELE IUGA voievodul Sucevei MARIA Doamna BOGDAN-DRAGOȘ fiul lor MIHNEA SÎNGER IRINA GRUIE fiul lor GALU voievodul Tatrei și Câmpulungului AMIN fiul său ANGELICA fiica sa [URICARUL] AMBROZIE episcop și egumen monastirei Pietroasa Nuntași EUSTRATIE LIMBĂ-DULCE PEPELEA CRACALEI dascăl PROCOPIE * zodieri TU GOMIR BASSARABA FILIP LIMBĂ-DULCE ROMAN BODEI CARACAL STRATULAT DASCĂLUL CRACALEI IRINA P[ROCOPIE]* [MESTEACĂN o strajă] ACTUL I Omorârea lui Iuga Voievod de către Mihnea Sânger. Doamna Maria și fiul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vaza mică și nu avea nici aptitudinea, nici puterea de-a exercita vo înrîurire invederată și folositoare în trebile lumești. De oarecare greutate a fost {EminescuOpXIV 161} mai târziu, deși nu totdauna, atitudinea mitropolitului, a celor doi episcopi și a egumenilor mănăstirilor mai mari, cari parte prin poziția lor mai naltă, parte prin o cultură mai îngrijită, își apropriase o înțelegere dreaptă a trebuințelor sociale și a trebilor țării și nu erau cu totul lipsiți de credit în această privință. Pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Curând după ce stătu în scaun întemeie în anii 1365 și 1366 la Vodița, nu departe de marginea ungurească, o mănăstire cu hramul Sf. Antonie, o dărui cu îmbelșugate mijloace de subsistență și cu alte lucruri trebuitoare, o puse sub respectabilul egumen Nicodim și hotărî ca la caz de moarte egumenul să-și aleagă singur urmașul, iar soborul călugărilor să aibă a-l confirma numai. Dan II Voievod. Urmașul său Dan II, un fiu al lui Dan I, domni doisprezece ani (1374
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și 1366 la Vodița, nu departe de marginea ungurească, o mănăstire cu hramul Sf. Antonie, o dărui cu îmbelșugate mijloace de subsistență și cu alte lucruri trebuitoare, o puse sub respectabilul egumen Nicodim și hotărî ca la caz de moarte egumenul să-și aleagă singur urmașul, iar soborul călugărilor să aibă a-l confirma numai. Dan II Voievod. Urmașul său Dan II, un fiu al lui Dan I, domni doisprezece ani (1374 - 1386) preste un popor pe cât de războinic și viteaz
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și sarcini, declarînd-o închinată curat numai în folosul mănăstirii. În noiemvrie 1407 Mircea, daca merse cu mare alai la Severin, unde avea să se întîmpine cu regele Sigismund, apucă drumul prin Tismana, se opri aci câteva zile și încuviință rugămintea egumenului Nicodim de a se da adecă acelei mănăstiri dreptul esclusiv al pescuirii în râul Tismana și al pășunării între satul Tagora și munte. În hrisovul dat pentru aceasta Mircea [î]și zice lui-și: "Mare voievod și autocrat preste toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mare voievod și autocrat preste toată țara ungro vlahică, transcarpatină și tătărească, duce de Amlaș și Făgăraș, domn al Banatului de Severin, singur despuitor peste ambii țărmi ai întregei Dunări până la marea cea mare și preste orasul Silistria". Daca răposă egumenul Nicodim, stătu în locu-i proistos mănăstirii ieromonahul Agathon. Mircea iar se dovedi darnic, căci descărcă toate moșiile ce i se cădeau mănăstirii Tismana de orice dare, prestație sau sarcină cătră visterie și Curtea domnească, descărcare ce se cuvenea esclusiv numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
boieri de sfat; anume banul Radu, vistieriul Manciul, logofătul Baldovin. Mănăstirii Vodița, întemeiate de unchiu-său după tată, Vlad I Voievod, Mircea îi întări și-i spori posesiunile și privilegiile ce le avuse pîn-acuma, îi concese dreptul de-a-și alege singură egumen, drept pe care în același hrisov îl recunoaște și pentru mănăstirea Tismana. Și din partea ungară mănăstirea Vodița se bucura de-o tratare prietenoasă; căci în anul 1418 regele și împăratul Sigismund dădu călugărilor voie de-a căuta pe teritoriu unguresc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
merse însuși la Constantinopol și-i espuse patriarhului în persoană și cu multă stăruință cererea sa. Patriarhul luă deci mănăstirea în a sa nemijlocita apă {EminescuOpXIV 197} scutire și conducere patriarhicească o sustrase de la jurisdicțiunea arhiepiscopului respectiv, orândui pe Pachomie, egumenul acestei mănăstiri, exarh cu toate drepturile și datoriile, având a se subordina numai patriarhatului și mai dispuse, pe lângă acestea toate, ca conducerea mănăstirii, administrația averii și duhovnicia supremă pe moșiile ce se țineau de mănăstire (Selagiu, Artunti, Ongotza, Imbereki, Zizowi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
administrația averii și duhovnicia supremă pe moșiile ce se țineau de mănăstire (Selagiu, Artunti, Ongotza, Imbereki, Zizowi, Balwanezi și Bistra), sfințirea de biserici și hirotonirea de preoți precum și exercițiul tuturor drepturilor arhipăstorești să se cuvină, înlăuntrul acestei regiuni, exarhului și egumenului Pachomie. După moartea acestui din urmă cei doi frați Baliza și Dragoș împreună cu soborul mănăstirii vor avea voie să proceadă la alegerea unui egumen nou, carele asemenea va intra în drepturile și datoriile unui exarh și va purta titlul unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]