310 matches
-
Lăcrimând, Întoarse din nou fața către auditoriu dar nu reuși nici de data aceasta să recunoscuă pe nimeni, Își fixă mai bine poziția picioarelor ce erau legate În lanțuri, căutând să-i surprindă privirea judecătoarei, continuând cu o revoltă sfâșietoare, electrizând asistența. „Doamnă judecătoare, onorată instanță de recurs, doresc să faceți dreptate nu În lumina acuzării verbale a procurorului ci, În virtutea probelor dela dosar...! Indiferent, dacă Îmi veți mai da ori nu ani de Închisoare, Jur În prezența mulțimii din sala
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întinși pe pat și cu ochii ațintiți pe fereastră. De fapt, nu erau mai mulți nori pe cer, ci unul singur, mare și zdrențuit și luminat de soare de jos În sus. Marginile lui străluceau stins de parcă ar fi fost electrizate puternic și scoase brusc de sub tensiune. Partea Întunecată a norului era bolovănoasă și agitată, privirea putea descoperi În cuprinsul ei desene fantastice, o clocăială de trupuri umane sau animale mișcându-se lent sau surprinse și Încremenite În plin efort. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
intervenția mea, dar mai bine e să fii prevăzător. Îi trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța 108 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
imperiul. Peste tot, întâlnește originalele copiilor cu care a crescut, toate absurditățile Indiei britanice, redate la dimensiunile normale în mediul lor natural. Aici se poartă costumele închise la culoare și gulerele înalte. Aici ușile groase, negre, te duc din străzile electrizate în saloane înghesuite, cu ferestre înguste, în care se oglindesc pătrate de lumină londoneză apoasă. Ghemuit într-un fotoliu de piele, Jonathan înțelege pentru prima oară semnificația cuvântului englezesc cozy, nevoia pe care le-o induce clima, să-și izoleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
intervenția mea, dar mai bine e să fii prevăzător. Îi trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej stângace. Ira, cu picioarele strânse sub ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își aprinsese a doua țigară. Bărbatul privea nicăieri. Apoi, găsise soluția: pleca în chiar acea seară. Trebuia să-și strângă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu...“ Îl așteptase, prin urmare. Nu degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc, mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am intrat pe ușè, cè ea, îmbrèțișându-mè, descotorosindu-mè de flori, de șampanie și de ciocolatè, apoi de haine, m-a ajutat sè mè dezbrac și, pânè sè ne dezmeticim amândoi, copleșiți de dorință care, în așteptarea încordatè a ultimelor zile, electrizase trupurile noastre, turmentându-ne, fècusem deja dragoste, Mult mai tarziu, dupè ce am deschis șampania și am mâncat ciocolată, ea mèrturisindu-mi cè își fècuse planul acesta de fricè că, în cazul în care am fi stat prea mult pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să treacă pe acasă înainte de revelion. Renunță totuși când își imagină vrafurile de vase murdare, sticlele împrăștiate peste tot și păianjenii mari din colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
privirile, cum zic, de ici-colo, la un moment dat, acestea i-au înghețat, pur și simplu, pe un oarecare loc. I-au înghețat, întâlnind,în acel loc, ceva: o figură feminină. Deci o deținută. Rara frumusețe a respectivei, l-a electrizat, pe omul de la pupitru. Dar, și privirile ei au făcut, parcă, masă, cu ale aceluia. A încercat să și le rupă de ale aceluia. N-a reușit. A încercat și el același lucru. N-a reușit. În ciuda eforturilor vizibile, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul de foame și că i se întuneca mintea din pricina dorinței aprige de a se năpusti asupra acestor făpturi fragile, dar bogate în id. Amintiri cețoase îi stăviliră elanul care-i electriza mușchii. Amintirile astea îi vorbeau despre trecutul îndepărtat al neamului său, despre mașini capabile de distrugere, despre energii mult mai mari decât toate puterile ascunse în propriu-i trup. Prin pâcla ce i se lăsase peste ochi, văzu că ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
LOR, LA EXISTENȚA LOR MONOTONĂ. ERA UN NEFERICIT PRODUS SECUNDAR AL PLANULUI SĂU DE A PUNE CAPĂT RĂZBOAIELOR, DAR ORICUM ERA MULT MAI BINE DECÎT SĂ MOARĂ OAMENII CU MILIOANELE ÎN LUPTĂ. BANG! SUNETUL CARE IZBUCNI DIN ADÎNCURILE NAVEI ÎL ELECTRIZĂ PUR ȘI SIMPLU PE HEDROCK. ASTA TREBUIE SĂ FIE UȘA CAMEREI DE PROPULSIE. Tocmai acum se descoperea faptul că el se află în libertate. Peste cîteva secunde avea să răsune zgomotos alarma. Hedrock se îndreptă fără grabă, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-l înconjurau. Îl cuprinse teama ― nu pentru el personal, cît pentru oameni în general, pentru specia umană. Erau multe, mult prea multe astronave. Implicația prezenței lor era mortală. Dar trăia. Gîndul conștient, cel de al doilea gînd la viață îl electriză. Degetele i se repeziră la manșele de comandă. Se uită la liniile de ghidaj, viză o deschidere între două dintre navele masive, împinse pînă la capăt manșa de adaptare, așteptă o clipă ca barca de salvare să-și stabilească parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
deșertăciune. N-avea dreptul săși ia viața, care e dar divin! Momentan e mare vâlvă în jurul acestui caz nesăbuit, după care lucrurile se vor potoli... Va rămâne totuși prin arta cântecului ei de o anumită factură, care a încântat și electrizat spectatorii! 18 iulie 2010. Puțin după ora 19 m-a sunat din Iași d-na prof. Ana Dumitrescu care mi-a citit deja noul volum și face unele aprecieri extrem de elogioase privind scrisul meu. Mam bucurat mult, cu regret că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spuse Hagar. Se întoarse să vadă ce filmau. Văzu ceva blană maronie și un cap negru. Animalul avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de filmare erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care se deplasa rapid. Auziră alte tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii îl recunoscură primii. — Nein, nein, nein! Cameramanul se îndepărtă iritat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putea omorî. Influențat de contactul cu Jungienii, se apucase să citească o carte despre miturile Greciei, dar nu trecuse nici de primele cîteva pagini și ațipise. În noaptea aceea deschide cartea și dă peste povestea Labirintului lui Minos, care Îl electrizează. Labirintul fusese construit ca Închisoare pentru Minotaur, o creatură tristă, Încopitată, al cărei singur defect era că era ciudată. Wakefield Își dă seama pe loc că povestea se referă la el. Labirintul era infinit, construit fiind de părintele arhitecturii, Dedal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor, nu izbutiră decît să-l desprindă de lîngă perete pe o distanță de vrei treizeci de centimetri, un spațiu totuși suficient pentru ca Marie să se strecoare În locul gol și să tragă plicul cu vîrful degetelor. Atingerea hîrtiei veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Brest, pîndind orice articol pe care l-ar fi putut lega de o eventuală pradă. După numeroase Încercări, se Încumetă să Înscrie două intrări: mai ’68 și aur. Apărură cîteva scurte articole, printre care descoperi unul În chenar care o electriză. Pe data de 20 mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era estimată la o sută de milioane de franci. Simți că avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM. - Ce mai aștepți ca să ripostezi? Să ajungă la primărie? Un pic de curaj, ce dracu’! GÎndește-te la strămoșii tăi și fă-o să dea Înapoi ce-a cîștigat! Ca electrizat de cele două cupe pe care tocmai le dăduse peste cap, PM lansă cu voce tare: - Adevărul? Dar cunoaștem cu toții adevărul! E de ajuns să cercetăm cine, pe insula asta, are mîinile deja pătate de sînge. Cine a mai ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un rîs contagios, care puse stăpînire și pe el. Privirile li se Întîlniră și nu se mai părăsiră. Dintr-odată, interiorul mașinii păru prea strîmt, aerul păru că se rarefiază. Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o electriză. Iar dorința se făcu simțită. Își apropie obrazul de al ei cînd unul din telefoanele celulare puse pe bordul mașinii Începu să vibreze. Cel al Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru a ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca roboții, sunteți niște scânduri însuflețite, mi-e scârbă de voi! Cum puteți să vă mișcați! Cum puteți vorbi! Sunteți hidoase! Sunteți gândaci! - Ieși afară. Ieși afară acum, a spus Z și s-a ridicat de pe canapea. Părul i se electrizase de la contactul cu perna, șuvițele îi semănau cu niște șerpi. - Voi vă acceptați situația, dar ce aveți cu ea? Ea e o handicapată, o ființă goală! De ce mă puneți să fac sex cu ea? De ce nu înțelegeți că nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și simți o dorință irezistibilă de a comunica. Porni spre sala de recepții făcându-i lui Nietzsche, care stătea lângă extinctor, un gest complice. Curând, perdelele se traseră în lături. „Maestre” fu primul cuvânt pe care îl auzi. Intrarea sa electriză mulțimea. Umplând până la refuz sala încăpătoare, în picioare sau pe scaune, intelectualii tineri și bătrâni nu-l scăpau din ochi. Erau îmbrăcați ceva mai puțin elegant decât atunci când mergeau la teatru sau la operă. Însă aceleași culori sobre, cenușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor, fu catapultată 150 de centimetri în văzduh. 364 DANIEL BĂNULESCU Magherușan, madam Sapiența Celenterache și madam Dragonela Jugureanu. Arătau înzecit mai ruinate decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noi era modernism. Deosebirea este semnificativă. Căci, pe când o revoluție se naște dinlăuntru, o răsturnare modernistă se întîmplă din afară. Occidentul n-a făcut "revoluționari". Lucrul acesta nu este totuși atât de întristător. Important este gradul în care am fost electrizați și scuturați de cutremurul dezlănțuit de contactul dintre ființa noastră și Europa, Rusia, de la Petru cel Mare până la Lenin, ne-a făcut decât să-și individualizeze ființa prin reacțiuni față de Occident. Ea n-a descoperit efectiv Europa decât în începuturile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
asemenea ființei sale - sunt. Deodată notele se schimbară și deveniră serioase, nalte. Astfel se roagă o stea universului, un împărat lui Dumnezeu, o-mprăteasă Madonei. Acele note nu erau mărgăritare pe gâtul unei dorminde, ci erau înfocate stele de aur cari electrizau aerul, stele de aur ce s-amestecau și roiau strălucite în seninul idealului. Era unul din acele cântări eterne ce lebăda le cântă murind, o reverie a cerului, compusă de maestrul divin în țipătul inimei sale: Palestrina. Priveam la acea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]