361 matches
-
ETA Euro Tubi acciaio din Milano, urmând achiziționarea de participații la capitalul societății Allu's din Sesto Reghena (PN). Această diversificare asigură prezența Grupului atât în sectorul articolelor metalice de uz casnic, cât și în cel al echipamentelor de vopsire electrostatică a metalelor și a componentelor metalice utilizate în sectorul electrocasnic. În același timp, activitatea secției de metalurgie se diversifică prin producția de țevi din oțel inoxidabil cu grosime redusă și prin producția de profile la rece. În 1996, este înființată
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
fi utilizate într-un calculator. Pentru utilizarea într-un calculator numeric bazat pe sistemul de numerație binar, tubul trebuia să poată stoca oricare din două stări la fiecare locație de memorie, corespunzătoare cifrelor binare 0 și 1. El exploata sarcina electrostatică pozitivă sau negativă generată de afișarea unei linii sau a unui punct în orice poziție a ecranului tubului catodic, fenomen cunoscut sub numele de emisie secundară. O linie genera o sarcină pozitivă, iar un punct o sarcină negativă, iar oricare
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
formula 2, este dată de modulul lui unde formula 4 este distanța dintre sarcini și formula 5 este o constantă numită permitivitatea vidului. O forță pozitivă implică interacțiune cu respingere, iar o forță negativă înseamnă interacțiune cu atracție. Factorul de scalare, denumit constanta electrostatică, sau constanta lui Coulomb (formula 6), este: În unități cgs, unitatea de sarcină, esu de sarcină sau statcoulomb, este definită astfel încât această constantă Coulomb să fie 1. Această formulă spune că modulul forței este direct proporțional cu mărimea sarcinilor fiecărui obiect
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
masa sunt de ordinul unității de sarcină, respectiv masă. Totuși, particule elementare încărcate au masa mult mai mică decât masa Planck, pe când sarcina lor este de ordinul sarcinii Planck, și, din nou forțele gravitaționale se pot ignora. De exemplu, forța electrostatică dintre un electron și un proton, care constituie un atom de hidrogen, este de aproape 40 ordine de mărime mai mare decât forța gravitațională dintre ele. poate fi interpretată și în termeni de unități atomice cu forța exprimată în Hartree
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
de test formula 11 în poziția formula 58 este dată de În oricare formulare, legea lui Coulomb este exactă doar când obiectele sunt staționare, și rămâne aproximativ corectă pentru sarcini în mișcare lentă. Aceste condiții sunt cunoscute împreună sub numele de "aproximarea electrostatică". Când are loc mișcarea, sunt produse câmpuri magnetice care modifică forțele asupra fiecărei componente. Interacțiunea magnetică dintre sarcinile în mișcare poate fi considerată o manifestare a forței din câmpul electrostatic, dar ținând cont de teoria relativității a lui Einstein.
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
Electrostatica este știința care se ocupă cu studiul sarcinilor electrice aflate în repaus. Din punct de vedere istoric fenomenele electrostatice au fost descoperite înaintea celor electrodinamice (sau electromagnetice), care studiază sarcinile electrice în mișcare și pe baza cărora funcționează motoarele electrice
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
de electricitate. Butelia se descarcă făcând legătura între armătura exterioară și cea interioară cu ajutorul excitatorului. Un alt model de condensator este format dintr-o placă izolatoare, pe fețele căreia sunt lipite foițe de staniol. Condensatorul se încarcă cu o mașină electrostatică și se măsoară potențialul cu un electroscop. Această mașină are doi poli: o sferă metalică goală în interior numită colectorul de sarcini și o alta mai mică numită eclator. Colectorul se sprijină pe o coloană în care se află o
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
și denumit după Pierre-Simon Laplace, este un operator diferențial, și anume un exemplu important de operator eliptic, care are multe aplicații. În fizică, este folosit în modelarea propagării undelor și propagării căldurii, stând la baza ecuației Helmholtz. Este esențial în electrostatică și mecanica fluidelor, prin prezența sa în ecuația Laplace și ecuația Poisson. În mecanica cuantică, el reprezintă termenul energie cinetică din ecuația Schrödinger. În matematică, funcțiile al căror laplacian este nul se numesc funcții armonice. Operatorul Laplace este un operator
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
devierea de la această traiectorie având tendința de a se micșora, fie prin dispozitive speciale de focalizare, plasate de-a lungul traiectoriei particulelor (în cazul acceleratoarelor liniare rezonante sau cu undă progresivă); la acceleratoarele directe, stabilitatea traiectoriei se face prin focalizare electrostatică, iar la cele ciclice - prin focalizare electromagnetică (slabă sau intensă). Pentru menținerea procesului de accelerare este necesară și "stabilitatea de fază", adică satisfacerea unei "condiții de sincronism". La acceleratoarele rezonante, aceasta este îndeplinită prin realizarea unei egalități între perioada tensiunii
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955. A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima oară în
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
care pun în comun electronii). - Legături polare (intre atomi diferiți) - Legături covalente nepolare (intre atomi identici) După nivelul la care se formează legăturile, există forțe intermoleculare (între molecule) și forțe intramoleculare (în cadrul aceleiași molecule). Legătura ionică este formată prin atragerea electrostatică cu sarcini opuse și are loc între metalele tipice și nemetalele tipice. Pentru a forma o configurație electronică exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se formează astfel
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
a forma o configurație electronică exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se formează astfel o moleculă a cărei legătură ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
transferat de la atomul de sodiu. În majoritatea oxizilor metalici se formează legături ionice prin transferul electronilor de valență de la atomii de metal la atomii de oxigen: transfer 2+ 2- interacție 2+ 2- Ca + O Ca + O Ca O de electroni electrostatică În hidroxizi,forța de atracție electrostatică se manifestă între ionii metalu- lui și ionii hidroxid: transfer + interacție + - Na + O H Na + O H Na O H
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
majoritatea oxizilor metalici se formează legături ionice prin transferul electronilor de valență de la atomii de metal la atomii de oxigen: transfer 2+ 2- interacție 2+ 2- Ca + O Ca + O Ca O de electroni electrostatică În hidroxizi,forța de atracție electrostatică se manifestă între ionii metalu- lui și ionii hidroxid: transfer + interacție + - Na + O H Na + O H Na O H
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
un câmp gravitațional. Traiectoria sa în spațiu-timp (când se adaugă dimensiunea suplimentară formula 37) este o linie aproape dreaptă, ușor curbată (cu raza de curbură de ordinul anilor lumină). Derivata în timp a impulsului unui obiect este denumită "forță gravitațională". Forța electrostatică a fost descrisă pentru prima oară în 1784 de către Coulomb ca o forță ce există intrinsec între două sarcini electrice. Forța electrostatică avea proprietatea că varia cu o lege invers pătratică, pe direcții radiale, era atât de atragere cât și
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
de curbură de ordinul anilor lumină). Derivata în timp a impulsului unui obiect este denumită "forță gravitațională". Forța electrostatică a fost descrisă pentru prima oară în 1784 de către Coulomb ca o forță ce există intrinsec între două sarcini electrice. Forța electrostatică avea proprietatea că varia cu o lege invers pătratică, pe direcții radiale, era atât de atragere cât și de respingere (exista polaritate intrinsecă), era independentă de masa obiectelor încărcate electric, și respecta legea superpoziției. Legea lui Coulomb a unificat toate
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
una utilă în determinarea forței electrostatice ce acționează asupra unei sarcini electrice în orice punct din spațiu. Noțiunea de câmp electric se bazează pe o "sarcină de probă" ipotetică aflată oriunde în spațiu. Folosind legea lui Coulomb, se determină forța electrostatică. Astfel, câmpul electric oriunde în spațiu este definit astfel: unde formula 39 este sarcina electrică de probă. Între timp, s-a descoperit forța Lorentz din magnetism, o forță ce există între doi curenți electrici. Această forță are același caracter ca legea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
de hard disk cu discuri magnetice rotitoare. Dispozitivele semiconductoare au devenit predominante în anii 1950 și 1960, în timpul tranziției de la tuburi vidate la diode, tranzistori, circuite integrate (IC) și LED-uri semiconductoare. Prezența sarcinii electrice dă naștere la o forță electrostatică: sarcinile electrice exercită o forță una asupra celeilalte, efect care a fost cunoscut, dar nu și înțeles, în antichitate. O bilă ușoară suspendată de un fir poate fi încărcată electric prin atingerea cu o baghetă de sticlă care la rândul
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
câmpul electric este definit în termeni de forță, iar forța este un vector, rezultă că un câmp electric este și un vector, având și . Anume, el este un câmp vectorial. Studiul câmpurilor electrice create de sarcini staționare poartă numele de electrostatică. Câmpul poate fi vizualizat printr-un set de linii imaginare ale căror direcție în orice punct este cea a câmpului. Acest concept a fost introdus de către Faraday, al căror termen „” încă mai este uneori utilizat. Liniile de câmp sunt traiectoriile
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
gol pe dinăuntru poartă toată sarcina pe suprafața sa exterioară. Câmpul este, prin urmare, zero în toate punctele din interiorul corpului. Aceasta principiul de funcționare al , un înveliș metalic conductor care izolează interiorul său de efectele electrice din afară. Principiile electrostaticii sunt importante atunci când se proiectează echipamente de . Există o limită finită a intensității câmpului electric, la care se poate rezista un mediu. Dincolo de acest punct, apare un efect de avalanșă și se formează un între părțile încărcate. Aerul, de exemplu
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
diferențial de ordinul al doilea, eliptic, în spațiul euclidian "n"-dimensional, definit ca divergența gradientului. Are numeroase aplicații, de exemplu în fizică, unde este utilizat la modelarea propagării undelor și propagării căldurii, stând la baza ecuației Helmholtz. Este esențial în electrostatică și în mecanica fluidelor, prin prezența sa în ecuația Laplace și în ecuația Poisson. În matematică, funcțiile al căror laplacian este nul se numesc funcții armonice. Dacă "f" este o funcție cu valori reale derivabilă de două ori, atunci laplacianul
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
particulele energetice din plasmă. Atomii de la suprafața catodului sunt extrași și se depun pe anod sau pereții incintei. Datorită energiilor mari ale particulelor din plasmă este posibil ca două nuclee să se apropie suficient de mult pentru a depăși bariera electrostatică si de a forma un nou nucleu, cu masă atomică mai mare. Fenomenul poartă numele de fuziune nucleară și se produce cu degajarea unei cantități imense de energie datorată defectului de masă. Temperaturile extrem de ridicate nu permit contactul plasmei cu
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
(n. 14 martie 1692 - d. 19 septembrie 1761) a fost un om de știință olandez. I se atribuie inventarea buteliei de Leyda, în 1746. Interesul său pentru electrostatică s-a manifestat încă din perioada studiilor la Universitatea din Leyda. În acea epocă, electricitatea se obținea prin frecare cu ajutorul mașinilor electrostatice, dar nu exista nicio metodă de stocare a acesteia. Van Musschenbroek și discipolul său, Andreas Cunaeus, au rezolvat
Pieter van Musschenbroek () [Corola-website/Science/320708_a_322037]
-
comanda directă a vehiculului nu trebuie să fie încercate din punct de vedere al imunității și sunt considerate conforme cu cerințele de la pct. 6.7 din anexa I și cu cerințele din anexa IX la prezenta directivă. 8.4. Descărcare electrostatică Pentru vehiculele echipate cu anvelope, ansamblul caroserie/șasiu al vehiculului poate fi considerat ca fiind o structură izolată din punct de vedere electric. Tensiuni electrostatice semnificative în raport cu mediul extern al vehiculului apar doar în momentul în care ocupantul intră în
jrc2750as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87905_a_88692]
-
electric. Tensiuni electrostatice semnificative în raport cu mediul extern al vehiculului apar doar în momentul în care ocupantul intră în sau iese din vehicul. Întrucât în aceste momente vehiculul staționează, nu se consideră necesară o încercare de omologare de tip pentru descărcarea electrostatică. 8.5. Fenomene de conducție tranzitorii Întrucât în timpul conducerii normale nu se realizează nici o conexiune electrică externă a vehiculului, nu se generează fenomene de conducție tranzitorii în raport cu mediul extern. Producătorul trebuie să se asigure că echipamentul poate tolera fenomenele de
jrc2750as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87905_a_88692]