962 matches
-
îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-au înecat corăbiile. De aici amprenta de ușoară tristețe ce îi impregnează timbrul personal, ca o patină subțire întunecîndu-i surîsul. Din cauza îmbinării de reverie și tristețe sfioasă ți-e anevoie să-l așezi în tiparul
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
e o carte agitată, plină de freamăt și sentiment, în care nu doar afli ce a fost esența romantică, dar ajungi s-o simți. Mai mult, constați cum, vorbind despre romantici, autoarea devine ea însăși romantică, încărcîndu- se cu tenta elegiacă a nostalgiilor evocatoare. Cinci sute de pagini dense, pline de comentarii și citate inspirate, la capătul căruia te apucă regretul că nu ai prins vremea aceea. În fond, marile cărți îți trezesc pofta de trăi în epoca pe care o
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
în puterile poeziei, se simte încă apropiat. Citită în sine, ca reportaj, Elegia la pieirea Casei Scriitorilor nu e decât un text ocazional, cum sunt în literatura noastră destule. Ce mă surprinde pe mine e efectul subtil prin care dispoziția elegiacă e, de fapt, contrazisă cu instrumente ritmice. Melodia versurilor e una neverosimil de vioaie. Nu o dată, ea amintește de Dimov și de scenariile fantezist lingvistice ale acestuia, situate dincolo de bine și de rău. Mazilescu e surprins într-o astfel de
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
direcția opusă acestei observații, concretizată într-o asumare mai directă, mai personală a traiectului simbolic. Poetul nu e numai martor, fie el și vizionar, ci o prezență. Una care are acces la experiențe originare. În tot cazul, inteligența nu exclude elegiacul, viziunea gravă nu face imposibilă ironia, cerebralizarea nu împiedică o anumită pasiune. Iar expresia este ea însăși sens. Poate că poemele cele mai reușite din acest volum sînt chiar de această factură. Poetul trebuie să depună mărturie, dar n-o
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
fericire, seninătate - angajează puternic afectul, pe urmele demonilor romantici, într-o revoltă dureroasă, cu cîteva versuri tulburătoare (iată: „Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri”), cu un final în care culminează saltul de la diafanul intertextual și elegiac la sumbrul macabru: „Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum, exilațivă, / să vină trenurile groazei și morții, zeppelinele foamei și cărucioarele bolii. / Să vină muștele cu oasele lor fosforescente în elanuri vitale. Să vină acrobații și fruntașii în muncă./ Și mai
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
mare/ În florile acestea din pahar.” Fragilitatea amintirilor, care nu sunt niciodată mai solide decât instantaneele de viață care le-au creat, transpare prin fragilitatea mediilor pe care se imprimă. O fragilitate proaspătă, aurorală, făcută să mai taie din tonul elegiac și dezimplicat, însă nu mai puțin întristătoare, în delicatețea ei care se vestejește imediat. Micile plute, pe care se salvează, pentru scurtă vreme, o viață de artizanat, un decor de-o minuție orientală, sunt duse de o apă mică. Nu
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
a tale rază/ N’ar putea măcar să crează/ Că vreodată ne-am iubit.” (Pasăre cu pene albastre). Ritmurile populare consună cu o filosofie de aceeași sorginte, care spune să te ferești de prea multă fericire. Însă, dovadă stând toate stanțele elegiace care alcătuiesc, în bună parte, volumul, nici măcar prudența nu ajută...
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
numai 24 de exemplare de către Salomon Hirzel în 1861. 3 Albius Tibullus, I, 5, versurile 39- 40: „Am îmbrățișat o alta, dar abia m-am apropiat de bucurii, că Venus îmi aminti mustrător de stăpână și mă părăsi”. Versurile poetului elegiac roman Tibullus (55 î.Chr- 19 î.Chr.) mai conțin un saepe (adeseori). 4 Pronumele demonstrativ în latină: Iste nu înseamnă pur și simplu „acesta”, ci desemnează independența, chiar caracterul opus al celuilalt. E sugerat faptul că „meșterul Iste” are
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
la timp, tuturor obligațiilor. N-am lăsat deoparte numele dumneavoastră, în articolul trimis, decît dintr-un considerent de ordin psihologic. Vorbeam în acel articol de tragic, de implicațiile lirice ale acestuia, iar eu nu vă consider un tragic, ci un elegiac. La tipărirea fragmentului în volum, care va apărea peste cîteva luni, am inclus numele dumneavoastră, bazat pe indicațiile estetice care rezultă din scrisoare. Încă o dată, stima și dragostea ce vă păstrez sînt desăvîrșite și v-aș dori ca acestea să
Noi completări la biografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5271_a_6596]
-
lumile-mi ascunse? Te-ai depărtat precum un unic vers / țâșnit dintr-o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
au avut ocazia să constate în ultimii ani ce amploare a început să ia recursul de ordin tematic la subiectele, așa-zicând, dark. Nu numai că moartea e scoasă din pălărie cu sau fără rost (de obicei fără), dar tonului elegiac i se adaugă o stranie resurecție a unui gen mai degrabă obștesc: epitaful. Nu e locul să dau exemple, de vreme ce m-am abținut, dintr-un soi de politețe să scriu despre ele. Destulă satisfacție îmi oferă Daniel Pișcu luându-le
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică în favoarea angoasei și ironiei elegiace), cît și celor care refuză să vadă, din cauza imaginarului diferit, apropierea de substanță dintre poezia lui Naum și poezia optzecistă, ambele edificate pe un nou impact cu ființa și cu literatura. Așadar, volume despre niște autori, dar implicit despre sensul
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
el esențialul existenței". De asemenea, în legătură cu același poet întîlnim o interpretare a uneia din poeziile sale în care detaliile fizice, de ordin optic și cinetic, par a deschide drumul unei perspective morale, unei viziuni așadar de adîncime, care, aidoma unei elegiace acolade, îmbrățișează cvasiintegralitatea operei în cauză: ,Bărbatul din această Elegie, pe care Eul liric îl contemplă cum înaintează pe trotuar înaintea sa, pare aievea, deși el este doar o proiecție a propriei imagini. Cum nimeni nu se poate privi din
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
un fel drumul în sens contrar. El caută tensiunea existențială chiar și în sinesteziile (cuvinte, imagini, acorduri muzicale) cele mai excentrice, asociate la voia întâmplării, în disprețul logicii elementare. În pomele sale sentimentele iau, de fiecare dată, fața imaginilor, tonul elegiac, grav, uneori melancolic, al poetului din fundal, acoperă fără drept de apel jocurile textuale, inteligența și micile probe de rafinată erudiție ale poetului din planul secund. ,Ceci est une pipe véritable" este concluzia la care ajunge Petre Stoica pentru că realitatea
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
e totul / Mai e și muzica, domnilor, strigam / Chiar în vreme ce pasărea măiastră / Cădea de pe ram". Lipsit de orice echivoc stilistic, scrisul Ilenei Mălăncioiu dovedește talent și inteligență, deopotrivă de limpezi în magia rostirii. Chiar dacă pune zăbală sentimentalismului ei de tip elegiac, lupta cu sine este acerbă : ,Simt arcul ultimului nerv bine întins / Și aștept să văd ce se întîmplă; / Ca într-o vînătoare lăuntrică / Inima trage către tîmplă".
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
fâse "conservatrice" fra îl '14 e îl '24, bensì dopo, quando, cioè, viene tessuta la "religione della libertà". Quando la guerra finì, se Gentile ebbe toni affini a quelli nazionalisti relativamente al sangue versato, Croce ebbe un ben diverso registro elegiaco nel sottolineare come, dopo una guerra di quel genere, non potevano esserci né vinti né vincitori, né celebrazioni, mă solo la consapevolezza della tragedia. Detto questo, ciò non significa che anche Croce non fosse percorso da tensioni "rigenerative": più precisamente
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ca „herb al eternității”, în care “schema cursului naturii este un cerc de forme prin care materia trece ca prin puncte de transițiune”. înlăturând unele formulări impuse în literatura de specialitate (pesimism de inspirație schopenhau riană, optimist, romantism thanatologic și elegiac, tradiționalist etc.), Mihai Cimpoi abordează universul eminescian printr-un studiu comparatist și interdisciplinar, în care interpretările sunt pe deplin justificate. „Am căutat totuși să demonstrăm prioritar unitatea ei [lumii eminesciene] și să aplicăm o grilă ontologică”, căci el este poetul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
decolarea onirică, în magia cosmică, în vârsta de aur (Freamăt de codru, Floare albastră, Dorința, Sonetele, Sara pe deal, De câte ori iubito, Atât de fragedă, Sarmis etc.). Sunt cunoscutele titluri ale unor giuvaere melodice, care însoțesc ca un sublim ecou vitalul, elegiacul dor - tensiune a idilei și a nuntirii, a dispersiunii - mistuirii în armonia și în esența autentică a lumii (cupio dissolvi). „Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă”, rostește protagonistul din Rugăciunea unui dac, altfel spus,definindu-și dorul de identificare
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
înduioșat de propria-i soartă, Inorogul vedea în nefericirea sa un cataclism cosmic, compus din „sunete jealnice, eleghii căialnice și traghicești ca acestea prin poticile a tuturor munților...”, autorul cîntă pe coarda tragică; inventînd discursurile mincinoase ale Hameleonului, impune varianta elegiacă; numeroase pasaje melancolice se bazează pe meditații asupra soartei omului și a insignifianței experienței umane. Cantemir face apel la singurul gînditor-artist care l-a precedat în literatura noastră și parafrazează poemul Viața lumii al lui Miron Costin. „A lumii cînt
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
exuberanța vorbei nu este concurată decât de verva unei gândiri în continuă ebuliție. Nicolae Manolescu sesizează, în Istoria critică a literaturii române, două vârste ale poeziei lui Dinescu, una provenind dintr-un amestec de „vitalitate a simțurilor și de predispoziție elegiacă”, cealaltă caracterizată prin „negativism, revoltă și, în general, prin orientarea întreagă a poeziei spre realitățile lumii moderne, cu tehnologia ei apăsătoare, cu o natură aproape distrusă de proliferarea civilizației materiale”, dar și printr-o expresie care „s-a radicalizat până la
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
antinomiile ce conferă poeziei adâncime semantică și semnificație alegorică. Nu întâmplător, tonul ultimei strofe este melancolic și amar, scepticismul se insinuează treptat, într-o lume ce și-a pierdut profunzimea mitică, iar poetul, „martor clipei”, se retrage în spațiul reveriei elegiace. Farmecul poeziei Martor la porțile Orientului vine din acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
talazuri De zăpadă prin sufletul meu... Deșarta ochiul-fulg Peste secundele clipei. Sărută-mi străfundul minții Cu buze de amintiri albastre... Răcorește-mi visul cu mângâieri De vestala cărunta... Iarnă ce plimbi telegarii nebuni Pe drum de ianuarie, Prin inima mea elegiaca, ( De iubiri...) Răcorește-mi tâmpla troienita, ( De amintiri...) Din alt vechi alb deceniu, Cu noi... Altă cale?... E o întoarcere! Doar noi... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: IARNĂ, IANUAR.... / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IARNĂ, IANUAR.... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373739_a_375068]
-
minți.Te gândești că te găsirăToate relele din lumeși te temi să n-o pățești,Când pe loc te năpădirăNiște frici ascunse, anumeDe ți-e frig, dar nădușești...Eu îți spun că toate acesteaSe petrec în mintea ta;... X. DOINA ELEGIACĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. DOINA ELEGIACĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Ce-ai tu, Moarte, înnebuniși? Vii ca hoața pe furiși Și dintre noi tot aduni Pe cei mai cuminți și buni. Ai
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
pățești,Când pe loc te năpădirăNiște frici ascunse, anumeDe ți-e frig, dar nădușești...Eu îți spun că toate acesteaSe petrec în mintea ta;... X. DOINA ELEGIACĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. DOINA ELEGIACĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Ce-ai tu, Moarte, înnebuniși? Vii ca hoața pe furiși Și dintre noi tot aduni Pe cei mai cuminți și buni. Ai tu treburi mari cu ei Sau îi iei doar c-așa vrei? Nu m-
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]