684 matches
-
astfel, au fost nevoiți să abandoneze multe din caracteristicile specifice. Acest proces a contribuit la exercitarea unei influențe unice, chiar și de la distanță, asupra religiei antice grecești. O dată cu stilul exterior de viață al polisului grec au pătruns în noile fundații elenistice și formele sale de cult, materializate prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La rândul lor, cultele orientale s-au îndreptat în număr mare din Grecia și până în vestul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
elemente specifice concepțiilor religioase pe care le întâlnesc în calea lor nu aveau un caracter exclusiv, ba chiar le fac proprii și unesc trăsăturile de divinitate înrudite cu divinitățile centrale ale cultului lor, contribuind la fenomenul sincretismului religios specific epocii elenistice. Trei sunt ambientele culturale ale Orientului, care definesc izvoarele de unde noile culte sosesc în lumea elenistică: cel egiptean, cel al Asiei Mici și cel sirian, cărora li se adaugă, la o anumită distanță cronologică, cel persan prin cultul lui Mithra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ba chiar le fac proprii și unesc trăsăturile de divinitate înrudite cu divinitățile centrale ale cultului lor, contribuind la fenomenul sincretismului religios specific epocii elenistice. Trei sunt ambientele culturale ale Orientului, care definesc izvoarele de unde noile culte sosesc în lumea elenistică: cel egiptean, cel al Asiei Mici și cel sirian, cărora li se adaugă, la o anumită distanță cronologică, cel persan prin cultul lui Mithra de o cu totul altă factură. În centrul cultului egiptean se aflau figurile divine ale lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru este Serapis. Asia Mică a fost patria cultului marii mame Cybele, zeița fecundității, fiind foarte curând predicată grecilor. În perioada elenistică, cultul ei se răspândise rapid dincolo de frontierele țării sale de origine, iar în anul 204 a.Chr. era deja introdus la Roma. Și acesteia îi era atașată o divinitate masculină, geniul naturii Attis, amantul ei. Potrivit unei versiuni a mitului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atenția comesenilor la o fericită comuniune de viață în lumea de dincolo. Deși izvoarele nu ne oferă nici o informație precisă cu privire la numărul tuturor adepților acestor culte, suntem înclinați să credem totuși că datorită răspândirii lor în mai toate sectoarele lumii elenistice precum și densitatea lor aproximativă din marile centre locuite, ne dau de înțeles că numărul prozeliților lor nu era lipsit de relevanță. Cel mai puțin reprezentată, în cadrul acestor experiențe religioase, era clasa superioară cultă care își căuta pacea interioară printre curentele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cultă care își căuta pacea interioară printre curentele filozofice ale timpului. 2.4. Religia populară Cultele misterelor au căpătat un ecou deosebit printre cei de condiție mijlocie, a căror sensibilitate religioasă nu era încă sufocată de splendoarea materială a civilizației elenistice. Această categorie aspira spre un contact concret cu divinul, voind să descopere prin rituri sensibile o explicație asupra semnificației vieții și, în același timp, o garanție palpabilă despre o soartă mai bună, măcar în viața de dincolo. Din punct de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
satelor era nesemnificativ. Nici cultele misterelor nu au reușit să se impună datorită caracterului lor exoteric, care îngreuna accesul multora. Marea masă a poporului mărunt s-a plecat spre sferele cele mai de jos ale superstiției, care tocmai în perioada elenistică au reușit să se infiltreze și să se răspândească în formele cele mai disparate. În cea mai mare cinste se afla credința în astrologie, care aronda stelelor o anumită influență asupra destinului uman. Lumea mediteraneană a început să o cunoască
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
magie care, prin intermediul unor practici misterioase, se angaja să supună atât puterea aștrilor cât și pe cea a puterilor bune sau rele din univers. Și această formă de superstiție sosise din Orient spre Occident atingând, în magia egipteană din perioada elenistică, o înspăimântătoare formă de rătăcire religioasă josnică. Cărțile magice ale antichității și numeroasele papirusuri magice, care au ajuns până la noi, ne ajută să ne facem o idee destul de clară despre această lume în care se acționau liber instinctele primordiale ale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale naturii și evenimentelor lumii, ura față de ceilalți oameni, plăcerea senzaționalului, emoția intensă în fața oribilului. Credința în magie are ca punct de plecare acea groază înfiorătoare de demoni, care din secolul IV a.Chr. s-a răspândit în tot ambientul elenistic, devenind tot mai exagerat. Lumea întreagă, potrivit acestei idei sau credințe în demoni, este oarecum plină de daimones, dinameis, kuriotetes și archontes, ființe ciudate intermediare între oameni și zei. Deși numărul spiritelor malefice care pot și vor să dăuneze omului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care ar fi vrut să-i consulte. O formă mult mai rafinată de profeție asupra naturii oracolului era oferită de sentințele Cărților Sibiline, ale căror colecții erau larg răspândite. În sfârșit, trebuie menționată credința în miracole, foarte puternică în perioada elenistică, îndeosebi în religia populară, chiar dacă nu i-a lipsit și adeziunile din partea claselor superioare și culte. Miracolul cel mai adesea invocat era cel al redobândirii sănătății. Era cerut din partea zeului Asclepius, care în perioada elenistă era venerat ca niciodată până
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fi, după abluțiunile pregătitoare, vindecați în timpul somnului în sanctuar sau pe lângă acesta, ori pentru a cunoaște remediul unei anumite infirmități. Marele sanctuar al lui Asclepius de la Epidaur din Pelopones din secolul IV a.Chr., a fost eclipsat în perioada elenistică de templul grandios al zeului din Pergam, care, la rândul său, a devenit centru de iradiere a multor noi fundații, dintre care cel puțin 200 pot fi documentate și astăzi. Se aștepta ca acest Asclepius salvator să fi redat vederea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și interioritate. Asupra tendințelor la fel de negative care, disprețuind convingerile și formele de cult ale religiilor antice nu făceau decât să diminueze respectul față de factorul religios, au avut o anumită influență ireverența și critica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
foarte accentuată în acea vreme. Ironia batjocoritoare cu care mediile intelectuale au primit predica sfântului Apostol Paul la Atena (Fap 17, 15-22), ne arată cu claritate ce atitudini psihologice au trebuit să înfrunte aici misionarii creștini. În cadrul complex al religiozității elenistice au existat și unele elemente pozitive favorabile predicării noii credințe, precum lipsa de sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă dificultate un mesaj care, proclamând un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca urmare a propagării noilor credințe, cultele misterelor și creștinismul. Politica egalitară a Severilor se acorda astfel cu teoriile filozofice și religioase ce proclamau egalitatea tuturor oamenilor în baza dreptului natural, teorii care se propagau de multă vreme dinspre Orientul elenistic spre toate straturile sociale, din orice parte a Imperiului. Prin urmare, sinteza culturală a elenismului s-a datorat comunicării negustorilor cu popoarele aflate în calea comerțului lor și soldaților în timpul staționări lor în zonele orientale. Extinderea creștinismului poate fi înțeleasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei și aspirații, în ciuda diversității lor inițiale. În cultura elenistică mitul morții și al învierii zeului, conexată unei reflexii asupra ciclului anotimpurilor, în raport cu parcursul soarelui și al vegetației, devine în mod clar expresia misterului destinului uman. Adeziunea la cultul misterelor era prezentată celui credincios, de către ierarhii acestui cult, ca o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Besançon, una din Frigia și șase din Roma), nu au interzis citarea acestor activități pe epitafurile sepulcrale. Din toate informațiile cunoscute putem realiza o clasificare geografică: zona care prezintă cea mai mare opoziție față de serviciul militar pare să fie Orientul elenistic, zona în care creștinismul a fost propagat inițial și era mai bine înrădăcinat. Roma, ca și pentru celelalte chestiuni, ar demonstra o anumită indulgență față de soldați. Cât privește Africa septentrională, ambient agitat continuu din punct de vedere politic, părerile par
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se afirma și teoria eusebiană a unui basileus pământesc, ca delegat al lui Dumnezeu, care era un basileus ceresc. O atare ideologie imperială nu mai implica sublimarea monarhului, ci pe aceea a monarhiei în sine. Deși aici lipsește conținutul idei elenistice despre putere, totuși devine tot mai explicită transformarea conceptuală de la împărat-zeu, la împărat prin harul lui Dumnezeu. De acum monarhul va fi considerat sub acest aspect de către Biserică și va dobândi privilegii tot mai mari, chiar și particulare. Distincția netă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu scopul de a menține unite popoarele din teritoriile cucerite de către Roma. Încă din anul 12 a.Chr., Augustus inițiind bazele pentru sacralizarea principatului prin preluarea demnității de Pontifex Maximus își atribuia particularitatea îndrumării religiozității supușilor. În paralel, din Orientul elenistic provenea un curent religios care, propunând împăratul ca sacru și izbăvitor al tuturor supușilor, trebuia să dea viață cultului imperial, propagând ideologia unui sistem de guvernare concentrat într-o singură persoană. Religia antichității se proiecta pe plan național trecând cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apologetică de secol III Apologeții culturii latine din secolul III sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste și juridice specifice perioadei lor, fără a cădea în compromisuri iluzorii ori de o anumită intransigență. Tot acum, scriitorii de cultură elenistică sunt mult mai atenți față de aspectul teoretico-speculativ, păstrând un rigorism de fond pentru unele aspecte fundamentale ale creștinismului și arătând o disponibilitate parțială față de cultura păgână și de autoritatea civilă. 2.2.1. Clement din Alexandria Primul reprezentat de seamă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinismului și arătând o disponibilitate parțială față de cultura păgână și de autoritatea civilă. 2.2.1. Clement din Alexandria Primul reprezentat de seamă al acestei tendințe, care va duce la o elaborare a mesajului creștin în formele și categoriile culturii elenistice, a fost Titus Flavius Clement (150-215), scriitor și teolog de limbă greacă. Fiind un păgân convertit, Clement a accentuat caracterul teologic al școlii filozofice din Alexandria susținând unitatea și continuitatea dintre filozofia greacă și cea creștină. Unii cercetători au voit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută ca o imagine în sine, în care artistul creează o serie de compoziții consecutive cu acțiuni centrate distinct și în care imaginea actorilor este reluată pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută ca o imagine în sine, în care artistul creează o serie de compoziții consecutive cu acțiuni centrate distinct și în care imaginea actorilor este reluată pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută ca o imagine în sine, în care artistul creează o serie de compoziții consecutive cu acțiuni centrate distinct și în care imaginea actorilor este reluată pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
reconstruită. Creștinismul a dat si el o lovitură grea bibliotecii, în 391, Teofil, patriarhul Alexandriei, hotărând distrugerea templului lui Serapis. Lovitura de grație a venit din partea noilor stăpâni ai Egiptului, arabii. Uitarea s a așezat peste ceea ce fusese farul înțelepciunii elenistice... Întemeierea Romei antice Cei care au înfăptuit, în istorie, imensul Imperiu Roman din zona mediteraneană credeau că sunt urmașii lui Enea, un celebru troian care reușise să scape cu viață și să plece, în peripeții nemaipomenite, după distrugerea orașului său
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
neo eneolitică (reconstituire didacticăă; „Locuința-sanctuar” din epoca Cucuteni de la Mărgineni-„Cetățuie” (reconstituirea și detaliu din interior Aspecte din expozițiile permanente ale secției de istorie-arheologie: „Moara” cucuteniană de la Poduri (reconstituire;Epoca bronzului; Hallstatt; Sabia de bronz descoperită la Marvila (Hallstattă; Importuri elenistice și romane din epoca clasică a civilizației geto dace Aspecte din expozițiile permanente ale secției de istorie-arheologie: Sanctuarul geto-dac de la Brad; Macheta dava-ei de la Brad; Obiecte de podoabă și harnașament din tumulul nr. 5 de la Răcătău; Reconstituirea didactică a unei
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]