1,186 matches
-
în atmosfera planetei roșii. Acesta va frâna, folosind o parașută și se va plasa ușor pe solul marțian, folosind motoare rachetă. EDM va oferi Europei tehnologia de plasare pe suprafața planetei Marte. Secțiunea Orbiter se va plasa pe o orbită eliptică în jurul lui Marte și apoi va traversa atmosfera înaltă, pentru ca, în cele din urmă, să se stabilească pe o orbită circulară de aproximativ 400 de kilometri, de unde va realiza misiunea științifică. Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA) este o
ARCA va testa parașutele pentru navele care vor merge pe Marte () [Corola-journal/Journalistic/65249_a_66574]
-
inseparabilă a istoriei și numai o minte obtuză îl poate respinge pe motiv de netemeinicie științifică. Autorul cultivă un ton dubitativ-interogativ, ferindu-se să tranșeze ambiguitățile și evitînd îmbrățișarea unor soluții răspicate. Predilecției pentru păstrarea echivocurilor i se adaugă tiparul eliptic al expresiei scrise, Gh. Vlăduțescu scriind cum vorbește: fraza are bucle, virgule și pauze impuse de ritmul respirației autorului, dar necerute de logica curgerii ideilor. Această supunere a prozodiei la cadența oratoriei încarcă textul cu oțioase ticuri verbale și cu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
săi, pe un soi de echilibristică emoțională care ține totul la o tensiune teribilă, din care nu sînt izgonite nici teribilismele. Este un soi de alcătuire palimpsestică în care vezi straturile textului, amprenta stilului Levin -și mai dens, și mai eliptic aici -stilul lui Afrim spectaculos, ironic, felul lui de a povesti despre kitsch, despre noi, despre ce este fabulos în cel mai banal moment, ce poate să răstoarne o situație normală într-o reverie, într-o parabolă hiperdimensionată. Ca un
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
o expresivitate care ia naștere din banalul cel mai pur ca în poeziile lui Constantin Acosmei din Jucăria mortului. Crulic este cel care derulează „lanțul amintirilor” punctând evenimente care nu au nimic excepțional sau un caracter exemplar. Uneori narațiunea devine eliptică sau lacunară, comparațiile sunt și ele puțin obosite, precum cea cu viața trăită ca într-o cursă cu autobuzul, însă ceva salvează story-ul: sentimentul unei liminale sincerități pentru cronica unei morți anunțate. Totuși o tristețe reținută infuzează relatării o discretă
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
Păunescu, N. Stănescu. Poezia acestuia din urmă dedicată figurii sovietice (...) pare o poezie făcută din frînturile altor poezii, cu o temă vagă, chiar dacă apare numele comemoratului, o poezie lipsită de sens deopotrivă formal și ca mesaj, cu rudimente de modernism eliptic, lipsită de forță, probabil reprezentativă pentru tiparul de poezie scrisă la comandă de către un mare poet. Oricum, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, spre deosebire de marea majoritate a poeziilor ocazionale, politice, poezia lui Nichita Stănescu nu este în nici un
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4995_a_6320]
-
anume intrare într-o stare sufletească sau spirituală pentru care oamenii de azi, grăbiți, stresați și prea puțin profunzi, nu au nici educația, nici timpul, nici gustul necesare. Și apoi, forma poemelor suferă adesea de o așezare în pagină fie eliptică, fie pretențioasă, fie narcisistă, în orice caz, nu tocmai favorabilă pentru producerea unei stări „altfel” a cititorului. Lipsa de apetit pentru poezie este astăzi dramatică, împărtășesc și eu această opinie. Însă cred că vina, dacă o fi vreuna în afară de „aerul
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
care plasează persoanele în zona anormalului, a nebuniei: a fi dus cu sorcova, a fi într-o ureche, a-i lipsi o doagă, a avea păsărele etc. Față de toate celelalte, expresia a fi cu capu’ e neobișnuită prin caracterul său eliptic: nu exprimă literal nicio anomalie, nu cuprinde termeni marcați negativ sau folosiți în sens figurat. Nu este însă nici transparentă: structura sa sintactică nu-i permite ascultătorului care nu o cunoaște dinainte deducerea sau reconstituirea sensului. Expresia provine, foarte probabil
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
fost luată în seamă nici de autorii dicționarelor noastre de argou. Nu poate însă lipsi dintr-o descriere detaliată a limbii române actuale, în varianta ei vorbită. Frecvența sporită în uz provine din efectul de surpriză umoristică al unei construcții eliptice și eufemistice.
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
elevată sau damful mediocru pe care îl emană un scriitor. Blaga și Spengler nu au stat să-și aleagă vocea sau timbrul, dar și-au ales tema și orizontul. Volumul Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității e eliptic de două din cele patru repere: nu are orizont de interpretare, dată fiind plierea smerită pe convențiile disciplinei. Apoi vocea autorului e ca inexistentă, nici un cearcăn de tresărire personală neputînd fi depistat în curgerea placidă a cuvintelor. Vlad Ionuț- Tătaru
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
de nicio instanță, deși, cum spuneam, se simte îndărătul notațiilor ceva din strategia unei conștiințe superioare. Din această ambiguitate se naște și poezia lui Dan Coman, niște nepotriviri ale ființei - marca întregii creații. Nu vor surprinde alternanța unor capitole scrise eliptic în stilul lui Palahniuk și altele poetice, antologice din punct de vedere al teatralității. Mai multe episoade sunt savuroase în acest sens: erotismul dintre „Chela” Mîrza și cei doi frați, scena de la stomatolog, tentativa de „a prinde” finala televizată de la
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Verbul a hăcui e adesea preferat datorită expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ: „Tânăra care și-a hăcuit iubitul” (Libertatea, 26.03.2010); „Hăcuit! Iubita a băgat cuțitul în el de 70 de ori” (Click!, 24.03.2010). Des folosite sunt și neologicul a tranșa („tranșată și incendiată de fiul ei
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
încheiat niciodată pentru Liviu Rebreanu. Ea este prezentă în forme ascunse sau bănuite în toate etapele sale de creație. Se poate afirma că marile sale romane au toate în profunzime elemente de dezvinovățire, chiar dacă în formele cele mai evazive sau eliptice. Mai întâi, actul de creație este pentru Rebreanu un chin, dar o formă de supliciu pe care și-l aplică eludând o vinovăție explicită. Lucian Raicu a numit bine acest fenomen ca „asceza muncii artistice”. Jurnalul de creație, însemnările secundare
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
la care se întoarce ritualic, parcă împotriva voinței lui, și cum tot ce e obsesiv și tensionat hrănește o gîndire de tip anancastic (o înclinație compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
supuse mai apoi, din interior, proiectele lui.) E drept că se declară mizantrop, „chiar mai mult decât” (p. 295), dar, având resurse imense de umor, nu se ia, nici măcar el, în serios. De fapt, lumea pe dos e o sintagmă eliptică. În realitate, avem, în cartea aceasta, o lume întoarsă pe toate părțile. Și pe dos, și pe față, și pe margini, verificată la încheieturi, supusă unor controale repetate, o lume examinată, inspectată și investigată de două conștiințe curioase. Semnficativă mi
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
exces de înduioșare culturală, numai așa explicîndu-se hiperbola prin care pe același piedestal sînt chemați să stea Shakespeare și Caragiale. Oricît ne-am regăsi noi în personajele lui și oricît de reprezentativ ar fi pentru etosul de aici, comparația e eliptică de simț critic. E deajuns să ne întrebăm ce sugerează Caragiale publicului german sau englez ca să ne dezumflăm. Caragiale nu trece pragul exportului cultural, iar detaliul acesta nu e în favoarea dramaturgului. Barbu Cioculescu ori e prea optimist ori prea furat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
pe linie”. N-am verificat recent, dar senzația mea e că termenul „comunist” era îndeobște ocolit chiar de corifeii osanalelor. O formă ciudată de tabuizare Păunescu, Vadim și alții, mai puțin cunoscuți, preferau să vorbească indirect despre ideologie. Partidul (așa, eliptic) ținea locul sintagmei întregi. Totok, în schimb, jucându-se cu spaimele Cenzurii, arată, aparent candid, cu degetul spre împăratul gol. E unul din câștigurile morale cele mai importante ale așa-numitei poezii a concretului. Cât privește nu poezia cuprinsă aici
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucîtva/cu sfera,/ care are cel mai mult trup/ învelit cu cea mai strîmtă piele/ cu putință.” Versurile au ceva din enunțul unei teoreme. Urmează demonstrația și, la sfîrșit, concluzia eliptică. Această construcție logică, rațională conține însă inserții neașteptate, descinderi în structurile nedefinite ale materiei, dar și ale subconștientului, care conferă poeziei o forță neobișnuită. „Aici dorm eu, înconjurat de el./ Totul este inversul totului...” Și mai clar această stare este
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
Convorbirile” cu Dumitru Țepeneag au gravitat pe orbita poziției prozatorului în interiorul grupului oniric și a relației grupului oniric cu puterea politică. Înclinat spre problematizare, A. Bodiu a încercat constant să tragă discuția spre zona implicațiilor ideologice ale onirismului, în ciuda caracterului eliptic al celor mai multe dintre replicile prozatorului.
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
autor, titlu, an, editură, pagini la textul dat anterior. Are aspect de eseu. Dinu Noica îmi scrie că pleacă în Anglia, peste câteva zile, dar că la înapoiere va scrie despre Hermeneutica lui M[ircea] E[liade]. Iertați-mi stilul eliptic, dar sunt foarte aglomerat. La mulți ani și salutări amicale, Adrian Marino [Lucian Stanciu, Strada Emil Gârleanu, nr. 21, București, IV, cod 72242] Note Originalele acestor scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Viața, opera
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
fost lipită pe una din filele broșurii care reproduce articolul scris de Sartre la moartea lui Camus, tipărită într-un tiraj foarte mic și păstrată într-o colecție privată. Textul ei, scurt, începe cu mon cher Sartre, și este destul de eliptic. Camus trimite, cu scrisoarea, bani și mulțumiri, se referă (sub pseudonim) la Simone de Beauvoir și la niște prieteni cu care n-au prea făcut treabă. Încheie poftindu-l pe Sartre la o seară relaxată împreună, la care se pare
Scrisoarea lui Camus () [Corola-journal/Journalistic/3360_a_4685]
-
Când l-am zărit prima oară, m-a surprins figura lui de mucenic și privirea lui mefientă. Purta părul lung, tăiat țărănește la ceafă, mersul lui era ușor împleticit și, când se decidea să vorbească, vorba-i era blândă și eliptică. Pe scurte perioade de timp era prietenos și comunicativ, apoi se retrăgea într-o tăcere compactă, o tăcere - îmi vine să zic - asurzitoare. Dispărea din motive necunoscute din orizontul tău de așteptare luni și chiar ani de zile, apoi reapărea
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
comunismului. Ele au ca temă pe canavaua unor întâmplări zilnice - întâlniri, călătorii, probleme ale creației scriitoricești, ale sănătății - în primul rând destinul scriitorului național în anii lungi, trudnici și doar în parte încheiați ai tranziției. Sunt note scurte, dar nu eliptice, riguros articulate ale unei conștiințe treze care nu se scaldă în apele compromisului, dar nici nu-și nutrește existența pe schelăria evenimentelor politice, al căror substrat însă nu-i scapă - în acei ani de confruntare socială ce aveau să ducă
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
fie prevăzut cu pălărie, ceea ce, pentru Brâncuși, era inacceptabil și ofensator. Pălăria putea fi un element de compoziție rezonabil pentru un retor ca Baraschi ( a se vedea rezultatul mai mult decît modest din Piața Caragiale !), însă în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ce a ce, însă, îl apropie fundamental de Caragiale, este antiretorismul său. Față de imensa retorică eminesciană, de viziunile lui eruptive și aluvionare, Brâncuși, asemenea lui Caragiale, este eliptic și nonfigurativ. La fel cum cele mai imprevizibile proze caragialești sunt absolut nondiscursive, viziuni în epură, semne ale unei lumi desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
cluburi mari din întreaga lume precum: Ministry Of Sound (London) Pacha (New York), Cielo (New York), D-Edge (Sao Paulo), La Kasa (Medellin), Nocturnal (Miami), Electric Pickle (Miami), Footwork (Toronto), Mint (Leeds), Mynt (Belfast), Culture Box (Copenaghen), Warehouse (Birmingham), Armâni Club (Dubai), Cocoricò, Eliptica (Căli) , The End (Bogota), Echoes, Vola afc, Kindergarten, Prince, Folies de Pigalle și festivale precum Sonar (Barcelona), Kazantip (Ukraina) Surround Festival, reușind să mixeze alături de nume grele din domeniu precum Pete Tong, Steve Lawler, Dj Vibe, Chus&Ceballos, Paul Woolford
Dj Pirupa @ Queen's Club, 8 aprilie [Corola-blog/BlogPost/96274_a_97566]