508 matches
-
literaturii române moderne și contemporane. A fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova pentru volumul Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul (1993), Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul revistei „Poesis” pentru lucrarea Eminescu. O anatomie a elocvenței (1994), Premiul Fundației „Luceafărul” pentru lucrarea Interpretarea fără frontiere (1998) și cu Ordinul Serviciul Credincios în rang de Ofițer, decernat în 2000. Investigația întreprinsă de S. în cartea de debut, Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea, se orientează nu atât asupra
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
operei unor scriitori reprezentativi ai literaturii române, între care Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Marin Sorescu ș.a., prezenți în Melancolia descendenței (1989), Bănulescu fiind preluat și într-o micromonografie apărută în 2000, apoi Marin Preda și Eminescu (Eminescu. O anatomie a elocvenței și Mihai Eminescu. Proza jurnalistică, 2003). Vocația de teoretician literar a autoarei e valorizată și în Despre „aparența” și „realitatea” literaturii (1984), o sinteză care urmărește articularea istorică a conceptelor „limbaj”, „literatură” și „literaritate”. Lucrarea constituie o contribuție la teoria
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
lumea, București, 1982; Despre „aparența” și „realitatea” literaturii, București, 1984; Melancolia descendenței. Figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București, 1989; ed. 2, Iași, 2000; Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul, București, 1993; Eminescu. O anatomie a elocvenței, București, 1994; Apărarea și ilustrarea criticii, București, 1996; Interpretarea fără frontiere, Cluj-Napoca, 1998; Experimentalismul literar postbelic (în colaborare cu Gheorghe Crăciun și Ion Bogdan Lefter), Pitești, 1998; ed. (Experiment în Post-war Romanian Literature), Pitești, 1999; Ștefan Bănulescu, Brașov, 2000; Principii
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Preda și principiul dialogic, ST, 1994, 7-8; Nicolae Mecu, Marin Preda sau Despre dialog, VR, 1994, 11-12; Ioana Pârvulescu, Lecția citirii, lecția citării, RL, 1995, 14-15; George Munteanu, Eminescu retorul, LCF, 1995, 25; Dan C. Mihăilescu, „Eminescu. O anatomie a elocvenței”, LAI, 1995, 34; Edith Horváth, „O anatomie a elocvenței”, APF, 1995, 9; Adrian Marino, Noi perspective ale criticii românești actuale: un exemplu al mutațiilor, „Cotidianul”, 1996, 9; Ioana Bot, Publicistica eminesciană într-o lectură necesară, ST, 1996, 1-2; Laurențiu Hanganu
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Marin Preda sau Despre dialog, VR, 1994, 11-12; Ioana Pârvulescu, Lecția citirii, lecția citării, RL, 1995, 14-15; George Munteanu, Eminescu retorul, LCF, 1995, 25; Dan C. Mihăilescu, „Eminescu. O anatomie a elocvenței”, LAI, 1995, 34; Edith Horváth, „O anatomie a elocvenței”, APF, 1995, 9; Adrian Marino, Noi perspective ale criticii românești actuale: un exemplu al mutațiilor, „Cotidianul”, 1996, 9; Ioana Bot, Publicistica eminesciană într-o lectură necesară, ST, 1996, 1-2; Laurențiu Hanganu, Critică și estetism, LCF, 1996, 48; Marcel Corniș-Pop, The
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
expunem celorlalți ceea ce am învățat, altfel spus reconsideră valoarea retoricii, disciplină pe care o predase în tinerețe și care îi rămăsese pentru totdeauna în suflet. Așadar, Cicero este încă prezent în inima lui Augustin, dar servește acum unui scop diferit. Elocvența nu trebuie să fie un scop în sine, ca în operele păgînilor, ci trebuie întotdeauna asociată cu înțelepciunea creștină: această afirmație de principiu poate fi considerată, într-un anumit sens, chiar sinteza operei lui Augustin (sapientia et eloquentia), așa cum s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dacă mai tîrziu unii (de exemplu Ieronim) crezuseră, cu destulă naivitate, că vor găsi în Scripturi aceleași norme retorice și aceleași genuri poetice ca în cultura păgînă, acum Augustin consideră Scriptura valabilă în sine, cu scopul de a configura o elocvență creștină și, în consecință, identifică în scriitorii creștini, care s-au format tocmai în spiritul acelei Scripturi, pe primii auctores. De aceea, creștinul nu are de ce să fie educat prin studierea păgînilor. Cu îndreptățire, cercetătorii au insistat asupra acestei noutăți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apollinaris, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian, care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgîne. Modelul literar al lui Claudian pare să fi fost Apuleius, care se bucura de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Hira Singh și a Întregii sale suitetc "Masacrarea lui Hira Singh și a Întregii sale suite" Rajahul Hira Singh, fiul lui Dhian Singh, se afla În libertate, reușind să scape din mâinile criminalilor, și știa cum să câștige prin elocvență și promisiuni sprijinul armatei, care se arătă gata să-l urmeze. Încrezător În forța armată, Hira Singh pătrunse În cetate la miezul nopții și Înconjură fortăreața, creând astfel o blocadă. Tunurile bubuiră timp de douăsprezece ore, până la amiază, când mica
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru publicul românesc. Nu ar fi ușor să trecem În revistă toate efectele culturale ale acestui mecanism de care e plină orice cultură „tânără”. Dimpotrivă, interpretarea va fi critică, fără Însă a Încerca cumva să sterilizeze (În caz că ar avea cum) elocvența particulară a acestui text. Pentru a reveni la atmosfera ei, vom distinge astfel Între interpretarea care se bazează pe cunoașterea grosieră (scr. sth¿lajñ³na) și cea subtilă (În sens literal „rafinată”, s¿kÌmajñ³na)3. De ce comentariul acestei nuvele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cei care s-au pronunțat În dosarul Honigberger au Însă un aer prea precis: evident, nimic nu pare mai bun pentru a ascunde ignoranța sau netemeinicia. Din vechiul uomo universale, devenit strict impracticabil deja Înainte de epoca lui Honigberger, persista Încă elocvența acestor „cetățeni ai lumii”. A fi fost În primul rând medic Îl Îndepărta de speculațiile inclusiv rasiste de care nu e lipsit nici un umanism al secolului său3. Cronistica săsească Însăși poate fi un sprijin, iar Adolf Armbruster, care a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Banuș ș.a.). În perioadele următoare ele proslăvesc Partidul Comunist, ideologia sa și valorile instrumenta lizate de aceasta în așa măsură încât le-a pervertit în pseudovalori. Spicuirea unor exemple din această puzderie de articole este ilustrativă, criteriul fiind mai degrabă elocvența clișeelor folosite ca titlu. Spre pildă, grupajul intitulat Scriitorii întâmpină semicentenarul Partidului (noiembrie 1970) sau articolele Patriotismul socialist - izvor nesecat al literaturii noastre de Aurel Mihale, Scriitorul - mesager al spiritualității poporului de Laurențiu Fulga, Idealurile Partidului - idealurile scrisului nostru de
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
numai prin antologiile încropite din când în când de la Unirea Principatelor încoace. Rolul istoricului literar e considerat simplu, modest: el sistematizează cunoștințele, evită generalitățile și simplificările, prevenind astfel schimbarea realității istorice, nu intervine niciodată „prin declarații lirice sau cascade de elocvență, atât de puțin convingătoare pentru cetitorul impasibil”. Ca și studiile de lingvistică, contribuțiile lui Ș. la istoria literaturii române vechi denotă rigurozitate metodologică, respect - uneori chiar excesiv de critic - față de ceea ce s-a făcut înainte, prudență în raport cu tendința de a înfățișa
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
uz școlar, va cunoaște o reeditare revizuită și amplificată în 1995. Elaborată mult mai târziu, se vrea a fi o „privire sintetică” curățată de clișee, urmărind să schițeze liniile de evoluție ale fenomenului teatral autohton. Lucrarea, utilă, contează mult pe elocvența cifrelor („indicatorii cantitativi”), a înșiruirilor de nume și de titluri care pot da seama despre „avatarurile” creației dramaturgice și scenice la noi. „Povestea”, astfel condensată, este plasată în contextul unei spiritualități specifice, în care, etapă de etapă, pulsează spiritul timpului
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
intitulată ” Asistența copiilor victime a infracțiunilor”, structurată în cinci capitole judicios formulate, care reușesc să ne de-a o imagine edificatoare asupra problematicii abordate și anume: 10 Deși lucrarea nu este de mari proporții, autorul reușeste să ne prezinte cu elocvență problematica temei abordate, de mare interes pentru învățământul nostru de specialitate și mai ales pentru instituțiile statale împuternicite cu asistența copiilor care devin victime ale unor infracțiuni compise tot de copii. Subiectul acestei lucrări a fost doar sporadic abordat în
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
-i cer, nu-i vânt// de foc, de joc să le spui/ în mijlocul satului// I-am ars umbra de la geam/ și cum de zile mai am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
crez uman și social. Este o carte despre război și împotriva războaielor, cât și un elogiu adus medicilor de front în timpul ultimei conflagrații. Dialogurile și reflecțiile pe care le polarizează ilustrează dura realitate a epocii, iar claritatea, ordinea, logica și elocvența acțiunii rețin atenția. P. transpune în volumul Rememorând fântâna (1974) din sonetele poetului sibian Christian Maurer. SCRIERI: Promontorii, București, 1968; Ascunsa vulnerare, pref. Victor Eftimiu, București, 1971; Cenușa unui ceas, București, 1975; Legile zborului, București, 1976; Cuantele liniștii, postfață Mircea
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
culturale ar putea contribui la îmbunătățirea stării morale și materiale a poporului. Preocuparea pentru situația învățământului românesc se reflectă și în cuvântările pe care le ține cu prilejul festivităților școlare. Aceste discursuri, însuflețite de simțăminte și elanuri nobile, au o elocvență caldă și convingătoare. A publicat în „Curierul românesc”, „Muzeu național”, „Gazeta Teatrului Național”, „România”, „Cantor de avis și comers”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Vestitorul românesc”, „Trompeta Carpaților”. Articolele lui conțin, îndeobște, sfaturi practice pentru lucrarea pământului, învățăminte folositoare
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
N. B., definitorii pentru înfățișarea lăuntrică a poporului român, prin care cultura românească ia parte cu drepturi de netăgăduit la ansamblul renascentist al Europei, au fost stabilite și puse în lumină cu destulă dificultate. „Falnic monument de literatură, politică, filosofie și elocvență” (B.P.Hasdeu), Învățăturile... promovează un umanism creștin ce nu a pierdut legătura nici cu valorile impuse de Antichitate, nici cu cele caracteristice unui fond popular. Precepte de felul celor ce proclamă, indiferent de circumstanțe, necesitatea unei conduite bazate pe justiție
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
ultimul timp. Etosul revoluționar - nostalgia după „lumea civilizată” exprimată prin raderea metaforică a bărbilor ultimilor preoți (sau, în imaginația viscerală a lui Diderot, que le dernier des rois fût étranglé avec les boyaux du dernier prêtre) - și-a etalat toată elocvența. Dosariada a oferit un ultim pretext pentru o altă solfegiere a ateismului militant. Ni s-a sugerat imediat cât de bine i-ar sta capitalei țării fără cruci în Piața Universității, fără troițe în drum și - de ce nu? - fără pomi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lipsa de imaginație poetică și teologică, atât de pregnantă în alte tradiții creștine (cum este, de pildă, cultura siriacă). Pentru latini, gândul teologic trebuia înălțat metodic, cu răbdare, ca un acoperiș de catedrală gotică. Paradigma excelenței nu mai este acum elocvența, ci precizia. Summele medievale vor ca silogismul să epuizeze toate resursele inteligenței. Inteligența însăși devine „gândire calculatoare”. Astfel, tot mai puțin loc rămâne pentru inspirația sofianică a teologiei sau măcar pentru curiozitatea rebelă a poeziei. Dacă este să-l urmăm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
multă vreme. Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui vast argument genealogic. Așa cum ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva splendide apoftegme. La prima vedere, Omul recent colectează o sumă de reflecții redactate pe teme diferite, separate formal în o sută șaizeci și patru de „capete”, cu și fără titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
români să citească pentru prima dată de bunăvoie un ziar, și în genere să citească din proprie inițiativă), eroii comunicării publice au fost „moderatorul” logoreic care ocupă microfonul și ecranul, precum și opusul său țâfnos, zidit în tăceri posace - unica lui elocvență -, ambii urmându-și imperturbabil „desfășurătorul”, obsedați să atingă cote maxime de audiență prin cele mai „pragmatice” abateri de la toate regulile jocului - minciună și corupție, populism și manipulare, agresivitate zoologică și mitocănie -, coborând chiar sub nivelul conversațiilor fără pretenții între persoane
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cea mai inteligentă critică a acestei poziții, vezi splendida carte a lui Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie. Un eseu despre patriotism și naționalism, traducere de Mona Antohi, introducere de Aurelian Crăiuțu, Humanitas, București, 2002. Din păcate, în ciuda erudiției și elocvenței autorului, format în Europa și profesor la Princeton, și a excelentei introduceri semnate de eminentul său discipol român, traducerea românească a trecut neobservată. Tocmai în România, unde se discută zilnic despre patriotism și naționalism! Viroli demonstrează că societățile moderne au
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
două ori pentru unul și același subiect. Cu alte cuvinte, dacă cineva spunea un lucru de mai mult de două ori, în analiza de conținut primea tot două puncte. În acest fel, speram să reducem în importanța lungimii interviului sau elocvența vorbitorului, concentrându-ne mai mult asupra ideilor exprimate. Tabelul 6.1a O demonstrație a selectării frazelor principale și a categorizării lor: Sara Fraze principale Categorie Comentarii 1. Liceul mi-a făcut foarte bine. 2. Clasa era foarte unită. 3. Eram
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]