994 matches
-
soliști din toată Europa, pentru a interpreta rolul principal din Don Giovanni, alături de ansamblul operei Kammeroper din Viena, efectuând apoi și un lung turneu în Japonia și Coreea de Sud. Toate cronicile de presă din România sau străinătate, au fost în unanimitate elogioase, referitoare la prestația sa vocală și scenică. Acumulând o mare experiență profesională prin activitate scenică, cât și din multitudinea de întâlniri cu dirijori, regizori și parteneri (italieni, germani, ruși, japonezi, americani, turci, coreeni), a devenit un pasionat pedagog de canto
Mircea Moisa () [Corola-website/Science/325024_a_326353]
-
primul an de apariție, iar după moartea generalului Henrich Herkt în 1908, a preluat directoratul revistei. În anul 1912, când revista sărbătorea 30 de ani de existență, în articolul „Câteva cuvinte asupra Revistei Armatei și fondatorilor ei” s-a apreciat elogios activitatea generalului. În anul 1887, ofițerul se numără printre inițiatorii și membrii fondatori ai „Revistei Artileriei”, în fruntea căreia s-a aflat în perioada 1899-1913. Pe timpul directoratului său, revista a desfășurat o activitate prodigioasă pentru propășirea artileriei române renăscute la
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
celui de-al șaptelea album, Rise Of The Tyrant. Acesta a fost lansat pe 24 septembrie 2007 în Europa și pe 25 septembrie 2007 în Statele Unite, ajungând direct pe locul 84 în Topul 200 Billboard. Recenziile albumului au fost unanim elogioase. „Rise of the Tyrant este o etalare plină de ferocitate și virtuozitate de melodic death metal”, scrie entuziasmat magazinul american Revolver. Iar Metal Hammer adaugă: „Arch Enemy înoată împotriva oricărei mode, a oricărui moft și rămâne vârful de lance al
Arch Enemy () [Corola-website/Science/314399_a_315728]
-
sub îndrumarea PCR: "Era nouă", "Reporter". Având orientare de stânga, critică monarhia, oligarhia și susține cauza Răscoalei din 1907. În 1917, la Petrograd, îl cunoaște pe Lenin, pentru care resimte o simpatie deosebită și pe care îl evocă în mod elogios, doi ani mai târziu, într-un articol din ziarul "Chemarea".
Nicolae Cocea () [Corola-website/Science/306322_a_307651]
-
pe 1 septembrie 1917, și de la 8 ianuarie 1918 ofițer de stat major la Comandamentul Armatei a II-a la Biroul de Operațiuni, apoi șef al Biroului de Informații și Operații la comandamentul Diviziei 15 Infanterie (iunie-octombrie 1918). Având caracterizări elogioase din timpul războiului, Racovitză era îndreptățit să frecventeze Școala Superioară de Război, unde a fost admis (octombrie 1919) direct in anul II, absolvind cu promoția de ofițeri 1920. După absolvirea acestei școli, ofițerul a servit la diferite posturi, între altele
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
sovietice de la 26 si 28 iunie 1940, Armata Romana trebuia sa se retragă din Basarabia și Nordul Bucovinei. Racovitză a pregătit și condus retragerea trupelor sale la vest de Prut. Generalul Nicolae Ciupercă nota: „Mă asociez in totul in aprecierile elogioase care i se fac generalului Racovitză. A comandat in condiții foarte bune Brigada 6 de Cavalerie și cred ca va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
avea o puternică influență în pictura sa ulterioară. În timpul primului război mondial Pankiewicz se stabilește în Spania unde îl cunoaște pe Władysław Jahl. În 1922 face o expoziție personală la Galeria Bernheim-Jeune din Paris unde are parte de multe aprecieri elogioase vis-a-vis de pictura sa. Din anul 1923 revine la profesorat în Cracovia de unde pleacă din nou la Paris pentru a conduce, în perioada 1925 - 1937, o filială a Academiei din Cracovia, pe pământ franțuzesc. Lucrările sale au fost expuse la
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
și a apărut și s-a dezvoltat cu succes în faza lui mercantilistă și preindustrială în lumea catolică, lume în care au și apărut primele teorii economice liberale și însăși știința economiei politice (așa cum arată însuși Schumpeter când se referă elogios la "școala de la Salamanca"). Alți economiști, precum marxiștii E. P. Thompson și Henryk Grossman, subliniază în lucrările lor că dezvoltarea sistemului în Anglia protestantă se datorează în primul rând majorității proletare formate din țărani alungați de pe pământurile aflate în uz comun
Etica protestantă și spiritul capitalismului () [Corola-website/Science/312361_a_313690]
-
sa funcție ministerială, aceea de ministru la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, în guvernul Lascăr Catargiu. Titu Maiorescu, deși manifestase rezerve serioase, atât față de trecutul liberal cât și față de acțiunile ulterioare în cadrul Partidului Conservator ale lui Take Ionescu, are cuvinte elogioase despre activitatea sa pe timpul acestui mandat. "„Tânărul ministru se distinge printr-o rară aptitudine de asimilare și ajunge curând să stăpânească resortul ce i se încredințase. [...] în cel mai scurt timp a știut să ocupe un loc de frunte printre
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
opere literare și de prezentare succintă a lor (E. Tacciu), iar Ovidiu Drimba, recomandând prima ediție a ei, o considera "un adevărat act de cultură, realizat cu mult efort, cu probitate, competență și pasiune. Despre această "Crestomație" s-a vorbit elogios și în alte publicații]. - Comentarii stilistice și literare, București, EDP, 1983. (Această carte nu este una didactică, cum ar părea din titlul ei, impus de editură, pentru a putea s-o încadreze în profilul ei, ci una de investigație critică
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
unde s-a relevat utilitatea ei pentru pregătirea literară a tineretului studios.) - Telegrame primite de I.L.Caragiale, Ploiești, Editura Printeuro, 2002 . [Este o ediție critică a acestot telegrame, inedite până la apariția cărții cu acest titlu. Despre această carte au vorbit elogios C. Stănescu, în "Adevărul literar și artistic", XI, nr 629, 13 aug, 2002, p. 2 și Marian Chirulescu, în "Axioma", III, nr. 9 (30) sept. 2002, p. 18]. - Scrisori pentru Caragiale, Ploiești, Editura Printeuro, 2003. [Ediție critică a epistolelor, inedite
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
politici - i-au organizat un banchet prezidat de Petre Grădișteanu. Au luat cuvântul atunci, spre a-l omagia pe marele sărbătorit: Delavrancea, Constantin Mille, Tache Ionescu, Alexandru Ciurcu și actorul Iancu Brezianu. B.P. Hasdeu i-a trimis o felicitare foarte elogioasă și prietenească. La banchet, maestrului i s-au oferit câteva daruri simbolice: o călimară de bronz, un ceasornic de buzunar, o pană de argint și un tablou pictat de I.V. Voinescu. În acea zi, a fost tipărit un număr de
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
În 1935, Beria era unul dintre cei mai de încredere subordonați ai lui Stalin. Și-a consolidat locul în anturajul lui Stalin prin discursul de mare întindere "„Despre istoria organizațiilor bolșevice din Transcaucazia”" (publicat într-o broșură), în care sublinia elogios rolul lui Stalin. În 1934, când Stalin a declanșat epurările partidului și guvernului după asasinarea lui Serghei Kirov, Beria a condus personal epurările din Transcaucazia, folosindu-se de prilej pentru a „rezolva” numeroase animozități politice din republicile caucaziene. Într-un
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
și evaluată similar cu opera celor din "Grupul celor șapte" (în original, "The Group of Seven"). În ciuda cvasi-ignorării sale de acasă, unii critici și curatori, printre care Clement Greenberg, criticul de artă american, a fost cel mai proeminent, au scris elogios despre artist, promovându-l repetat. Spre exemplificare, în ultimii ani, The British Museum a achiziționat constant multe din piesele sale fără a face prea mult caz de aceasta.
David Brown Milne () [Corola-website/Science/314792_a_316121]
-
pedala «filmului de artă».”" Analizând acest film, Ioan Lazăr constată că el mută accentul „de la comicul de tip parodic, speculativ, la poezia dramatică a comuniunii binelui într-o geografie determinată irevocabil de substratul istoric al personajelor”. Criticul face o recenzie elogioasă, reliefând profesionalismul regizorului, imaginile „de o frumusețe dramatică implicită” și contraplonjeurile tânărului operator Marian Stanciu, partiturile compozitorului Adrian Enescu, decorurile concepute de Călin Papură sau costumele realizate de Irina Katz (menționându-se ca exemplu dubla funcționalitate a costumului purtat de
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
S-a remarcat îndeosebi Regimentul 82 infanterie care, la începutul lunii decembrie, a respins atacul a două divizii rusești, fiind citat prin ordin de zi de către comandanții Diviziei 294, Corpului 4 și Armatei 4 blindate germane, fapta sa fiind comentată elogios și de postul de radio Berlin. Regimentul a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul" clasa III-a și unui număr de 50 militari le-a fost conferit Ordinul Crucea de Fier" clasele I-a și a II-a. Referindu-se
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
aliați, congeneri aș zice, în elocventele (așa zis) poeme,care segmentează unele povestiri ale lui Serghei Dovlatov. Așa arată o fișă... literară a fostului gazetar din Estonia sovietică, ajuns direct la New York, ca să se realizeze și ca scriitor. Comentariile americane elogioase (atâtea câte s-au înregistrat!) despre literatura lui sunt auzite în postumitate de către urmașii săi (nevastă, 2 copii), dar și în întreaga Rusie. Numai că înainte de a trece Styxul, Serghei Dovlatov, cel înțelept, se mărturisea tânguitor: „Copiii mei vorbesc rusa
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
în 1933 a devenit redactor al ziarelor „Dimineața”, „Adevărul” și săptămânalul „Cuvântul Liber”. La doar 24 de ani, în 1932, a publicat eseul "Eminescu. Încercare critică", ce i-a atras atenția lui George Călinescu care i-a scris un comentariu elogios. A înființat revista literară "Ulise" din care, începând din octombrie 1932, au apărut patru numere. Debutul literar l-a făcut la revista „Premiera” în 1937. A fost prieten apropiat cu Eugène Ionesco, Emil Cioran, Mircea Eliade, Ion Vinea, Ilarie Voronca
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
adevăr o regiune feerică, o lume de basm, cu o natură luxuriantă, bogată în plante minunate, în păsări exotice, în pești nemai văzuți, în vietăți și gângănii sclipitoare”, scria Constantin Șăineanu. Criticul Garabet Ibrăileanu a scris o recenzie critică deosebit de elogioasă a acestui volum, afirmând că „"Țara de dincolo de negură" e una din cărțile cele mai plăcute ale d-lui Sadoveanu”, în care autorul „a pus tot ceia ce are mai bun în bagajul său de fapte: natură, oameni ai naturii
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
cu un pronunțat caracter modernist, Kafka se află în compania unor autori ca Hugo von Hofmannsthal, Heinrich Mann sau Rainer Maria Rilke. Cu toate acestea, publicația nu are o viață îndelungată, fiind desființată în 1911. Kafka îi formulează un epitaf elogios în ziarul "Boemia" cu titlul "O revistă trecută în neființă" ("Eine entschlafene Zeitschrift"). Între 1906 și 1909, Kafka scrie "Pregătiri pentru o nuntă la țară" ("Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande"), primul său roman, deși nefinisat. Narațiunea acestei opere este fragmentară, executând
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
erau acolo trei-patru! Amestecate, încâlcite, trunchiate, înjumătățite, cu personaje uitate pe parcursul narațiunii, poate chiar cu întâmplări nepovestite până la capăt”, dar apreciază că romanul este plin de imaginație, conținând ”jerbe, potop, șuvoi” de idei. Romanul a avut parte de o prezentare elogioasă într-o revistă literară sovietică, remarcându-i-se ”optimismul funciar, tălmăcit în încrederea față de viitorul pașnic al omenirii de pe Pământ și de aiurea” și fiind comparat cu "Războiul lumilor" al lui H. G. Wells. El a avut parte de o dramatizare
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
ce ar putea să fie/ și niciodată nu vor fi" - cum zicea Blaga, într-un poem). La doar 24 de ani, publică eseul Eminescu. Încercare critică (1932), care a atras atenția lui G. Călinescu și care îi va face un elogios comentariu, încheiat astfel: "Remarcăm o putere de speculațiune atât de pătrunzătoare uneori, încât, față de sutele de pagini ale recenților eminescologi, care au studiat așa de mizer ideile posibile ale poetului, puținele pagini ale tânărului eseist merită cele mai călduroase și
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
literară, nr. 39, 2003). Cred că aceste dovezi sunt suficiente pentru a dovedi atașamentul scriitorului față de limba și cultura în care s-a format ca intelectual. 6. Concluzii. Cărțile lui Lucian Boz, apărute în perioada interbelică, au fost, de regulă, elogios comentate de G. Călinescu, Eugen Ionescu, E. Lovinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu. În anii regimului comunist, au scris despre el, în presa din România, N. Steinhardt, Constantin Crișan, Constantin Darie. După Revoluție, s-a bucurat de atenția unor critici precum Mircea
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
altceva decât labirint. Joyce, că influența netăgăduita, proiecta, în fapt, exilarea din labirintul timpului prin dilatarea clipei în detaliu interior. Scriitorul român mixează tendințele cu subtilitate, adăugând idei și fragmente livrești, așa încât structura romanesca rezultată beneficiază și azi de studii elogioase, mereu diversificate și nelămurite (...) În proza lui George Balaita citim anchete în oglinzi deformate. De aici și farmecul scriiturii. Exagerarea, arabescurile, deturnarea, excesul și multe altele captează adevăruri și vinovații în sensuri dizarmonice ce dau, paradoxal, noima întregului. Alături de extravaganța
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
-i încredințate și misiuni diplomatice. El a fost trimis cu diferite misiuni în Transilvania, pentru a trata cu Ioan I Zápolya sau cu reprezentanții regelui Ferdinand. Unul dintre emisarii imperiali, episcopul de Lund, îi făcea în 1536 un portret destul de elogios: "„În adevăr e un om foarte modest, foarte bun și, pe lângă aceasta, foarte prudent și destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.”" La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile în
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]