994 matches
-
deoarece nu existau decât trei spații pentru afișarea notelor. Practic din acel moment Nadia a intrat in istoria Olimpiadelor, fiind prima gimnastă care a obținut nota 10,00 la un exercițiu. Momentul care a schimbat istoria sportului a fost prezentat elogios în cele mai importante publicații de sport din lume. Evoluția perfectă a Nadiei Comaneci din 1976 nu a fost uitată nici azi.
35 de ani de la prima notă de 10 a Nadiei Comăneci la Olimpiada de la Montreal - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/76773_a_78098]
-
bazându-se pe o ipotetica angajare a ei la unul dintre oficiile americane în străinătate este inițial acceptată de Frank care ar urma să-și descopere acolo o vocație inexistentă. Termenii în care este lansată această propunere configurează un portret elogios, romanțat, idealizat până la kitsch al bărbatului de acțiune, un romantîn care sunt reduse la tăcere orice impedimente și riscuri. Numai că perspectiva unei promovări 11 face să dea rnapoi pas cu pas, fapt la care se adaugă ca argument imbatabil
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
în transă de speranțe dacă se găsește sau nu un miez în proza lui, dacă nu cumva e vorba de o eroare, îndemnându-mă când să o public și când să o distrug, când să o însoțesc de o notă elogioasă, când să-l înjur. A corupt lucrătorii din atelier ca să-i schimbe fraze și cuvinte pe care a trebuit să i le restabilesc, redactările anterioare fiind cu certitudine mai bune". Strategia "textuală" intră în conjuncție cu o realitate exterioară, neutralizându
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
nu s-a rătăcit, reușind chiar să se despartă de un tip de critică ce a fost dominant la noi. Cînd spun asta mă gîndesc că, pînă la plecarea din țară a lui Petru Dumitriu, despre prozator s-a scris elogios, pentru ca, după plecare, să nu se mai scrie deloc. După 1990 această tradiție encomiastică a fost reluată. Din nou, Petru Dumitriu a fost prezentat ca un scriitor mare a cărui Cronică de familie este o capodoperă literară. În realitate, felul
Premiile pentru Debut ale României literare by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7283_a_8608]
-
în promovările de carte, sau nefiind reținut de către publicul larg. Sunteți mulțumită de aprecierea de care ați avut parte? A.R.: Aici, cred că e vorba mai curând de șansă decât de valoare. M-am bucurat întotdeauna de recenzii extrem de elogioase (am un sac plin de tăieturi din presă), semnate de nume sonore, am primit multe premii, mi s-au luat numeroase interviuri, figurez pe pagini întregi în dicționarele de scriitori români. Dar cea mai mare plăcere o încerc când sunt
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
premiul pentru publicistică. Îndărătul scânteierilor de umor, vervă, inteligență se află și un demers pe cât de serios, pe atât de necesar: demitizarea și desființarea cărților care mizează pe trei lucruri: sex, sex și mai ales sex. Ele vin cu recomandări elogioase "carte genială", cum se întâmplă și cu Fete de Nic Kelman, apărută anul trecut la Editura Trei, căreia i-a venit rândul la bisturiul critic al lui Răzvan Petrescu. Foarte frumoase și însemnările de călătorie exotică din miriapodicul Hong Kong ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
când pescuiam de-a lungul malului/ în vârșă peștii prinși ne întristau/ inconștiența cu care se bălăceau în continuare/ numărătoarea inversă a solzilor începuse/ și noi recitam domol versuri/ ca niște liturghii negre... (p. 103). Lirica lui Constantin Abăluță este elogios prezentată în Dicționarul esențial al scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, dar nu a reținut atenția criticilor care au elaborat cele mai importante istorii literare publicate în ultimii ani: Alex Ștefănescu și Nicolae Manolescu (în
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
fost scrise, cîteva portrete poartă pecetea indignării (George Pruteanu, Radu George Serafim sau Sergiu Andon), altele sunt pătrunse de imbold pamfletar (Crin Antonescu sau Valentin Stan), pentru ca majoritatea să fie hrănite de impulsul generos de a-și zugrăvi în chip elogios apropiații: prietenii, colegii de redacție sau mai vîrstnicii intelectuali a căror prezență l-au marcat. În fine, mai sunt cîteva bucăți scrise cu o umoare critică și detașată (despre memorialistica lui Mircea Eliade sau Alice Voinescu), alături de o sumă de
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
Pleșu îl face în pagină, un dans de scriitor pur-sînge, al cărui simț al limbii ține de un privilegiu de conformație rarisimă. În fine, de la un autor căruia îi repugnă patetismele nu te-ai fi așteptat la atîtea texte apăsat elogioase, cititorul resimțind intenția laudatoare ca pe o pană ce despică finalitatea artistică a volumului. Portretul reușit e fiul maliției, vorba lui Călinescu, chiar dacă aici avem schițe de portret. Indiferent că a vrut să-și exprime simpatia (în cazul personajelor în
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
din viața României. Vocația critică fără îndoială că Maiorescu a avut-o: poseda intuiția valorii și își dădea seama, după numai cîteva poezii sau după volumul de debut, dacă ucenicul-scriitor era hărăzit unui destin mai înalt. Descoperirea lui Eminescu, aprecierea elogioasă a lui Caragiale, notele maxime acordate lui Slavici și Creangă, revelarea talentului lui Goga ori Sadoveanu reprezintă oricum performanțe unice, care pun în umbră generozitățile fară acoperire din Direcția nouă... sau gafele comise cu seninătate prin elogierea unor I. Cerchez
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
mine doar fiindcă am declarat public, lucru pe care nici măcar nu-l spuneam prima oară, că e un mare scriitor. Mi-a fost refuzată de un altul o prefață, pe care, de altminteri, mi-o solicitase, fiindcă nu era la fel de elogioasă ca un comentariu anterior la cărțile lui. „Răutatea“ supără, uneori foarte tare, dar are efecte mai puțin nocive. Nu e vorba numai de carieră sau de posteritate. E vorba de eficiența actului critic. Puțini scriitori acceptă din prima clipă observațiile
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
-o asupra generațiilor e modul lui de a se răzbuna pe detractori: îi ține legați tocmai pe cei care nu contenesc să-l acopere de anateme. Și totuși, sub unghi livresc, despre București s-a scris cu precădere în ton elogios, ca despre o ființă încărcată cu o distincție aparte, ba chiar s-a scris cu nostalgie, cu talent și cu o poftă de viață care te duce cu gîndul la un oraș binecuvîntat, chiar dacă binecuvîntarea nu e de găsit decît
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
care e vorba cu precădere de fibra autoarei și mai puțin de stofa celor pe care i-a avut în față. Dacă sărim peste prefața encomiastă a lui Vitalie Ciobanu, care îi face un deserviciu Ioanei Revnic printr-un zel elogios care stîrnește în cititor, drept compensație instinctivă, o reacție de antipatie la atîtea laude preliminare, atunci plusurile și minusurile volumului atîrnă de prestația fiecăruia dintre scriitori. Surprinde însă neplăcut addenda care reproduce în finalul volumului întrebările adresate lui Grigore Vieru
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
de apariție în Italia (Aìsara Edizioni, 2012). Prozele sale au fost publicate în numeroase reviste și antologii din România, Ungaria, Polonia, Croația, Franța, Germania, Marea Britanie, S.U.A. etc. Cea mai recentă apariție, în Best European Fiction 2011 (S.U.A.), a atras semnalări elogioase în publicații importante precum The New York Times sau The Guardian. Trecutul lui Bruno Matei, marionetist născut în România, avînd însă origini italiene, este o enigmă pentru el însuși. În urma unui accident, despre care nu știe prea multe, două decenii din propria viață
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
apoi, în ultimele paragrafe ale recenziei, de obicei în ultimul, să-și formuleze opinia critică. Acest protocol de punere în temă îi ia din nervul critic, Serenela Ghițeanu avînd o blîndețe politicoasă din cauza căreia cronicile ei sînt cu precădere laudative, elogioase și iritant de pozitive. Chiar și atunci cînd are rezerve, cumințenia cu care le rostește îi fură din morga de intransigență. Pe scurt, deși are viteză de reacție, scriind alert sub presiunea scadenței, Serenela Ghițeanu arată o timiditate în aprecieri
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
început parte din „școala lui Heliade”, aderînd instinctiv la cadența de inspirație lamartiniană și utilizînd un limbaj intens-neologic; debutul din 1842, cu lamartiniana O fată tînără pe patul morței, se produsese în revista lui Heliade „Curier de ambesexe”, iar prezentarea elogioasă a maestrului intuia în debutant un discipol sigur. Spre deosebire însă de Cîrlova, Bolliac, Alexandrescu etc., noul venit manifestă rapid o dispoziție de versificare ieșită din comun. Imediat după debut începe să improvizeze cu grație, să se joace cu ritmurile
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
îi distrusese viața, asta nu era decât un nenorocit de hybris - și nu hybrisul voinței sau al dorinței, ci hybrisul interpretării religioase fantastice și copilărești.” Dacă Umilirea din 2009, nu s-a bucurat, și pe bună dreptate, de recenzii prea elogioase, Roth revine în forță prin Nemesis, o altă garanție, după Fantoma iese din scenă și Indignare, că scriitorul american mai are multe de spus și, spre deosebire de Nate Zuckerman, nu intenționează câtuși de puțin să iasă din scenă.
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
prin excelența lor. Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu vede oameni, ci busturi. E o voință de piedestal în tot ce scrie și o poftă de zugrăvire superlativă a personalităților pe care le-a cunoscut. De aceea, proza are netezimi tandre de clișeu elogios, care, după un sfert din carte, devine previzibil. Mai mult, de la un moment dat încolo îți dorești o variație de ton și o schimbare de perspectivă: vrei răutăți, indiscreții sau detalii scandaloase, ca să scapi de senzația că toată cartea stă
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
un câmp./ Mă strecor prin aceste ferestre și uși, în brațe cu o cărămidă, ultimul meu rest de omenie. Mă îndrept liniștit către groapa cu șobolani." (iov în funicular, p. 28) Chiar dacă cei mai importanți critici de poezie au scris elogios despre volumele sale, Constantin Abăluță nu ocupă încă locul pe care îl merită în poezia românească de azi. Viitoarele revizuiri nu ar trebui să îi ocolească opera.
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
numismat care jubilează numai dacă pojghița monezii găsite atestă o neașteptată raritate istorică. În plus, o undă de sfătoșenie moldovenească, dar cu totul nemucalită, îi străbate textele, autorul simțindu-se bine în pielea unui povestitor ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri manifeste, de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
al Sovietului din Sankt-Petersburg. Este de aceea foarte probabil că despre Caragiale și comedia lui îi va fi vorbit C. Dobrogeanu-Gherea, pe care Troțki îl cunoscuse cu ocazia acestei călătorii în România și căruia îi face un lung și foarte elogios portret într-una din corespondențele trimise ziarului kievean. Atît de puternică va fi fost impresia făcută de Gherea lui Troțki, încît își amintește de el și în eseul autobiografic Viața mea4, în legătură cu voiajul făcut în 19121913 în Balcani. „Luna pe
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
mai tânăr decât Artur, își scria cele 33 de cărți și conversa prin scrisori cu René despre Premiul Nobel și posibilitatea ca un poet român ca Nichita Stănescu, căruia René îi publicase două cărți de poezie prefațate de Artur - primite elogios de critică -, să primească acest premiu. Mai târziu Kjell îl va întâlni pe Nichita la Festivalul de poezie de la Struga, iar după moartea lui Nichita, el a scris un poem despre poetul dispărut. Asta a făcut ca eu să fiu
Unica necesitate by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6444_a_7769]
-
dumnealor, și domnul Tăriceanu, și eu, și Ludovic Orban și alți colegi am fost, și Varujan Vosganian, toată floarea partidului cu primul ministru în frunte când s-a ales domnul Miluț am fost acolo, am vorbit în termenii cei mai elogioși despre istoria țărănistă, despre oamenii de acolo, despre legătura dintre noi și despre mâna noastră întinsă. În 2009, domnul Aurelian Pavelescu, care era așa onorific, să zic, dar și asta am facut-o tot în semn de prietenie, consilier al
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
obișnuiți. A avut parte și de numeroase ecranizări; între acestea, The Dead/ „Cei morți”, în regia lui John Huston (1987). Acum, tot această a apărut și în limba română sub formă de audiobook, la Humanitas, în lectură lui Gabriel Liiceanu. Elogios față de limbă română a versiunii lui Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu a prezentat textul că ilustrativ pentru relația cu autenticitatea - termen heideggerian atât de frecvent în existențialism. De la inautenticitatea vieții petrecute în structuri prefabricate, după modelele, după faptele celorlalți, de la stereotipia
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
sprijinul acordat PDL în presa internațională. Mai exact, autorul articolului, Karl-Petter Schwarz, este un apropiat al PDL și al Monicăi Macovei. În momentul în care Emil Boc și-a dat demisia din funcția de premier, Schwarz a lansat un material elogios la adresa lui Boc, pe care îl considera unul dintre cei mai buni miniștri din Europa. Schwarz, un jurnalist care a mai scris articole favorabile la adresa lui Traian Băsescu, notează că, în vreme ce Georgios Papandreou și Silvio Berlusconi s-au retras pentru că au eșuat
Cum ar putea face Ponta legătura între Nature, FAZ și Băsescu în scandalul plagiatului () [Corola-journal/Journalistic/44213_a_45538]