511 matches
-
reprezentanții șleahtei. Privilegiul de la Kosice din 1374 a formulat baza juridică a privilegiilor stărilor și îngrădirea puterii regale 432. Au fost confirmate toate privilegiile șleahtei și interdicția regelui de a crea noi impozite. Fără o dinastie națională nobilimea se va emancipa rapid, favorizând alegerea regelui pe care îl doreau. Izvorul puterii nobilimii consta în dreptul de alegere a monarhului. Dreptul de succesiune la tron va fi recunoscut în viitor numai cu prețul unor concesii ce i se vor face. După ce Hedwiga a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
spre o esențială eliberare a spiritului uman, reflectată printr-o emancipare progresivă a culorii, estomparea contururilor și a perspectivei lineare. Printr-o perfectă empatie, Claude Debussy va explora frumusețea sunetului în sine prin abordarea acordului ca entitate de sine stătătoare, emancipând armonia de sub dominația liniei melodice și creând astfel concepția de armonie non-funcțională. În acest sens, un aspect emblematic al stilului debussyist îl va constitui înlocuirea sistemului armonico funcțional cu această nouă concepție, conform căreia fiecărui agregat armonic i se atribuie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai puțin aservită decât rivala ei italiană unei culturi mitologice, literare sau clericale 67. Interzicând pictura religioasă, Calvin nu le lăsa pictorilor decât lumea profană. O dată prohibită imaginea religioasă, rămânea natura moartă și vie. La Amsterdam și în împrejurimi, negustorul emancipat cu ajutorul banilor, relativ tolerant, se simte abilitat să-și exploreze propria țară cu noile aparate de văzut, ca acea camera obscura inventată în secolul precedent. Olandezul bogat și sedentar, la jumătatea drumului între austeritate și ostentativ, între purismul puritan și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai ales, care a fost metropola ei, merge până la a trata arhitectura ca suport pentru imagini (astăzi, arhitectul îl tratează pe pictor ca pe cineva care să-l pună în valoare, atunci când nu-i face spațiul imposibil). Imaginea umanistă se emancipează de cult, își produce propria cultură. Ea trece de la sacral la laic, de la comunitar la particular; deși încă bazată pe Revelația primă, valoarea ei nu mai depinde de scara puterilor divine. Apărută odată cu scrierea, idolatria dispare deci odată cu inventarea tiparului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
își ia în posesie destinul. Arta triumfă asupra morții civilizațiilor, ca și asupra solitudinii indivizilor și anihilării voințelor prin mașinile moderne de vise și alte mașini de evadare. Iată deci momentul când desacralizarea lumii se transformă în sacralizarea artei; când, emancipată de religios, arta devine ea însăși religie, ca principiu al unei mântuiri seculare, dar universale. Întâlnirea imaginilor nemuritoare nu înseamnă deja apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o artă economică" (Toscan du Plantier). Și chiar în mai mare măsură decât televiziunea, de vreme ce spectatorul plătește ca să vadă de fiecare dată. Ea nu a scăpat niciodată, precum pictura, de controlul puterilor stabilite. Ca și televiziunea, care nu s-a emancipat de stat decât pentru a se aservi banului (iar cei care îndrăznesc să se laude, ici și acolo, că au "eliberat" televiziunea fac o glumă proastă). Dar, fără sprijin public și supus numai legilor pieței (cel puțin în Europa), filmul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
următor, al XVIII-lea, a consemnat intrarea într-o epocă iluminată de rațiune, cunoscută și sub numele de Iluminism, în care societatea "s-a declarat în favoarea unei autonomii a rațiunii care n-a mai vrut să știe de Dumnezeu"433, emancipându-se față de dogmele și tradițiile Bisericii. În planul creației artistice, urmarea firească a unei asemenea ideologii a constat în renunțarea la majoritatea temelor de inspirație biblică, artiștii orientându-se spre reprezentarea temelor mitologice, istorice, a peisajelor, a scenelor de gen
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de asemenea, atitudinea față de „alții” introjectați și reprezentați în sine, pe matricea „modelului intern de lucru” (internal working modelă al lui Bowlby. În această direcție, cercetări deosebit de interesante a realizat Benjamin care a dezvoltat și o formă specială de psihoterapie. Emancipat Separat Autoemancipat Ignorare Afirmare Depășire Destăinuire Autoneglijare Autoafirmare Atac Dragoste activă Retragere Dragoste reactivă Atac față Dragoste activă de sine față de sine Blam Protecție Supărare Încredere Autoblam Autoprotecție Control Supunere Autocontrol Figura 6.4. Atitudinea interpersonală și față de sine (după
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
construcția unor standarde care reglementează "bune practici" la ora actuală? România a trăit sub "regim comunist" timp de cincizeci de ani, după al Doilea Război Mondial. Din 1990 construim "democrația". Formarea copiilor s-a făcut "conform" "noului regim". Pentru a emancipa și a da cuvânt și celor care n-au avut prea mult a spune anterior, în societatea democratică ar trebui să se plece de la construcția copilului-actor, copilului-cetățean, de la distincții elementare clare între primitiv și civilizat, de la identificarea temerilor (colective) actuale
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
urma să se realizeze "firesc" prin transformările economice și sociale ale regimului comunist, strict controlate de partid. Folosită ca important instrument de propagandă și de susținere a cultului personalității, imaginea eroică a femeii sovietice, mamă, soție, muncitoare stahanovistă, eliberată și emancipată prin muncă, precum și soldat pe front în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, rămâne definitorie pentru epoca stalinistă și model de urmat pentru celelalte țări comuniste. Astfel, proiectul politic al Partidului Comunist Român cu privire la statutul femeii a debutat în anii '50-
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Dar oricât de dureros ar fi pentru mine, mă văd nevoită să recunosc că dragostea și relațiile personale nu reprezintă nimic în comparație cu nevoile luptei"75. Un alt exemplu este oferit de Alexandra Kollontai, care, în lucrarea Autobiografia unei femei comuniste emancipată sexual, apărută în iulie 1926, afirma: "Aș vrea să spun câteva cuvinte despre viața mea personală. Întrebarea este dacă în cadrul acestor variate și mărețe activități puse în slujba partidului am găsit timp pentru plăcerile și chinurile dragostei. Din păcate, da
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Meritul ei era de a fi nevasta lui Nicolae, la care se adăuga calitatea de ilegalistă, imaginea sa fiind asociată soțului și regimului comunist. Desigur, ea nu a fost redusă la un rol casnic, de mamă și eventual gospodină, era emancipată ca om de știință, deși intra astfel în domeniul imposturii. De unde o nuanță proprie adusă de comunism, care își propunea oricum să modifice societatea românească tradițională sau patriarhală. Căci Elena Ceaușescu ilustra mai ales o familie model, existând chiar problema
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pentru a fi primitori și ospitalieri... Un profesor este un miracol... În școală, avem mereu de luptat cu frica. Asistăm la contestarea și distrugerea valorilor culturale pe care oamenii înșiși le-au creat în timp și numim aceasta emancipare. Ne emancipăm contestând, negând valori instituite de omenire pentru ca ea să existe ca omenire. Viața noastră constă în ceea ce luăm și păstrăm de la viața însăși. Trăim printre ceasuri. Singuri în ritmul lor. Singuri în ritmul inimii. Singuri în ritmul spaimelor. Singuri în
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în mod polemic îndeosebi la acele pretenții universaliste care susțin edificiul filosofiei transcendentale și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii, era cetățean al lumii (Weltbürger). El aparține epocii și unei anumite colectivități mai mult prin determinările contingente ale existenței sale. Din perspectiva particularismului istorist romantic și postromantic, indivizii ne apar, dimpotrivă, drept ramuri ale trunchiurilor care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unde umanul radiază din abundență în momentele lui de excepție ceea ce cotidianul nu-i concede decât avar. Astfel, o parte din fructul eforturilor lor infracționale fu dirijată spre vizitatori, căci aceștia nu veneau întru recuperarea prăzilor, ci într-o misiune emancipată de tentații justițiare. Cu tact impecabil, niciunul dintre oaspeți nu inoportună gazdele cu întrebări incomode despre proveniența tratațiilor; savorile din sticlele de Dom Perignon și borcănașele Fauchon rătăceau, stinghere, pe deasupra tăvilor improvizate din bucăți de placaj înainte de pionieratul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de substanță, cu atât stârnesc un ecou mai nefiresc la rostogolirea lor prin lume înspre realizare, ceea ce, desigur, face să crească bănuielile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dispun de suficiente resurse pentru a contracara ușor vicisitudinile șansei, fie că e vorba de personalitatea partenerului, fie de alte variabile ale situației. Nu-și are domnia, dominația, rădăcinile în chiar această asimetrie în raport cu nevoile în general, ce permite celui emancipat de ele să le împrumute forța coercitivă, trecând astfel oarecum de partea lor? Sațietatea îi induce sătulului o indiferență la fel de tenace ca foamea însăși, dar nu trebuie uitat că și disperarea famelică tot în indiferență culminează. În ochii nomazilor, domnia
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
propria-i imagine invocă frumosul ca argument suprem, fără recurs. Politețea, acea răceală distantă țiitoare de cald lumii, sfâșia geometric fumul din cort, îl cadastra ca pentru a împroprietări pe fiecare din cei prezenți cu un spațiu egal al străvizibilității emancipate de simțuri: ea dădea la iveală omul de dincolo chiar de propriile-i acte, dintr-o depărtare a dezirabilului social. Mai mult, se răspândea ea însăși ca un fum invizibil, ce învăluia contururile purtării constatabile spre a o face mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
după cum poate și stârni neliniști claustrofobe. Deja moda modulelor funcționale din arhitectura de după război făcuse multe concesii aparenței și mobilității, iar curentele de inspirație japoneză desubstanțializaseră și ele masiv despărțiturile dintre spații, exploatând ingenios jocul aparențelor prin crearea de efecte emancipate de miez factual; umanitatea ieșise din buncăre și fortărețe înspre siguranța crescândă inspirată de un mediu intens controlat, modulat după așa-zise nevoi, ce înțesau efemer spiritul modern cu mobilierul lor de fum sculptat în serie - o populație nomadă de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
înaripată, la rându-i, de elanurile ei și asumată în numele întregii obști cretane). Înțelesese bine că suveranitatea conjurată sub pielea ei de meșter trebuia plătită într-un fel doveditor, ca de pildă acela al unei acceptări neclintit de demne, complet emancipate de meschinăria negocierilor. Venise timpul ca zborul vulturesc deprins în brațele atenianului să-și adjudece, pe lângă voluptatea privată, și rarisima noblețe a splendorii specifice actului politic. Trebuie subliniat că Pasife făcea parte din acea rasă de monarhi din vechime ce-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
totuși de nobilul nostru meșteșug. Dacă stau să mă gândesc, nomazii își urmează cirezile răsfirându-se în căutarea pășunilor, pe câta vreme umanitatea dezrădăcinată tinde tocmai să se aglomereze în megalopolisuri devenite oaze de salarizare și eficiență locativă. Ne-am emancipat binișor de natura la care Mongolia modernă se întoarce. Agregarea galopantă e la ordinea zilei, așa că modelul de locuire ar fi mai mult roiul decât caravana. − Prea vag. Roiul de albine, de fluturi, sau de lăcuste? ceru Luc lămuriri. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întreaga problematică fondată pe el a echitabilului. Cum o evaluare strictă a darului e de gust îndoielnic, contează în primul rând ca toată lumea să primească o gratificație cât de mică a apetitului, peste comparații plutind reprobator suspiciunea de meschinărie. Complet emancipat de asemenea pedanterie analitică, grupul de libertini întruchipa un convulsionat dezorganism utopic, în care diferența dintre centru și periferie era protejată cum nu se poate mai eficace tocmai de ampla deschidere ofertantă a centrului; dat fiind că gelozia, ca orice
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
obiectele afară din semiobscuritatea înconjurătoare, imputabilă condițiilor meteo. În ținuturile septentrionale, teatrul de umbre se insinuează în chiar textura realității, în loc să rămână doar o proiecție distantă și distinctă a ei. O lumină aproape razantă cu solul ridică umbrele de la pământ, emancipându-le de târâș, suprapunându-le peste reflexiile ei venite dimprejur și amestecându-le egalitar cu acestea. Sursa de claritate tinde să se cufunde până la dispariție în realitatea înconjurătoare, ce dobândește astfel o spectralitate tipic nordică: lucrurile apar drept ceea ce sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu fir, fălci de rechin, papainoage, armă de vânătoare, umbrelă de plajă, hoț prins de-un câine și, nu în ultimul rând, clește de... crab. Mâinile i se deschideau ca o carte în relief. La fel cum fotografia lui Salgado emancipase mizeria umană de strivitoru-i reziduu de realitate, gesturile de vrăjitor ale lui Rică îi dădeau o fluiditate ce ascundea bolovănosul fund sub o jerbă orbitoare de sclipiri. Răpiri, bătăi cu copiii, razii ale poliției, evadări din dubă, violuri, spargeri, mutilări
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ia în dezbatere, după ce Alex Villner dă citire pentru a treia oară, cum era procedura, a propunerii relative la răscumpărarea embaticurilor, subliniind: „Prin legea rurală s-a tranșat una din chestiunile cele mai importante; pe de o parte s-a emancipat munca prin răscumpărarea clăcei, pe de altă parte s-a emancipat proprietatea de aservirea la care era impusă de-a da până la 213 din pământurile cultivabile locuitorilor. O chestiune mai tot atât de importantă, aceea a târgurilor așezate pe proprietăți particulare, a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]