211 matches
-
limiteze pe această în realizarea să că personalitate umană complexă și că agent creator.[2] Alegerea conștientă (agency) personală a femeii există, prin urmare, doar în cadrul acestei identități hegemonice impuse - arareori în afara ei. Discursul împuternicirii feminine prin abordarea noii identități emancipatoare hipersexualizate incită femeile să fie „stăpâne pe propria lor situație, dar niciodată să o chestioneze”[3]. Politică seducției este, așadar, „unul dintre mijloacele societății de a perpetua dominația sexuală masculină, cu prețul pasivității femeii”[4]</a>,<i> </i>creând cele
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
GAP6 În secolul XX, în spațiul occidental, revoluția feministă și cea sexuală au deschis drumul mișcării de eliberare a minorităților sexuale și de gen. Poziția femeii, sexualitatea, identitatea de gen și orientarea sexuală sunt reevaluate și redefinite din perspective noi, emancipatoare. Atât în cadrul mișcărilor feministe, cât și al celor pentru drepturile LGBT, se dezvoltă poziții radicale de stânga, intersecționale, care caută să conecteze lupta pentru drepturile femeilor și minorităților sexuale și de gen cu pozițiile anti-rasiste și anticapitaliste. În spațiul românesc
Artă, gen, sexualitate () [Corola-website/Science/295787_a_297116]
-
multiplelor traume de dislocare, amenințate cu precarizarea locativă și cu diverse forme de ghetoizare. Spectacolul avea în centru performarea biografiilor de locuire într-un spațiu comun de acțiune, relația fragilă emoțional cu un centru comunitar care a generat o narațiune emancipatoare. <b>Fără sprijin </b>popunea un teatru profund reprezentativ pentru istoria evacuărilor recente. Un teatru cu subiecți/ actante comunitare - mamele din Rahova-Uranus, figuri exemplare ale implicării sociale și participării la schimbare politică, militante împotriva nedreptăților unui cotidian locativ confiscat de
Casa noastră cea de unele zile - quot;La Harnealăquot; () [Corola-website/Science/295812_a_297141]
-
diferite de cele europene, ele trebuie privite în logica lor. În același timp, să nu uităm că scopul fundamental al proiectului național este cel de a coopta violent spații non-europene la modernitatea occidentală. Dar anumite discursuri naționale pot avea consecințe emancipatoare, cum e în America Latină. În schimb, când vorbim de Europa de Est, aici e o discuție separată, in ce măsură avem de-a face cu vreo componentă anti-colonială în discursurile despre națiune create aici. D: Da, asta mi se pare și mie
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
cu vreo componentă anti-colonială în discursurile despre națiune create aici. D: Da, asta mi se pare și mie important de discutat. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce către un discurs decolonial, critic, emancipator V: Un raspuns provizoriu la această întrebare ar fi că nu - în contextul strict românesc, mai degrabă nu avem de-a face cu vreo componentă anti-colonială. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
această întrebare ar fi că nu - în contextul strict românesc, mai degrabă nu avem de-a face cu vreo componentă anti-colonială. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce către un discurs decolonial, critic, emancipator. Discursul național în contextul românesc este fundamental o narațiune de apartenență la Europa. Diversele sale versiuni construiesc, fiecare, propria reprezentare a Europei, unele se hranesc din altele, altele se contesta sau intra în competiție, însă toate caută să demonstreze apartenența
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
patriarhal masculinist, al afirmării prin agresiune, se tinde către o omonimie cu marile puteri fasciste ale timpului - Germania, Italia și Spania. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce către un discurs decolonial, critic, emancipator. Cio-ran conturează foarte elocvent această viziune: intrare în istorie prin violență extremă a celui mai puternic. Și tot la el vedem clar că această perspectivă este una a confirmării subalternității. El privește istoria că Istoria Europeană, mare, hegeliana, a supraorganismelor
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
America Latină sau Africa de Nord. Și cred că e important să ne gândim de ce a eșuat un astfel de proiect. Și cum a ajuns Ceaușescu, dincolo de dezastrul economic, să apară post-mortem mai degrabă ca un despot naționalist local decât că un lider emancipator. V: Trebuie să diferențiem între politică externă și cea internă. Politică externă avea o tendință anticolonială, sau cel puțin de solidarizare cu un ethos anti-colonial. Dar cea internă este una etnocentrică, o politică de structurare și control violent ale
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
dreaptă este singura care a oferit o astfel de mitologie cu valoare de discurs mobilizator. De asta cred că e important să ne întrebăm: care ar fi posibilitățile de a construi niște repere istorice, mitologice, care să servească unor scopuri emancipatoare, si nu tot represive? V: Asta e o întrebare foarte importantă. Sunt de acord, avem nevoie de o mitologie, de narațiuni colective care restaurează o demnitate și un anumit tip de identitate și nu trebuie să lăsăm treaba asta în
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
o istore mai recentă, să construim o viziune a istoriei modernității românești că un fenomen de colonizare și ocupare, si analizând-o în sensul acesta să dezgropam istoriile rezistenței la această modernitate. E singura mitologie care poate avea un potențial emancipator real. Și asta mă duce la unde a greșit protocronismul, cum spuneai. Aș zice că principala greșeală - asemenea celei mai mari părți a discursurilor naționale est-europene - constă în construirea unei structuri analogice: aceată națiune trebuie să devină analoaga, aseme-nea celei
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
D: În același timp, cred că trebuie să vedem cum adresăm și diferența/ diferențierea față de occidental. Pentru că dacă rămânem la construirea unor repere în opoziție cu cele occidentale, cred că există din nou pericolul că ele să fie prea puțin emancipatoare - vezi de exemplu politică homofobă promovată de ideologi din Rusia, dar și din alte state non-vestice, legitimata prin antagonism la valorile occidentale. V: Și când vorbim de modernitate occidentală trebuie să fim atenți, până la urmă nu tot ce este produs
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
anti-comunistă. Cunoașterea și studierea evantaiului de persecuții la care au fost supuși militanții de stânga de-a lungul secolului XX în România ne poate oferi un raspuns posibil pentru tradiția mai slabă decât în alte țari a mișcărilor progresiste și emancipatoare autohtone. Până la urmă, solidarizarea pentru schimbare socială este invers proporțională cu amploarea forțelor represive ale statului polițienesc. [1] Poem critic la adresa atitudinii intelectualilor germani în timpul regimu-lui nazist, atribuit lui Martin Niemoeller: „Prima oara au venit după comuniști, si nu le-
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
să se delimiteze de ofensiva corpurilor care invadează ecranele, excluzând din teritoriul de reprezentare categorii întregi de corpuri care „nu fac față” exceselor invazive? Care sunt acțiunile prin care corpurile pot deveni politice, generând în spațiul public un discurs senzorial emancipator? Mutilate, traumatizate, filmate din unghiuri care le exhibă permeabilitatea la violență extremă, sau, dimpotrivă, conformate unei priviri autoritare care le cere să fie subjugate de coduri ale frumuseții impuse, dincolo de care nu-și pot afirma legitimitatea, corpurile ajung mecanisme fără
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
politicile reproductive. O disociere a reprezentării genizate de maternitate și predispoziția pentru munca reproductivă nici nu ar fi fost de așteptat, într-un regim care nu și-a asumat de la început, coerent, clar și consistent pe termen lung o politică emancipatoare în acest sens. A fost vorba, la începuturile regimului comunist, dimpotrivă, despre decizii cu mize opuse unui proiect emancipator. În 1948, avortul, interzis prin lege încă din anii 30, cu câteva excepții, a fost declarat delict penal, ca urmare a
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
de așteptat, într-un regim care nu și-a asumat de la început, coerent, clar și consistent pe termen lung o politică emancipatoare în acest sens. A fost vorba, la începuturile regimului comunist, dimpotrivă, despre decizii cu mize opuse unui proiect emancipator. În 1948, avortul, interzis prin lege încă din anii 30, cu câteva excepții, a fost declarat delict penal, ca urmare a scăderii drastice a natalității după război (cf. Kligman,60). Pedepsele prevăzute pentru întreruperea de sarcină variau în funcție de starea civilă
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Toni Erdmann</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> toate aceste amănunte, care ar fi putut constitui premisele unei viziuni emancipatoare, sunt folosite strict că decor, construit corect și detaliat, dar strict decor pentru transformările existențiale ale occidentalilor. Atunci când nu au funcție decorativă, reacțiile localnicilor devin și surse de umor, atât pentru Conradi, care se distrează pe seama unui muncitor, fără să
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
povestea și alegerile tatălui ei. Conflictul dintre ei, deși este un proces dureros, îi ghidează pe amândoi să-și înțeleagă trecutul și viitorul: Leyla să-și descopere și revendice trecutul și identitatea romă; Hussein să-și găsească locul în mișcarea emancipatoare a romilor - o mișcare tânără intersecțională, care ține cont de inegalitățile de gen, clasa, vârsta, naționalitate etc.; amândoi, din poziții complementare, să se dedice muncii pentru solidaritate socială. Conflictul dintre ei ghidează și publicul către înțelegerea trecutului și viitorului, catre
Privind prin piele () [Corola-website/Science/296152_a_297481]
-
resurse și strategii reușesc să mobilizeze persoanele diverse de pe scenă și din public, în lupta cu societatea rasistă? Cum facem vizibile istoriile de migrație, istoriile „secrete”, istoriile care „nu-s de aici” din familiile noastre? Și cum le redam puterea emancipatoare? Cum transformăm cunoștințele și discuțiile teoretice despre sclavie, emancipare, exploatare, egalitate, drepturi etc. în instrumente practice ale identității noastre, intr-o pozitie asumată în lupta cu injustiția socială, în acțiuni solidare? Cum trecem dincolo de sloganuri? 1 De văzut Privind prin
Privind prin piele () [Corola-website/Science/296152_a_297481]
-
politic postbelic, extins la nivel global, a căpătat forme dintre cele mai diverse, adaptate la condițiile materiale specifice ale fiecărei zone. În continuare, îmi propun să descriu pe scurt câteva exemple eterogene, dar foarte importante de teatru politic cu valente emancipatoare, în care comunități din foste sau actuale colonii, afectate de probleme deosebit de grave (violență, colonizare, sărăcie extremă) își construiesc propriile forme de discurs revoluționar, cu rezultate concrete remarcabile, uneori apelând la mijloace explicit pacifiste, alteori ca parte dintr-un program
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>fiestas</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">) lipsite de scenarii scrise, transmise prin tradiție orală, sunt lipsite de miza politică emancipatoare. De altfel, numeroși teoreticieni decoloniali, de la Frantz Fanon la Augusto Boal, au criticat teatrul și alte forme ritualice tradiționale ca fiind mai degrabă conservatoare și lipsite de potențial revoluționar.</spân></spân></spân></p> Cu toate acestea, Taylor oferă exemplul extraordinar
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
exemplu, să vedem dacă, privind tablouri cu femei din perioada realist socialistă, din postura noastră locală și contemporană de subiecți genizați, <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>putem identifica și dacă apoi ne putem conecta la valențele proiective emancipatoare </b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">declarate ale acestor reprezentări. </spân></spân></p> În ce fel ne este influențată receptarea de faptul că aceste reprezentări sunt <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>încărcate de
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
Petre, dar și prin invocarea eforturilor depuse de organizațiile feministe interbelice, este insuficientă. ”Brutalitatea” care apare în mod recurent în eseul lui Zoe Petre în directă conexiune cu emanciparea promovată de regimul socialist, și violență pe care le implică proiectul emancipator, provin, în primul rând, în opinia autoarei, din lipsă de organicitate a acestui demers. Nefiind organic, fiind inutil, nederivând</spân><spân style="font-family: Times,șerif;"> din dorința și nevoia de emancipare a subiecților înșiși, proiectul a fost respins. Autoarea glorifica
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
Privind prin piele, cu Mihaela Drăgan, Alexandru Fifea, Alina Șerban, în regia lui Alexandru Berceanu, este în mare parte bazată pe istoriile din familia lui Dennis și pe istorii ale romilor musulmani din România și Turcia, cu un puternic potențial emancipator. Cum a început proiectul de colaborare în cadrul „Istanbul - Bucharest by Play”? Care au fost motivațiile tale, motivațiile echipei? Cum a prins formă proiectul? A fost foarte interesant cum s-au întâmplat lucrurile. Era perioada Civil Society Pitch, din cadrul festivalului One
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
nu vede altă rezolvare decât pe cea punctuală, prin râs și mâine-om mai vedea, pentru tensiunile de acest tip: astfel, vechiul privilegiu masculin al adulterului („Bărbații sunt bărbați...”) rămâne neamenințat. Să nu chestionăm acest privilegiu, să nu căutăm soluții emancipatoare pentru eterna problemă a înșelatului, e în firea lor, a bărbaților, nu se tratează. Și totuși există sugestii discrete că Laura l-ar putea înșela si ea pe Lary: lipsește mult de la parastas, are nevoie să fie recuperată - atunci când intră
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
faci și îți păstrezi poziția de rotiță super-privilegiată, chiar dacă nefericită, a sistemului. Or, această pretenție de normalizare și permanentizare a relațiilor de dominare și a pozițiilor personajelor în aceste dinamici violente, este ceea ce anulează, în <strong>Toni Erdmann</strong>, potențialul emancipator. După cum observă foarte corect Gorzo și Lazăr, „nu s-a schimbat mare lucru - nici violarea etichetei prin dezbrăcare, nici sabotajul prin clovnerie nu sînt arme eficiente împotriva forțelor dezumanizante pe care le descrie filmul”. Or, în aceste condiții, Gorzo și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]