211 matches
-
cât și de reproducere, să redefinească raționalitatea astfel încât să fie mai puțin exclusivistă și instrumentală și să respecte relațiile umane (pe toate palierele) ca și interdependența dintre ființele umane și natură (Tickner 1991: 204-6). Spre exemplu, anumiți cercetători caută modele emancipatorii de acțiune la periferie printre femeile din lumea a treia și printre activistele pentru drepturile omului (Ackerly 2000). Alternativele feministe la nivelurile de analiză din teoria Relațiilor Internaționale nu apelează la abstractizări universaliste, ci militează pentru o mai bună contextualizare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru a face o distincție clară și rapidă între oameni și non-oameni (1992:49-51). Deci, din punct de vedere etic, de vreme ce nu există un motiv convingător pentru a face o distincție clară între oameni și restul naturii, un vast proiect emancipator, la care și Eckersley a aderat, ar trebui să fie extins și la natura non-umană. Ecocentrismul înseamnă "emancipare în sens larg". Toate entitățile sunt înzestrate cu o relativă autonomie, în cadrul relațiilor ecologice în care sunt implicate, și prin urmare oamenii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reuși să o îmbunătățească. În viziunea lui Hovden (1999), aceasta o face mai compatibilă cu tipul de teorie critică al Școlii de la Frankfurt și cu feminismul decât cu poststructuralismul, având în vedere că primele două au un evident scop normativ emancipator, și în special sentimentul mai clar că explicațiile și interpretările lor asupra lumii sunt legate de un proiect politic bine definit. Aceasta se leagă de respingerea fundaționismului de către poststructu-raliști, și marchează o diferență clară față de ecologism, care se sprijină neapărat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poartă numele de rațiune și a continua în toate situațiile să sanctificăm acest Nume. Din fericire, rațiunea critică nu a fost niciodată copleșită de auto-mitologizarea rațiunii, rațiunea deschisă a putut mereu să secrete antidoturile care să neutralizeze raționalizarea, iar aspirația emancipatoare, care se găsește la originea greacă și umanistă a rațiunii, a refuzat să se lase sufocată de rațiunea instrumentală. Începînd cu sofiștii greci și, mai tîrziu, începînd cu Occam și Montaigne, rațiunea s-a slujit de aptitudinea sa critică de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
definim punctele de trecere. Am considerat că putem distinge trei puncte de vedere "teoretice" relativ distincte asupra practicilor culturale: primul caută să dezvăluie, apoi să denunțe mecanismele de alienare și dominare culturale; cel de-al doilea dezvoltă aspectul integrator și emancipator al culturii; ultimul adoptă o perspectivă nici pozitivă, nici negativă, considerând că practicile participă la producerea simultană a identităților individuale și colective. Teoriile critice Alienarea Karl Marx dezvoltă câteva noțiuni fundamentale, printre care alienarea ocupă un loc privilegiat. Deși el
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe modurile multiple de consum cultural, care nu pot fi reduse la o inculcare, intoxicare sau dominație. Când Bourdieu atacă industriile culturale, se înscrie în linia criticilor neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt, negând populațiilor slab școlarizate orice capacitate civilizatoare și emancipatoare. El denunță cultura mediatică și televizuală, asimilând-o unei culturi dominate economic, "la ordinele capitalului" (1996). • Supraestimarea dominației După Grignon și Passeron, raporturile de forță între grupurile sociale nu dau cheia înțelegerii raporturilor simbolice și a conținuturilor culturii. Primele nu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Stăruința în neutralitate față de origini pare să aibă explicația într-o vină a pervertirii naturii umane de care vrea să se lepede Economia. Consumatoare a resursei umane, Economia își dislocă funcția primară pentru a lăsa locul liber unei ipotetice condiții emancipatoare, atribuită, prin relaționarea consumator-producător, celor care li se interzisese anterior accesul în Agora, deschizându-li-se de acum drumul către Piață. Chiar și pervertirile noționale nu au rezolvat inadecvarea din conținutul Economiei raționaliste, de natura adversității părților implicate în ecuație
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu urmărirea unor scopuri juste în viața morală și politică. Subiectul legitim se constituie din această ultimă sinteză". (Lyotard, 2003, pp. 54-55) Această constatare tehnică a unei stări de fapt, din partea lui Jean-François Lyotard (de parcă nu postmodernismul a delegitimat funcția emancipatoare a educației), nu face decât să accentueze încă o dată gravitatea și urgența problemei. Sintetizând, putem afirma că avem nevoie de un nou Humboldt, adică de o reconstrucție a educației ca paideia (sau Bildung), ceea ce înseamnă că avem nevoie de un
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Agencies, Jerry Gibbons, o spune perfect (traduc de pe situl NCM): „(Sondajul) demonstrează că mediile etnice și reclamele comerciale pe care le conțin operează o legătură emoțională cu consumatorii etnici”. Nimic mai profitabil decât cunoașterea și exploatarea emotivității vernaculare! Oricât de emancipator a fost considerat de propunătorii săi, dreptul la diferență este recuperat de capitalismul postmodern... Nici măcar „coca-colonialismul” nu mai este ce era: din megamașină care de-culturează lumile tradiționale și instituie interminabila reproducere a identicului postistoric, a devenit, grație adaptării interesate la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
numeroasele provincii istorice: Banat, Ardeal, Bucovina, Țara Românească și Moldova) nu își găsea încă loc în imaginarul și gândirea politică ale vremii. Iată observația făcută de V. Georgescu, prin care istoricul punctează caracterul strict național, nu și naționalist, al eforturilor emancipatorii depuse de membrii Școlii Ardelene: Elita intelectuală a Transilvaniei a atins, fără îndoială, un nivel cultural mai ridicat decât confrații lor din Țara Românească sau Moldova, fiind de asemenea, și mai numeroși. Totuși, ideile politice cele mai novatoare și radicale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
extravertit sau introvertit, fără ca aceasta să condiționeze valoarea realizărilor, deoarece forța de atracție a rezultatului activității modelează receptorul în sensul operei sale. Prin urmare, motivația operei este de fapt realizarea unui echilibru conceptual cu receptorul, căruia i se propun alternative emancipatoare pentru a i se induce o schimbare de orizont. Prin faptul că sînt realizări individuale, filozofia și poezia ar părea că nu intră în sfera obiectivității și, prin aceasta, a realității propriu-zise. Analizînd însă coordonatele obiectivității, se poate constata că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu erau deloc noi, dar urmau a fi aplicate în contexte ce excludeau amestecul transcedentalului. Binele comunității rămânea scopul suprem, acesta nu mai culmina în mântuirea de dincolo de moarte, ci în fericirea de pe timpul vieții. Astfel, rațiunea capătă un avânt emancipator și umanitar; libertatea și autodeterminarea devin laitmotive. II.2.2.4.Revoluția Franceză a fost cel mai important eveniment politic din istoria Europei moderne. Pentru unii, ea a fost o nenorocire, pentru alții, un îndemn la acțiune. Pentru toți ea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de societate în limitele legitimității. În cadrul mai larg al ordinii politice de factură democratică intervine ceea ce Habermas numea "acțiune comunicativă", adică acel tip de interconexiune a indivizilor și grupurilor care "(...) presupune deja întotdeauna (indiferent cât de ficțional o face) scopul emancipator, politic al subiecților de a trăi împreună și de a ajunge la un consens prin intermediul înțelegerii reciproce, al cunoașterii împărtășite, al acordului comun și încrederii mutuale"67. Nu e vorba, deci, de un consens impus și doar formal existent așa cum
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
materiale ori de factori supra-individuali (de istorie, spre exemplu). Ca atare, ideologia reprezintă un aspect integral și constitutiv al întregii culturi umane, fiind dotată cu calitatea de a apărea, în funcție de niște context specifice, fie replicativă și coercitivă, fie inovatoare și emancipatoare"13. Ajungem, astfel, la o chestiune pe care sociologia cunoașterii a abordat-o încă din faza inițială a dezvoltării sale, sub "bagheta" lui Karl Mannheim, care a fost ulterior detaliată în contextul "constructivismului" lui Peter Berger și Thomas Luckmann, spre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
manifestat în cadrul său ideatic. Așa cum arată Anton Carpinschi, "socialismul este reacția socială față de ordinea socială modernă, esențialmente polarizată, născută prin acumularea primitivă a capitalurilor. Din această perspectivă, dincolo de evoluțiile sale utopic premarxistă, revoluționar-marxistă, reformist-antimarxistă socialismul apare ca o expresie ideologică emancipatoare a mișcării muncitorești, formă politică de opoziție față de capitalismul antreprenorial și liberalismul clasic, proces de socializare a valorilor lansate lumii moderne de ideile revoluției de la 1789". Născut, deci, ca o reacție la liberalismul clasic, socialismul a încercat să răspundă insistenței
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Transformându-se într-un adevărat "avocat al modernității", filosoful german va apăra ceea ce el consideră a fi elementele "progresive" ale modernității, în timp ce îi va critica elementele opresive sau destructive. Habermas valorizează modernitatea timpurie și teoriile moderne de factură critică și emancipatoare, în timp ce critică cu putere orice teorie orientată împotriva Iluminismului, așa-zisele "false programe ale negării culturii", pe motiv că ar fi periculoase din punct de vedere teoretic și politic. Indicând diferitele sensuri ale termenului "modern" (de la utilizarea sa de la sfârșitul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fost ferm convins că procesul revoluționar trebuie să urmeze, pentru a fi complet și a nu degenera într-una dintre multele "ideologii", etapele de dezvoltare descrise mai sus. Revoluția, în sensul în care Marx folosește termenul, este un proiect emancipator care are la bază conștientizarea opresiunii economice și sociale la care este supusă majoritatea celor care își desfășoară activitatea în cadrul modului de producție capitalist și depășirea limitelor naționale, construite "de sus" și care nu fac altceva decât să dezbine proletariatul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
așa cum au tendința să le perceapă, deși în grade diferite, realiștii, pluraliștii sau marxiștii ci dinamice și flexibile, reflectând raportul dintre agenți și structuri pe diferite nivele de analiză, de la local la global. Constructivismul este, pe lângă o teorie, un program emancipator care, spre deosebire de postmodernism, nu cade nici în capcana relativismului, nici în cea a ignorării metodologiilor empirice. Wendt susține, în acest sens, că practica rămâne în continuare cel mai bun criteriu pentru testarea teoriei. De asemenea, acesta teoretizează la nivel internațional
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
văd în om un producător încorsetat permanent de un simulacru de drepturi care avantajează doar o anumită categorie socială, "burghezia" și care, conștientizând gradual dimensiunile exploatării sale și posibilitatea de a o surmonta, se angajează cu perseverență într-un proces emancipator care va avea ca finalitate instaurarea unei lumi post-capitaliste, singura capabilă să ofere libertate și împlinire autentică. Dar, așa cum atrage atenția Onuf, ambele "paradigme operative" nu fac decât să proiecteze propriile asumpții valorice asupra socialului, distorsionându-l. În schimb, "paradigma
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe care îl acuză de aceeași regresie circulară pe care am imputat-o analizei de discurs. Dacă totul este social construit, atunci și social-constructivismul ajunge să fie social construit. Pe lângă această carență metodologică, Searle este de asemenea sceptic în raport cu puseul emancipator al constructivismului social, catalogându-l drept naiv. Deci, este constructivismul social o capcană teoretică? Voi încerca, în continuare, să apăr socio-constructivismul onufian de imputările pe care i le aduce Searle. "Ontologia fundamentală" a lui Searle constă în "particule" care se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rând lumea socială și politică. Conceptele sale nu pot fi aplicate tuturor tipurilor de demersuri științifice sau, în general, întregii existențe, cel puțin nu în manieră satisfăcătoare. Și ca știință socială și politică, social-constructivismul nu poate renunța la componenta normativă, emancipatoare, în absența căreia nu s-ar putea disocia în cele din urmă de relativismul postmodern. Politica și teoria socială în general nu prezintă doar lumea așa cum este ci, infinit mai important, lumea așa cum este și cum ar trebui să fie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
istorice, ci exterioară ei. Cu riscul unei digresiuni, se poate menționa aici că ceea ce Marx, Engels sau Lenin înțelegeau prin dialectică nu era deloc același lucru. Pentru primul, dialectica avea loc la nivel social, iar rolul său era mai degrabă emancipator decât științific, deși componenta din urmă era permanent afirmată. Engels a extins dialectica pentru a include orice proces natural: tot ce se întâmplă în lume este ghidat de legile dialecticii, chiar și creșterea plantelor sau circuitul apei în natură. Totalizantă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
decedat în 1924. Începând cu separația dintre bolșevici și menșevici (1903) și până la revoluția din octombrie, și (parțial) până la moartea lui Lenin, leninismul a fost, oricât de truistic ar putea suna, o mișcare solidă, revoluționară. A fost de asemenea puternic emancipatoare: pentru muncitori, care au salutat-o ca sfârșit al opresiunii țariste și ca promisiune a unei vieți mai bune, pentru țărani, cărora le-a fost promis pământ, obiectul aspirațiilor lor seculare, și pe care l-au primit pentru câțiva ani
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un argument contrafactualist, fertil din punct de vedere științific, în ciuda limitei metodologice care îi incumbă, putem afirma că Marx ar fi condamnat regimurile leniniste din secolul XX ca forme ale unui despotism de tip nou, legitimat în baza distorsionării ideilor emancipatoare și moralmente vii extrase din lucrările sale și ale lui Engels. Marx a declarat deseori că nu este "marxist", dând astfel de înțeles că nu era de acord cu numeroase interpretări și reevaluări contemporane ale ale operelor sale. Cum să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și clasă transnațională, de sine stătătoare. Predicțiile lui Marx nu s-au adeverit, dar au contribuit enorm la "umanizarea" capitalismului occidental. În Rusia, pe de altă parte, ideile marxiste au fost transformate din instrumente de cercetare empirică având rol declarat emancipator în arme de luptă pentru care practica socială nu mai reprezenta reperul absolut, ci inamicul care trebuia modelat în numele unor principii pseudoreligioase și pseudoștiințifice, așa cum a demonstrat Alain Besançon (1993). Materialismul istoric al lui Marx, originat din activitatea socială propriu-zisă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]