2,447 matches
-
este anulat nu doar prin lespedea totalitară, ci și prin aceea, ulterioară, a memoriei colective”. Problematica identitară este, desigur, cea care conferă individualitate estetică și etică operei lui Norman Manea, alături de tema subversiunii, modulată în amprenta caracterologică a unor personaje emblematice (clovnul, „prostul”, marginalul etc.). Pe de altă parte, percepția bolii, a unei corporalități degradate, dar și decupajele anamnetice sau expresivitatea simbolică a dialogului etic dintre victime și călăi sunt fixate, cu incontestabilă expresivitate narativă, într-un fragment ce redă imaginea
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
anamnetice sau expresivitatea simbolică a dialogului etic dintre victime și călăi sunt fixate, cu incontestabilă expresivitate narativă, într-un fragment ce redă imaginea Tatălui, evreu bolnav de Alzheimer, îngrijit de un infirmier german, fragment elocvent prin plastica redării unor gesturi emblematice și a unor figuri exemplar reunite de metaforele suferinței, ale rănii, ale durerii împărtășite. Deloc întâmplător, Norman Manea însuși recunoaște, într-un interviu, că „raportul dintre ficțiune și realitate e unul ambiguu, tipic literaturii și artei. Sunt elemente biografice, dar
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
cariere literare. Lecția de demnitate conturată în această carte este, în fond, însoțită de un recurs, lipsit de orice stridență retorică sau edulcorare, la memorie. O memorie neconcesivă, de exemplară acuitate și expresivitate etică. Norman Manea e, desigur, un scriitor emblematic - și problematic - al literaturii exilului. Exilul său este dual: pe de o parte, geografic, pe de altă parte, lăuntric. Expresie a unei ființe ce și-a resimțit mereu condiția identitară sub spectrul marginalizării și al marginalului, scriitura lui Norman Manea
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în aqua forte ale unor marginali (Aurolacul dumneavoastră) sau ale unor figuri emblematice atât în registrul hilarului, cât și al sublimului (Cinevodă Nicolaescu și românii de dincolo de ecran, Nimic despre sluga Boc, căprarul Blaga și plutonierul Băsescu), instanțierea comică a unor episoade politice intens mediatizate (Parapsi), impresii de călătorie etc. Uneori, anecdoticul constituie
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Embirikos va capta interesul publicului român iubitor de poezie tot așa cum s-a întâmplat recent la Brăila. La începutul lunii iunie, prietenii bucureșteni ai literaturii neoelene au avut prilejul să se întâlnească cu un scriitor grec al cărui nume este emblematic pentru literatura neoelenă actuală. Dimosthenis Kourtovik (n.1948) s-a aflat la București, ca oaspete al Departamentului de Studii Neoelene al Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București și al Editurii Omonia. Pretextul l-a constituit apariția, la
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Bucureștiul va fi iluminat festiv, începând din 4 decembrie, cu peste 2,5 milioane de beculețe ecologice, iar pe clădirile emblematice ale Capitalei vor fi proiectate în premieră, tot cu rol decorativ, holograme cu tematica sărbătorilor de iarnă, anunță reprezentanții municipalității. "Bucureștenii se vor putea bucura de aspectul inedit pe care îl vor îmbrăca Academia de Studii Economice, sediul vechi al
2,5 milioane de beculeţe ecologice vor ilumina de sărbători Capitala, din 4 decembrie. Vezi traseele () [Corola-journal/Journalistic/24482_a_25807]
-
le-au produs, în măsura a le aproximă destinul. Odiseea pentru neamul de navigatori al grecilor, Eneida pentru poporul de cîrmuitori al românilor, Robinson Crusoe pentru cel cu impulsuri de civilizatori al englezilor etc. Care ar fi o asemenea creație emblematica pentru noi, românii? Miorița? Fără a se deroba de la aprecierea ca atare a celebrei balade, Sergiu Pavel Dan propune o alternativă și anume Povestea lui Harap Alb a lui Ion Creangă, "istoria fabuloasă a confruntării dintre legitimitate și uzurpare". Punct
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
colectivă adresată Uniunii Scriitorilor, prin care se protesta față de măsurile luate împotriva lui Mircea Dinescu, exclus din redacția „României Literare". Imediat după Revoluție, Dan Hăulică a devenit una dintre figurile cele mai cunoscute, care a explicat românilor - alături de alte personalități emblematice ale culturii românești - ce înseamnă totalitarism. În iulie 1990, Dan Hăulică a fost numit ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO. La sfârșitul anului trecut, s-a stins din viață și soția sa, Cristina Hăulică, profesor al Facultății de Litere
Dan Hăulică a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21791_a_23116]
-
zodiac borgesian, exerciții ale unui spirit dispus să surprindă serii de corespondențe și coincidențe între viață, istorie și artă, între personaje istorice disparate, benefice și malefice reunite sub aceleași conjuncții astrale. O informație prodigioasă se cristalizează aforistic dar și sarcastic, emblematic pentru un scriitor interesat de o sinteză barocă a lumii, de mezalianța derizoriului și a grandorii, a curții miracolelor din realitatea imediată cu miracolul întrevăzut sau relevat: "22 februarie: Singur și aiurea, cu nasul aproape de luciul gheții, urmărind liniile... Ale
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
Ruxandra Cesereanu Deși este doar un pretext pentru articolul de față, titlul ciudat de mai sus se cuvine a fi explicat, pentru că, în altă ordine de idei, el va fi emblematic, după cum se va vedea. Spre toamna anului 2000, am ajuns la Veneția, nu căutând clișee pitorești, ci, îmi îngădui să cred, ca inițiată a lagunei. Ca tot călătorul, o parte din deplasările mele au avut loc cu vaporeto-ul, unul dintre
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
dintre Franța, coloniile americane și Anglia, îi revine prioritatea de a fi inventat revoluția democratică". Pentru Furet însă, această întrebare nici măcar nu-și mai are locul; "ideea franceză de revoluție" este cea care se impune în mod decisiv ca imagine emblematică a mișcărilor democratice apărute din secolul XIX. Și aceasta pentru că, spune istoricul francez, războiul civil din Marea Britanie, încheiat printr-o Restaurație, nu a marcat o ruptură, ci o împăcare cu trecutul, iar coloniile engleze de peste ocean, în absența unui trecut
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
D. Sărbu și în mai mare măsură decît Mircea Zaciu, "poetul leneș" se arată apt a fixa atmosfera de "mistificare și totalitarism", de impostură și dispreț comunist față de omul simplu, față de individul care nu deține puterea. Figura lui Caliban devine emblematică: "Caliban s-a prefăcut că merge la școală, și-a dat singur diplome felurite și-acum conduce cum îl taie capul și e foarte încîntat de sine. Și totuși e nesigur de scaunul pe care șade, face legi peste legi
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
în operă, nu văd de ce nu ar face tot la fel și privitorii. Iar de acceptăm că orice scriitură este, în variate grade, autobiografică, de ce nu ar adopta și orice receptare această mască? De altfel, în muzică, barocul - și chiar emblematicul concetto - a fost inventat tot pe la fine de Trecento. Johanes Ciconia, Carmina Burana sau Libre Vermeil de Montserrat stau mărturie, între atîtea altele. Poate că, pînă la urmă, orice iconoclasm - în artă - e baroc. Cînd ești (într-o) frescă, poți
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
identificate ca forme de totalitarism ale căror trăsături comune au încercat să le evidențieze. Dintre acestea, am putea menționa opțiunea pentru înregimentare, obediența necondiționată și exterminare; pentru colectivism și antiindividualism; pentru naționalism furibund însoțit de un sălbatic antisemitism declarat și emblematic la naziști, vagamente voalat sub o frazeologie lozincardă și mincinoasă dar îndeajuns de criminal și el la comuniști; de asemenea, opoziția față de regimul parlamentar autentic și intoleranța viscerală față de liberalism sub toate formele sale, de la politică și viață socială, pînă
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
pierde din vedere proletcultismul, acea încununare a mistificării la care puterea comunistă a supus cultura. La puțin timp după instaurarea comunismului, manualele școlare au fost "purificate", anexate noii ideologii "infailibile". A. Toma, autor și al Imnului R.P.R., constituie un caz emblematic, întrucît bardul "a fost considerat, în epocă, cel puțin egalul lui Eminescu, dacă nu superior lui". Nu e omisă împrejurarea că G. Călinescu îl omagia, în aula Academiei, pentru ""puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
cunoscîndu-se bine pe sine: "O, indulgentă critică postumă,/ Să nu le-nțepi cu vîrful unui ac/ Cărînd pe rînd baloanele de spumă/ În lacrimi grele iarăși se prefac." Tot atît de lucidă e aprecierea că Balada chiriașului grăbit ar fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene: "Greu mi-i, dragă, fără tine/ Și te chem de atîtea ori, -/ Nu din zori și pînă-n sară/ Cît din sară pînă-n zori". Sau
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
inocența tinereții obturate de regimul totalitar. Încercînd să scape, se lovesc violent de cortina de fier, obstacolul-simbol, granița dintre comunism și democrație. În cele din urmă, eliberarea este posibilă. Cortina se ridică ușor, ușor, lăsînd să se vadă o imagine emblematică pentru spectacol, pentru lumea teatrului, liberă și fascinantă, amețitoare, de care s-a bucurat George Banu: o sală de teatru, frumoasă și elegantă ca cea de la Cluj, plină cu mirese-spectatori, un alb ireal care invadează pînă la refuz întregul spațiul
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
conflict cu regimul opresiv al mușuroiului universal. Studiourile Walt Disney au contraatacat atunci cu Aventuri la firul ierbii, în care intriga, infantilă, dar nu mai puțin inventivă, lupta între Bine și Rău se dădea într-un furnicar terorizat de lăcuste. Emblematică pentru superproducția Mumia (1999), invazia insectelor care înghit absolut totul în calea lor, laitmotivul frisonant ce anunță reîntruparea eroului titular, este păstrată și în Mumia revine (2001) ce anticipează, mai mult ca sigur, repetarea fenomenului interbelic cînd mai multe sequels
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
din Transilvania la Iași și în cele din urmă la București, trasase natural această linie de unire. Blaga avea conștiința acestei realități. Să nu omitem amănuntul că scrisoarea către Lovinescu apărea pe pagina ziarului "Viața" (condus de Rebreanu) sub formula emblematică: "Ardealul estetic", ce se voia, deasupra oricăror circumstanțe, topit "cu desăvârșire într-un singur corp românesc". Din altă perspectivă privind, gestul poate fi interpretat și ca act protestatar, anticonservator inițiat de Negoițescu și Radu Stanca, în principal, încurajați de un
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
să traverseze interregnul fanariot, care nu îndeplinea nici măcar funcția de ancien regime. Dar ce arunci și ce păstrezi în acest timp baroc al metamorfozelor pripite? Legitimă, întrebarea și-o pusese cu mult temei și Tocqueville. Iat-o într-o formulare emblematică: "Noi însă când ne-am desprins de starea socială a strămoșilor noștri și am azvârlit de-a valma în urma noastră instituțiile, ideile și moravurile lor, noi ce am luat în schimb?"3) Dar cine avea la noi răgazul, priceperea și
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decît să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni." Un critic bun este centrul centrului unei literaturi. Din fericire, am avut în fiecare perioadă a literaturii române măcar un critic emblematic și adevărat. Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu și Nicolae Manolescu sînt criticii care au modelat pînă în prezent cultura românească în tot ce a avut ea mai bun. Lor li s-au adăugat, firește, și alții, dar rolul lor a fost
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
thinking machist, din larga și cuprinzătoarea serie a tertipurilor de minimalizare a femeii intimidante, serie în care se încadrează și fanteziile tip Playboy Films cu femei aristocratice posedate de instalatori, mecanici și alții asemenea.. Varietate de wishful thinking, se pare, emblematică pentru mentalitatea românească oarecum bigotă, pentru care damele stilate și fardate și interesate de haine (seria Chera Duduca, Emilia, Dania) au avut întotdeauna un aer suspect, pasibile de a fi întrupări demonice sau doar mici senzuale proaste - în cazuri extreme
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
atentă și avizată, scoate în evidență conexiuni discrete și îl relevă pe Moretti cel crescut în admirația filmul lui De Santis, (căruia i-a adus, de altfel, un subtil omagiu în Caro diario/Dragă jurnalule/ când a inclus, printre imaginile emblematice ale culturii vizuale ale secolului XX, și celebra secvență a dansului Silvanei Mangano) sau pe Moretti cel preocupat, asemeni ca Visconti, de tema familiei (a disoluției sau a regăsirii ei). Conexiuni există și între filmul de dată recentă a lui
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
să le ascundă. Perfect conștient că bărbatul din fața sa nu e deloc atras de întîlnirea cu un alt evreu, Kazin îl asaltează totuși cu întrebări, bucurîndu-se la gîndul că îi e nesuferit medicului. Poate exagerez, dar scena mi se pare emblematică pentru felul în care Alfred Kazin și-a căutat, întreaga viață, o matcă identitară evreiască, refuzînd totodată identificările demagogice sau facile. Tînărul Kazin, care protesta împotriva antisemitismului din Europa, va fi înțeles că identificarea cu victimele lagărelor de exterminare, în numele
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
Cătălin Constantin La sfârșitul anului 2000, televiziunile și presa din lumea întreagă s-au întrecut în a descoperi și a prezenta figurile emblematice ale secolului XX. Dincolo de miza comercială, faptul vorbește despre nevoia de a măsura timpul prin oameni care fascinează. Protagonist nelipsit al acestor prezentări a fost Albert Einstein pe care, imediat după Primul Război Mondial, presa și editurile l-au solicitat
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]