313 matches
-
astfel ca unul din cei mai buni preparatori din Europa. În anul 1901 a participat la Expoziția internațională din Sankt Petersburg, organizată în cadrul "Congresului naturaliștilor și medicilor din Rusia", prezentând un șir de preparate din domeniul anatomiei, zoologiei, biologiei și embriologiei. Mostrele executate de F. Ostermann au avut succes enorm depășind cu mult preparatele expuse de diferite instituții și firme specializate din străinătate. În baza observațiilor de teren a publicat lucrarea "„Preparate biologice ale faunei basarabene din Muzeul Agricol al Zemstvei
Franz Ostermann () [Corola-website/Science/331988_a_333317]
-
ecologie și etologie. Naturaliștii au început să nu mai sprijine esențialismul și să ia în considerare importanța extincției și caracterul schimbător al speciilor. Teoria celulară a dat o nouă perspectivă asupra bazelor fundamentale ale vieții. Aceste dezvoltări, precum și rezultatele cercetărilor embriologiei și paleontologiei, au fost sintetizate în teoria evoluției prin selecția naturală a lui Charles Darwin. La sfârșitul secolului XIX a fost părasită teoria generației spontanee fiind înlocuită de teoria microbiană de boală. Totuși, mecanismul ereditării biologice a rămas un mister
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
genelor particulare și analiza interacțiunilor genetice. Organismele țin informația genetică în general în cromozoame unde este reprezentată de structura chimică a moleculelor ADN particulare. Biologia de dezvoltare cercetează procesele după care organismele cresc și se dezvolt. Își are originile în embriologie. Biologia de dezvoltare modernă studiază și controlul genetic al creșterii celulare, diferențierii, anatomiei și morfogeneză — procesul care permite țesuturilor și organelor să apară și să dezvolte. Fiziologia studiază procesele mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii cu scopul de a
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
la Liceul Național Liceul Național din Iași în perioada 1903-1911, urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) și Londra, Gr. T. Popa revine în țară, unde devine titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie la Institutul de Anatomie Iași al Facultății de Medicină din Iași (1928). A lucrat în acest oraș până în 1942, când s-a transferat la București. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat o recunoaștere
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
al termenului nu a rămas nesesizat (14-15), unii autori preferând termenul de excizie extrafascială a rectului (16-17). Heald a propus însă acest termen din rațiuni practice - plecând de la premiza redefinirii anatomiei în funcție de detaliile tehnicii chirurgicale - și pe baza datelor de embriologie (18). De fapt chiar și unii critici ai termenului recunosc că mezorectul este o structură individualiza bilă (19); oricum termenul are rolul de a defini limitele rezecției chirurgicale, iar altul mai adecvat nu există. Pentru chirurgi conceptul de “excizie totală
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
din dialectul olandez vorbit de el. Cu toate acestea, la o privire retrospectivă, descoperim că realizările lui sunt unice și foarte variate. Este considerat îndeobște fondatorul științei microbiologiei, dar a avut contribuții însemnate și în alte științe, cum ar fi embriologia, cristalografia și chimia. Unele din observațiile sale erau atât de precise, încât au putut fi folosite ca bază de interpretare și după două secole. "„Ar fi foarte greu să găsești un om pe masura lui Leeuwenhoek”", scria Brian J. Ford
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
au înregistrat progrese în alte domenii. El a observat globulele de drojdie, nu a putut explică fermentarea, iar studiile lui comparative asupra spermei l-au condus la teoria ,animaculelor" în reproducere, care, însă, nu a contribuit prea mult la dezvoltarea embriologiei. În general, unul din meritele lui Leeuwenhoek a fost acela că s-a limitat întotdeauna la dovezile găsite prin observație. Observațiile lui erau prețioase în sine fără a fi însoțite de teorii savante. Istoric vorbind, este puțin probabil ca el
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
medicală deși metodele anatomiei sunt aplicabile pentru orice organism pluricelular (inclusiv animale, plante, unele ciuperci). Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei, iar cu timpul (mai ales în secolul XX) din anatomie s-au desprins discipline complementare: histologia, embriologia, biologia celulară. Există mai multe variante ale anatomiei, care pot fi clasificate astfel: 1. După obiectul de studiu: "anatomia vegetală", "animală" și " Anatomia omului" 2. După modul de abordare al obiectului de studiu*: "Anatomia descriptiva (sau generală,sistemică)" - studiază țesuturile
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
desi falsă din punct de vedere științific, a avut marele merit de a pregăti terenul Endocrinologiei moderne: ""...omul este, ca destin, urmașul celor patru umori..."" Aristotel (384-322 îen), tutorele și mentorul lui Alexandru cel Mare, a formulat primele noțiuni de embriologie și de anatomie comparată, descriind embrionul de găină și lichidul spermatic. În secolul ÎI en, Galenus din Pergam, medicul lui Marcus Aurelius folosește metodă disecției experimentale, face prima clasificare sistematică a oaselor și articulațiilor, descrie duramater și piamater și face
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Benedict M. Menkes (n. 11 noiembrie 1904, Rădăuți - d. 5 august 1987, Timișoara) a fost un medic și biolog român, de origine evreiască, cunoscut mai ales pentru contribuțiile în domeniul embriologiei și teratologiei experimentale și al morfologiei, unul din fondatorii învățământului și cercetării medicale la Timișoara, întemeietorul Centrului de embriologie din Timișoara. A fost profesor la Institutul de medicină, azi Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Din 1952
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
5 august 1987, Timișoara) a fost un medic și biolog român, de origine evreiască, cunoscut mai ales pentru contribuțiile în domeniul embriologiei și teratologiei experimentale și al morfologiei, unul din fondatorii învățământului și cercetării medicale la Timișoara, întemeietorul Centrului de embriologie din Timișoara. A fost profesor la Institutul de medicină, azi Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Din 1952 a fost membru corespondent al Academiei Române. s-a născut în 1904 la Rădăuți,județul Suceava, pe atunci parte a
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
Gheorghe Lupașcu, a organizat Baza de Cercetări științifice a Academiei Române în Timișoara , al cărei director a fost până în 1958.În cadrul acesteia, Menkes a condus până în anul 1955 secția de medicină care a devenit apoi , tot sub direcția sa, secție de Embriologie și energetică celulară. În 1963 ea a fost transformată în Centrul de Embriologie Normală și Patologică. În 1952 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Menkes a efectuat cercetări în domeniul morfologiei și al embriologiei și teratologiei experimentale, în ontogeneza
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
cărei director a fost până în 1958.În cadrul acesteia, Menkes a condus până în anul 1955 secția de medicină care a devenit apoi , tot sub direcția sa, secție de Embriologie și energetică celulară. În 1963 ea a fost transformată în Centrul de Embriologie Normală și Patologică. În 1952 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Menkes a efectuat cercetări în domeniul morfologiei și al embriologiei și teratologiei experimentale, în ontogeneza embrionului -(Cercetări de embriologie experimentală, Biologie medicală, Probleme de morfopatologie , Anatomia topografică a
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
sub direcția sa, secție de Embriologie și energetică celulară. În 1963 ea a fost transformată în Centrul de Embriologie Normală și Patologică. În 1952 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Menkes a efectuat cercetări în domeniul morfologiei și al embriologiei și teratologiei experimentale, în ontogeneza embrionului -(Cercetări de embriologie experimentală, Biologie medicală, Probleme de morfopatologie , Anatomia topografică a embrionului uman). A scris un „Curs biologie generală.” Cercetările sale, în mare parte efectuate pe embrion de găină, s-au centrat ,între
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
În 1963 ea a fost transformată în Centrul de Embriologie Normală și Patologică. În 1952 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Menkes a efectuat cercetări în domeniul morfologiei și al embriologiei și teratologiei experimentale, în ontogeneza embrionului -(Cercetări de embriologie experimentală, Biologie medicală, Probleme de morfopatologie , Anatomia topografică a embrionului uman). A scris un „Curs biologie generală.” Cercetările sale, în mare parte efectuate pe embrion de găină, s-au centrat ,între altele, pe biologia heterogrefelor embrionare, determinismul cauzal al formării
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
al mecanismelor stratigenezei normale și patologice în scoarța cerebrală. A emis, între altele, ipoteza „ gradientului de oxigen” ca mecanism în stratigeneza scoarței cerebrale. A efectuat investigații ale efectului teratogen al alcoolului. De asemenea a utilizat noi metode de cercetare în embriologia experimentală, ca de exemplu, folosirea de colorații vitale pentru teratogeni și utilizarea microcinematografiei în cercetarea embriologică. Laboratorul pe care l-a condus s-a bucurat de prestigiu, găzduind și tineri cercetători din străinatate, ca de pildă din Polonia și Germania
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
de ani, a încetat activitatea pedagogică, rămânând profesor consultant la Institutul de medicină. În 1965-1978 a fost membru în colegiul de redacție al revistei de referate Excerpta Medica din Olanda, în 1970-1975 membru in consiliul de conducere al Institutului de Embriologie din Utrecht în Olanda, membru activ al Societății Europene de Teratologie, al Societății Europene de Embriologie, al Societății Internaționale de Biologia Dezvoltării. Între anii 1954-1963 a fost redactor responsabil al seriei de Științe Medicale a revistei „Studii și cercetări științifice
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
fost membru în colegiul de redacție al revistei de referate Excerpta Medica din Olanda, în 1970-1975 membru in consiliul de conducere al Institutului de Embriologie din Utrecht în Olanda, membru activ al Societății Europene de Teratologie, al Societății Europene de Embriologie, al Societății Internaționale de Biologia Dezvoltării. Între anii 1954-1963 a fost redactor responsabil al seriei de Științe Medicale a revistei „Studii și cercetări științifice”, editată de filiala Timișoara a Academiei Române. În perioada 1964-1973 a fost redactor-șef adjunct al revistei
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
și de particularitățile clasei timpul propriu necesar parcurgerii integrale a programei Capitolul „Istoria vieții” cuprindea: a) Prezentarea generală a teoriilor clasice și moderne privind originea și evoluția vieții. b) Generalități privind organismele primitive. c) Dovezi ale evoluției (paleontologie, anatomie comparată, embriologie comparată, biochimie comparată). d) Evoluția omului. e) Mecanismele speciației: Programă școlară pentru disciplina Biologie, clasa a XII-a în vigoare între anii scolari 2001/2002 și 2006/2007 aici În anul școlar 2007/2008 este în vigoare Anexa 2 la
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
(cunoscut și ca Karl Maksimovici Baer, în n. 17 februarie 1792 - d. 26 noiembrie 1876) a fost un biolog, geolog, meteorolog, geograf și naturalist german, fondatorul embriologiei. A fost membru al Academiei Ruse de Științe, cofondator al Societății Geografice Ruse și primul președinte al Societății Entomologice Ruse. S-a născut la Rakke, o localitate situată în Regiunea Lääne-Viru din Estonia. A studiat la Universitatea din Tartu, mai
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
președinte al Societății Entomologice Ruse. S-a născut la Rakke, o localitate situată în Regiunea Lääne-Viru din Estonia. A studiat la Universitatea din Tartu, mai târziu și-a continuat studiile la Berlin, Viena și Würzburg și se specializează în domeniul embriologiei. În 1817 este profesor la Universitatea din Königsberg și devine titular la zoologie în 1821 și la anatomie în 1826. Este interesat de diverse domenii ca: ihtiologie, etnografie, antropologie și geografie și întreprinde diverse expediții de cercetare, ajungând chiar și
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
insulele Novaia Zemlia, dincolo de Cercul Polar de Nord. Baer a descoperit ovulul mamiferelor și a fost primul care a descris coada dorsală prezentă la embrionul vertebratelor. Astfel, monografia "Despre istoria dezvoltării animalelor" (1828 - 1837) marchează o etapă importantă în dezvoltarea embriologiei. A demonstrat falsitatea teoriei preformiste, stabilind că în procesul dezvoltării embrionare, caracteristicile încrengăturii, clasei, ordinului, familiei, genului și speciei apar în mod succesiv. Charles Darwin îl consideră ca fiind un precursor al său în ceea ce privește studiul problemei evoluției lumii animale. Baer
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
cunoscut și sub numele de "țeastă", "scăfârlie", "hârcă" sau "cap". Cel din urmă termen este impropriu din punct de vedere anatomic deoarece craniul este de fapt o parte care constituie capul. Cu toate acestea, în alte domenii cum ar fi embriologia sau biologia, craniul este considerat ca fiind sinonim al capului. Distincția dintre craniu și față este foarte clară: în esență craniul conține encefalul în timp ce fața este zona în care se află mușchii mimicii, mușchii cu care se realizează mestecatul și
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
lupta de la Edghill, din 23 octombrie 1642, în calitate de medic personal al regelui. Având în vedere opiniile sale regaliste, oamenii lui Cromwell i-au demolat casa, distrugând cu această ocazie majoritatea notițelor. În anul 1651 William Harvey a publicat studiul de embriologie intitulat ""Exercitationes de Generatione Animalium"". Primul semnal al existenței epigenezei, care tratează dezvoltarea ca proces de trecere a substanțelor simple în structuri tot mai complicate, au fost experimentele lui Harvey pe embrionii de găină.
William Harvey () [Corola-website/Science/300065_a_301394]
-
la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), care, la momentul nașterii făcea parte din provincia prusacă din Imperiul German, într-o familie de origine evreiască. El a fost unul din cei doi copii ai lui , anatomist și embriolog, fost profesor de embriologie la Universitatea din Breslau, și ai soției acestuia, Margarethe (Gretchen), născută Kauffmann, dintr-o familie de industriași din Silezia. Ea a murit când Max avea patru ani, la 29 august 1886. Max a avut o soră, Käthe, care s-a
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]