7,011 matches
-
hyperionic”, ceea ce se opune de fapt finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră că numai iubirea poate exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
lui George Popa, transcendentă Într-un fel realității poemului, se referă la „opțiunea noastră ca ființe umane” și la eventuala opțiune a lui Eminescu Însuși. Înainte de a Înregistra argumentele hermeneutului, să menționăm că acest capitol figura În cartea Prezentul etern eminescian (1989) și că, de fapt, eseul pe care Îl interpretăm urmărește cele mai valoroase idei pe care George Popa le-a reținut În timp cu privire la poemul respectiv. Pentru George Popa, Eminescu este un exponent de vază al lumii terestre, deoarece
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Pentru George Popa, Eminescu este un exponent de vază al lumii terestre, deoarece „a vibrat intens” la toți stimulii exteriori și interiori care au permis convertirea sufletească a spațiilor, ținând cont adesea de natura lor „muzicală sau luminoasă”. Eul liric eminescian - la definirea căruia contribuie pe lângă unele poezii și prozele Sărmanul Dionis și Cezara - a trăit cu intensitate viața, dar a luat ca martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
natura lor „muzicală sau luminoasă”. Eul liric eminescian - la definirea căruia contribuie pe lângă unele poezii și prozele Sărmanul Dionis și Cezara - a trăit cu intensitate viața, dar a luat ca martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern”, „rupt de durată
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ceva, echivalent cu Împlinirea ontologică „la un mai Înalt nivel” , prin intrarea „În circuitul viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
frânturi de limbă” menite să fie etern perpetuate. Zbaterea Într-un univers finit - am numit existența omenească - produce prin distilarea unor elemente componente „cea mai pură esență a ființării: ecstatica eului poetic”. Spre aceasta conduce o mare parte a creației eminesciene (În proză și versuri). În finalul capitolului, George Popa remarcă faptul că „Eminescu optează pentru temporalitatea de tip omenesc, pe care, supunând-o sortilegiului poeziei, o preschimbă În energie de transmutare ontică a omului și a lumii”. După interludiul dedicat
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
În vreo carte anterioară. El este așa dar originar, iar prin titlul propus: Eliberarea dincolo de dincolo, ca și prin subtitlul incitant: Luceafărul - poem neterminat, George Popa ne propune o interpretare proprie a ultimelor concluzii ale celui mai de seamă poem eminescian. Iubirea Înțeleasă ca „aspirație supremă”, devine pentru sinele poetului modalitatea „de a se elibera de o lume neizbutită și neprimitoare”, dar și trecerea spre „radicala eliberare metafizică”. O asemenea abordare depășește hermeneutica obișnuită, ba chiar și pe cea trecută Întâmplător
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
atinge „pur și sfânt/ Suprema libertate” și ajunge să fie imaginea În oglindă a lui Eminescu, o oglindă cu suprafața ei argintie plină de semnificații. Prin studiul său Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic, George Popa propune o nouă perspectivă asupra capodoperei eminesciene, străbătând adică o distanță uriașă În absolutul etern.
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
care, fiind una "model", se presupune că-i prin centrul capitalei, e strămutată între... Vulcanii Noroioși, din voia directorului de (obscenă) scenă. Cine l-ar crede pe ferocele "sergent în garda civică", Chiriac, capabil de trăirea (și discursul) unui personaj eminescian: "Am vrut să mă omor adineaori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată." - Politizat în anii jdanoviști, Caragiale este, din păcate, repolitizat fără măsură de-a lungul
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
mode retro. Sentimentele, apoi, sunt luate-n zeflemea de cinismul adolescentin, - un poet ca Geo Dumitrescu rămânând cam licean o viață. Buna-credință, pe de altă parte, e confundată cu naivitatea, iar de naivi, de obicei, se râde. E anevoie ca eminescianul "O o(a)ră să fi fost amici..." (s.m.) să (mai) reziste după nostimul discredit caragialesc al lui amic, amică, amiciție... Ceea ce nu înseamnă că "toți elegiacii sunt niște canalii", cum va fi crezut Leconte de Lisle, care, nefiind un
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
aveau să apară la Centrul Național de Studii Mihai Eminescu, la Ipotești, în trei volume, însumând o mie de pagini!). Ultima lucrase la Radio România vreo trei decenii, abia ieșise la pensie, și venise să facă niște înregistrări ale manifestărilor eminesciene ce aveau să fie cuprinse în trei CD-uri. Nu am apucat să ne vorbim mult, dar telefoanele Paris-București aveau să ne apropie, în lunile următoare. Puținul dialog din nordul Moldovei lucra, paradoxal, în interesul nostru. Ultima refuza ideea că
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Titu Maiorescu (1883-1911) și În ediția lui G.Bogdan-Duică (1924). I. Scurtu (1909) schimbă Însă: lumânare și după el păstrează G.Ibrăileanu (1933) și Perpessicius (1939). Astăzi s-a generalizat lumânarea, mai ales prin desenele și gravurile care Însoțesc textul eminescian ( cel mai cunoscut este desenul Ligiei Macovei) deși G.Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi Înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să Înțelegem că una este a sufla În lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
DE LA RĂSĂRIT. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot În opera poetului, Înconjurând, Însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui Perpessicius: Stau În cerdacul tău...Noaptea-i senină
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se Îndeobște că poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, Însă, textul spune: Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii În lumină. Nu este de crezut că poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar o flăcăruie ce dă Întunericul
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
de pildă, care făceau o lumină poate la fel de puternică, În orice caz mai odihnitoare decât cea electrică. Erau, Însă, pentru cei Înstăriți, nu pentru oamenii de rând care adunau și păstrau mucuri de lumânări pentru zile negre... Din acest sonet eminescian mai rețin imaginea Crengi mari În flori de umbră mă cuprind . Ea mă ajută să Înțeleg funcția gramaticală a apostrofului postpus În scrierea veche nu numai la Eminescu, dar În mod special la Eminescu. Iată, de pildă, aceste două versuri
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
imaginea Crengi mari În flori de umbră mă cuprind . Ea mă ajută să Înțeleg funcția gramaticală a apostrofului postpus În scrierea veche nu numai la Eminescu, dar În mod special la Eminescu. Iată, de pildă, aceste două versuri din basmul eminescian Călin Nebunul: Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n umbră par / Cum că chipur'le din ele dintre codri mari răsar. Este vorba tot de lumina lunii care de data aceasta Înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
-n umbră par / Cum că chipur'le din ele dintre codri mari răsar. Este vorba tot de lumina lunii care de data aceasta Înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum Îl au edițiile noastre curente. În manuscrisul eminescian este, Însă, așa: Pe păreți icoane mândre zugrăvite n'umbră par... Poetul are, adică, acest apostrof oarecum ciudat: deși cade vocala Î din În, și ar fi trebuit scrie zugrăvite'n umbră, totuși apostroful este după n. Poetul scrie, adică
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva organizează și în acest an, cu prilejul Zilei Culturii Naționale, ziua de naștere a marelui nostru poet Mihai Eminescu, o manifestare culturală specială desfășurată sub semnul prețuirii creației sale. Am adresat prietenilor noștri, tuturor iubitorilor creației eminesciene, invitația de a fi împreună cu noi în ziua de 12 ianuarie 2017, la locul tradițional de omagiere a marelui poet, la statuia acestuia din Parcul Cetății. Este cea de-a VIII-a ediție a manifestărilor culturale pe care le dedicăm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93791_a_95083]
-
Eminescu în eternitate”, concurs între colegiile și liceele din Deva pe tema vieții și operei poetului. Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Sala de Lectură: Expoziție de carte din opera lui Eminescu, cărțile prezentate făcând parte din patrimoniul Bibliotecii Județene. Versul eminescian va răsuna și în acest an pentru toți cei care vor veni la această întâlnire de suflet și de simțire artistică pusă sub semnul Luceafărului. Vor fi împreună cu noi toți cei care poartă în inimi dragostea pentru nemuritoarele versuri ale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93791_a_95083]
-
În schimb, partea a doua a volumului, de la pagina 269 până la 514 (ultimele șase fiind dedicate ,,Cuprinsului”), semnată de Maria Toacă, Amar de Cernăuți, cuprinde patru subcapitole: Elegii urbane (9 segmente), Autografe pe caldarâm (17), Iubire și tristețe (15), Eternitate eminesciană (17). Universul abordat este cvasi-identic aceluia din prozele scurte ale Doinei Cernica, dar - dacă la aceasta prevalează, dincolo de tehnica jurnalier-literară specifică, luciditatea bine temperată și o anume sprinteneală a spiritului (cu ecouri oltenești, suntem tentați să afirmăm) -, în creațiile Mariei
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Nicolae Dabija a trăit emoțiile invocării unchiului său, preotul Serafim, care a fost paroh la biserica de la Roșa. „Dar nu numai amintirea acestui unchi cu har divin” - ține să aducă în lumină autoarea - îl atrage pe Nicolae Dabija spre locurile eminesciene ale Cernăuțiului. Inspirata jurnalistă din Capitala Bucovinei relatează neutru, însă evident marcată de tensiunea emoțională a acelor clipe: ,, Mi-a fost dor de dumneavoastră, ne-a mărturisit poetul. Mi-a fost dor de vechea catedrală, de Prutul căruia i-am
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Eminescu -, profesorii ucraineni Bogdan Melniciuk și Nadia Babici au mărturisit că ,,Interesul pentru Eminescu și, în genere, pentru literatura română le-a fost inspirat de regretatul lor coleg Grigore Bostan, datorită căruia au ajuns la Ipotești și pe alte drumuri eminesciene”. La masa evocărilor și-au adus contribuții semnificative universitari din Cluj-Napoca, Craiova, București, Chișinău - șefa de catedră Irina Condrea și Ludmila Zbanț, Bălți - prorectorul Maria Șleahtițchi, ca și Vasile Pavel, membru al Academiei de Științe a Republicii Moldova, originar din Bucovina
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de Suceava. Amar de Cernăuți), capitol care totalizează 62 de pagini, adică 12 % din întreaga carte. Nici nu se putea o mai inspirată gradare a demersurilor rodnice ale celor două profesioniste ale scrisului -, care culminează aici, în capitolul final Eternitatea Eminesciană, unde tensiunea narativă atinge, deseori, temperatura și dogoarea incandescenței. Aici, în acest capitol - ce poate fi considerat nu un punct final al volumului, ci, mai de grabă, un Epilog Deschis -, firul roș-alb, al Mărțișorului renașterii noastre continue, ca oameni, ca
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
plin, în volumul Dulce de Suceava. Amar de Cernăuți. Până la pagina 453, unde începe capitolul din urmă, putem compara mirabila carte de identitate cultural-românească aidoma urcușului lui Iisus pe Golgota, spre Dealul Căpățânii, unde urma să fie Răstignit. Capitolul Eternitatea Eminesciană poate fi asemuit cu Învierea, Înălțarea, Pogorârea Duhului Sfânt, Schimbarea la Față și toate celelalte trepte de lumină cu care Mântuitorul ne cheamă pe Calea Împărătească. Sub cununa sur-argintie a titlului Prisos de iubire, deficit de responsabilitate..., Maria Toacă plasează motoul detașării
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
subiectelor celor mai importante ivite în cadrul colocviului, autoarea încheie, aproape pe aceeași tonalitate de litanie săpată în piatră: ,,Teme pentru meditații mai îndelungate ne-a dat scriitorul Mircea Lutic, cu invocarea sclipirilor de geniu și a nepătrunselor înțelesuri din opera eminesciană, care (...) ne răscolește întruna, ținându-ne la poarta enigmaticelor cugetări. Norul de aur din marea de amar”, ,,îngerul care a trecut prin infern” poate într-adevăr merită un loc mai mare în viața noastră decât discuțiile despre ce am făcut
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]