228 matches
-
Azi, killerismul cultural pe care îl practică unii cu osârdie nu mai are legătură cu o astfel de motivație. Etern ca poet, actual prin gândirea sa politică, Eminescu este privit, ciudat, ca un exemplu anacronizat. În replică, un grup de eminescologi, printre care și Th. Codreanu, stăruind asupra contextelor face demonstrația că testul Eminescu rămâne o piatră de încercare. Iar cartea Domniei sale consacrată Mitului Eminescu se va dovedi o carte fundamentală. "Paralela 45", supl. de cultură, literatură și artă pentru "Renașterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și cum să pună aceste date în slujba temei tratate. Theodor Codreanu face de mult critică de idei, adică neaplicată pe un autor anume, dar cărțile sale semnificative ne-au obișnuit cu analize profunde, în primul rând despre Eminescu (în calitate de eminescolog respectat ce este), în cărți precum: Eminescu Dialectica stilului, Modelul ontologic eminescian sau Mitul Eminescu, Bacovia, cu un volum de referință intitulat Complexul Bacovia, Caragiale, cu lucrarea Caragiale abisal, ca să dăm doar câteva exemple. Critica ontologică pe care o practică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vizăm (vizam) treapta celui de-al treilea. O deschidere a însemnat psihanaliza și influența ei asupra (studiului) literaturii/artelor. Undeva în zona unor asemenea deschideri îmi pare a se situa demersul cunoscutului "critic total" (cf. Mihai Cimpoi) și cu precădere eminescolog Theodor Codreanu, îndemnându-ne să reluăm calea extinderii lumii cunoscute prin colaborarea artelor și științelor, cu păstrarea a ceea ce am câștigat deja; cale întreruptă vremelnic, cam pe la sfârșitul Renașterii, de raționalismul îngust, scientist, orientat exclusiv spre materia opacizantă. ("Trans: acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transgresând "avant la lettre" către noua paradigmă culturală, perspectiva inedită din care Svetlana Paleologu Matta a abordat, în 1984, poetica eminesciană prin grila "postmodernismului înalt" în urma lecturilor din Heidegger, Borges și Nietzsche, producând, după o scurtă etapă de precauție între eminescologi, o revelație (cum vedem și din volumul Calicantus: scene din viața lui Cristal), urmând în ultimul capitol al cărții ca autorul să răspundă la întrebarea "de ce Kundera nu e postmodernist". Așadar, o carte incitantă, de o mare densitate și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o margine de tară, se afla într-o bună relație cu timpul. El transformă dezavantajul de a fi "provincial", departe de culisele și jocurile gășcarilor literari, într-o mare șansă, pe care, de altminteri, a și fructificat-o. lată, redutabilul eminescolog, tipărește într-un ritm impresionant, colaborează la numeroase reviste (de pe la noi și din Basarabia), plin de bunăvoință nu respinge nici asaltul unor condeieri (mai mult sau mai puțin agresivi), doritori de a-i smulge "binecuvântarea". Se ascunde aici, în gesturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scris chiar mai multe: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), Controverse eminesciene (2000), Mitul Eminescu și Eminescu, martor al adevărului (2004). Îți trebuie multă rea-credință să ignori activitatea de excepție a unui eminescolog care, e adevărat, oferă și destule puncte de controversă. Cu atât mai bine pentru Eminescu și pentru cititorii săi. Fără nicio îndoială, cred că publicarea acestor caiete a fost o bună inspirație a autorului, care s-a clădit pe sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1999, ediția a treia revăzută și adăugită, Editura Civitas, Chișinău, cu o scrisoare-postfață de George Munteanu; și din nou, 2004: Mitul Eminescu, Editura Junimea, Iași; în același an, 2004: Eminescu martor al adevărului, Editura Scara, București, are deja cota de eminescolog consacrat, la rând cu cei mai importanți din domeniu, cum se vede și din prefațarea uneia din cărțile sale de Zoe Dumitrescu-Bușulenga sau din scrisoarea-prefață a lui George Munteanu. Credința în Eminescu, în importanța/ valoarea operei sale, în geniul poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în captivitatea "nebuniei", apărută anul trecut, în condiții grafice excelente, la Editura Universul din Chișinău, ilustrează stilul personal, stenic, viu, exprimarea francă, fără ocolișuri, arta de a construi teritorii variate de analiză, pe mai multe niveluri de realitate, ale unui eminescolog de substanță, "un scriitor complet", care și-a conjugat toate eforturile să ne scoată din beznă și să ne plaseze în lumina înțelegerii, surprinzând "semnificația ultimă a sacrificiului eminescian primit nu pentru sine, ci pentru neamul său, ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numeroasele neconcordanțe ale depozanților, contemporani a poetului. Începând, desigur, cu Maiorescu, criticul operând în jurnalul său (Însemnări zilnice) numeroase adăugiri, cu creion roșu, despre "greaua epocă Eminescu"; și care ar fi devenit, astfel, nu doar orchestratorul conspirației ci, potrivit unor eminescologi în transă, chiar "călăul" lui Eminescu scria malițios-indignat C. Stănescu. Categoric, paternalismul maiorescian, suferind de carență afectivă, a displăcut lui Eminescu "amarnic supărat" pe Titus. Chiar dacă Titu Maiorescu a fost singurul editor în timpul vieții poetului (V.G Morțun doar intenționând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
crede că adevărații detractori sunt "aceia care au pus în circulație aberanta teză a unui Eminescu deținut politic, cel dintâi din România și, încă, ucis de monstruoasa coaliție liberalo-junimistă". Polemica firește, nu se va istovi curând. Scotocind arhivele armata de eminescologi va produce noi dovezi reconfigurând stocul de informații, luminând hățișurile epocii. Patimile iscodelnicilor genealogiști întrecerea sourcier-iștilor continuă; dar, bănuim imaginile biografilor săi nu vor cunoaște corective esențiale, odată fixat modelul sacrificial. Și nici nu credem că el va fi îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu a făcut, nu întâmplător, un capitol esențial în activitatea sa la "Timpul". "Ateneu", nr. 9, septembrie 2013 Emilian MARCU Vitrina cărților [Theodor Codreanu, "Basarabia eminesciană"] Continuând celebra serie "Eminesciana", coordonată de la începuturi de regretatul prof. Univ. Mihai Drăgan, reputat eminescolog, editura Junimea își completează contribuția la Biblioteca Eminescu, publicând o atât de necesară și utilă carte, așa cum este aceasta, Basarabia eminesciană, semnată de un alt reputat eminescolog, criticul și istoricul literar Theodor Codreanu. Cum foarte mulți dintre cititori știu deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celebra serie "Eminesciana", coordonată de la începuturi de regretatul prof. Univ. Mihai Drăgan, reputat eminescolog, editura Junimea își completează contribuția la Biblioteca Eminescu, publicând o atât de necesară și utilă carte, așa cum este aceasta, Basarabia eminesciană, semnată de un alt reputat eminescolog, criticul și istoricul literar Theodor Codreanu. Cum foarte mulți dintre cititori știu deja despre atât de controversata, dar și de dureroasa problemă basarabeană, apariția acestei cărți vine să lămurească modul cum a privit Eminescu lucrurile în derularea lor istorică. După cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neam, tradiție, țară. Deși "poet național", lui Eminescu i s-au refuzat cu ostentație reeditarea într-un corpus bine închegat a întregii opere, înființarea unui Institut Eminescu sau măcar a unei Catedre Eminescu în cadrul Universității București, astfel că titulatura de eminescolog pare să nu mai acopere în prezent nicio realitate iar instituțiile (vag) interesate de posteritatea lui Eminescu să joace pe mai departe rolul cenușăresei. Apreciez că Eminescu incorect politic are un ton ultimativ, oarecum manifest, chiar dacă prezintă, după cum era de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în întinderea și adâncimea lui, este mai important, în cadrul operei literare, decât orice spațiu locuit vreodată de Eminescu și îi marchează scrisul de la început până la sfârșit 1. În temeiul corpusului de texte alese de noi și validate ca atare de eminescolog s-a născut această carte. *** Plecând de la realitatea ipoteșteană, de la ceea ce a însemnat pentru Eminescu această realitate, volumul de față urmărește modurile în care realitatea ca atare a trecut în operă, prin grade diferite de sublimare, dând sens dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Al. Dima, București, Editura pentru Literatură Universală, 1965, p. 709. 7 Apud Eugen Simion, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, București, Editura Cartea Românească, 1981, p. 200. 8 Ibidem, p. 200. 9 Ibidem, p. 343. 10 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, București, Editura Humanitas, 1998, p. 261. 11 I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, vol. IV, ed. cit., p. 140. 12 Manuscris 2287, f. 75, Biblioteca Academiei Române; fotocopie în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 349. 13 Mihai Eminescu, Opere IV, ed.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
70-71. 24 Mihai Eminescu, Opere VII, București, Editura Academiei R.S.R., 1977, p. 278. 25 Ibidem. 26 Apud Martin Heidegger, op. cit., p. 194. 27 Ibidem, p. 194. 28 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 459. 29 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, lucrare realizată în cadrul programului de cercetare a Centrului Național de Studii Mihai Eminescu, Fondul documentar Ipotești, p. 54 30 Manuscriptum, anul XXII (1991), nr. 1(82), Număr special Eminescu Poezii inedite, ediție de Petru Creția, p. 129-131. 31 Giovanni Pascoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ciupit", cândva, pe profesorul Georgescu în chestiunea presupusei asasinări a lui Eminescu, și cred că am cam fost luat de val. Nu pentru că, între timp, mi-aș fi schimbat opiniile; regret doar faptul că, în focul polemicii, am tratat un eminescolog de certă valoare (Georgescu) la un loc cu un amator încăpățânat (Cernăianu) ce nu se sfiește să recurgă la omisiuni și chiar falsuri în susținerea teoriilor sale. Ultima carte datorată lui N. Georgescu, "Scrisul ca o taină", este o adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Seche, filolog, cercetător științific - Eugen Simion, academician, critic și istoric literar, presedintele Academiei Române - Alexandru Surdu, academician, profesor universitar, filosof - Gabriel Strempel, istoric literar, director general al Bibliotecii Academiei Române - Floră Suteu, filolog, cercetător științific - G.I. Tohaneanu, profesor universitar, exeget - Dimitrie Vatamaniuc, eminescolog, editor, fondatorul Centrului Academic din Rădăuți - Magdalena Vatamaniuc, filolog, cercetător științific. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL CONSTANTINESCU În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU --------
DECRET nr. 3 din 12 ianuarie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126686_a_128015]
-
Iulia Baran, traducător din opera lui Mihai Eminescu; 7. Carmen Petra-Basacopol, muzician, pentru merite deosebite în promovarea operei eminesciene; 8. Cezar-Paul Bădescu, pentru merite deosebite în promovarea operei eminesciene; 9. Titus Bărbulescu (Franța), critic și istoric literar; 10. George Bălan, eminescolog, autor al unor lucrări de referință în domeniu; 11. Ion Bălu, critic și istoric literar, autor al unor lucrări de referință pentru eminescologie; 12. Eva Behring (Germania), critic și istoric literar, popularizator al operei eminesciene; 13. Mircea Belu, actor, prestigios
DECRET nr. 439 din 6 noiembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131515_a_132844]
-
te împiedici de acest apelativ, simplă expresie a intimității dintre doi amanți, riști să declasezi totul. Te înscrii în corul celor care au comentat recentul volum de corespondență inedită mai mult pentru a-și etala prejudecățile; sau în rândul unor „eminescologi” care fie vor să-l „apere” pe romanticul poet, fie îl coboară în „proza” nemerniciei oricărei vieți. Este adevărat că el însuși se vedea drept „Un creier plin de visuri și-o inimă de rând” (O, stingă-se a vieții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai pot găsi căi inedite de interogare a obiectului sau domenii ale operei care să nu fi fost investigate. Cu toate acestea, publicistica eminesciană continuă să rămână, cu rare excepții, un domeniu abordat tangențial sau, de cele mai multe ori, neglijat de eminescologi. Explicațiile pot fi atât de natură obiectivă, editarea integrală a publicisticii eminesciene realizându-se relativ târziu, cât și de natură subiectivă, vizând impactul personalității unor exegeți, situație ce a generat preluarea necritică și promovarea fără rezerve a judecăților lor de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a "corectitudinii" culiene e că "mintea bolnavă" a lui Eminescu e vinovată de tot ce-a fost mai rău în istoria țării vreme de mai bine de un veac: antisemitismul, naționalismul, fascismul, legionarismul, comunismul etc."188. În generația contemporană de eminescologi, D. Vatamaniuc se distinge prin rigoarea științifică a informațiilor și prin amploarea cercetărilor. După publicarea în 1985 a unui volum de analiză a publicisticii eminesciene din prima perioadă de activitate a jurnalistului, D. Vatamaniuc editează în 1996 un al doilea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Bucovina ilustrată. Prozator dotat cu har și poet original. Cercetător neobosit, răscolind arhive și colindând localități rurale în căutarea urmelor unor creații originale sau a unor biografii încă nedescifrate. Contribuții originale la biografia poetului Mihai Eminescu, dovedindu-se un redutabil eminescolog. Îngrijitor de volume. Premiul Eminescula festivalul M. Eminescu, Drobeta Turnu Severin, 1998; Premiul pentru publicistică, 1997, la zilele presei bănățene; Volume: Răboj (poezii, 1976); Mândră floare-i norocu; Doine și cântece. Antologie, prefață și bibliografie de I.F. (1985); Și pietrele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
opoziții înverșunate. Dar contribuțiile mele, ale regretatului Ovidiu Vuia, ale lui Nicolae Georgescu, D. Vatamaniuc, Constantin Barbu, Ion Filipciuc, Călin L. Cernăianu au reușit să aducă suficiente probe pentru a spulbera mistificările istoriei literare de până acum. Pe cei câțiva eminescologi nonconformiști ne mai apropie și alte priorități, cea dintâi înființarea unui Institut Național "M. Eminescu", așa cum există institute Goethe, Cervantes etc. în Germani, în Spania etc. Un asemenea institut ar trebui, în primul rând, să inițieze refacerea ediției academice a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
regrete. Câte? Ce depinde de noi: scorbura lucrează împotriva stejarului sau îl face mai misterios? Să regret că de peste 25 de ani am trudit la brandul "Poesis" în loc să-mi fi scris doar propriile versuri? Regret însă cu adevărat că reputatul eminescolog Ioana Em. Petrescu, profesoara mea de la Filologia clujeană, s-a stins nedrept, prea devreme. Abia îmi terminasem la ea lucrarea de diplomă și n-am mai găsit un profesor care să mă primească la doctorat cu teza mea despre Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]