266 matches
-
și apoi, a doua zi, s-o discute iarăși și iarăși?" Nu, cu certitudine, nu mai avem. Îl văd, fără urmă de ironie, pe N. Georgescu în postură de ultim mohican, încheind șirul acestor cărturari, cu atât mai mult cu eminescologia coboară nemeritat într-o oarecare desuetudine, nu prin epuizarea cercetării, ci prin acutizarea contestării snoabe a însăși creației poetice eminesciene. Recenta contribuție a lui Georgescu, intitulată cu tâlc "Scrisul, ca o taină", demonstrează că, nu de puține ori, buna intenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
merite deosebite în promovarea operei eminesciene; 9. Titus Bărbulescu (Franța), critic și istoric literar; 10. George Bălan, eminescolog, autor al unor lucrări de referință în domeniu; 11. Ion Bălu, critic și istoric literar, autor al unor lucrări de referință pentru eminescologie; 12. Eva Behring (Germania), critic și istoric literar, popularizator al operei eminesciene; 13. Mircea Belu, actor, prestigios interpret al operei eminesciene; 14. Annie Bentoiu, traducător, pentru promovarea operei eminesciene în plan universal; 15. Ațico Vilas Boas (Brazilia), editorialist; 16. Mariana
DECRET nr. 439 din 6 noiembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131515_a_132844]
-
ro, pe site-ul www.supliment.polirom.ro - secțiunea „Artistul asociat“ sau prin poștă: Iași, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP 266. Data limită de expediere a mesajelor: 26 februarie. Pe când Eminescu nu era încă Eminescu Doris Mironescu Eminescologia nu este neapărat o non-știință, dar are o istorie bizară. Teoretic, ea ar trebui să se ocupe, într-o manieră colaborativă, unitară, cu studiul operei minesciene, continuând un efort de o sută de ani, pasând torța, cum se mai spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Lucrurile sunt afirmate, deși cu multe precauții, de către Iulian Costache într-o recentă carte, rod al unei munci extraordinare, care poate fi liniștit numită cea mai bună scriere critică despre Eminescu din ultimii ani. De o sută de ani încoace, eminescologia are o problemă de identitate. Terenul său este încă neașezat, liniile de forță nu sunt evidențiate. Să nu uităm că Eminescu a trăit cu doar 120 de ani în urmă, că în interbelic încă erau de găsit contemporani de-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
în falduri de împrumut, care le perturbă mesajul. Asupra lui Eminescu s-au realizat toate aplicațiile hermeneutice venite din Occident înainte să se completeze ediția critică a Operelor - ce poate fi mai elocvent pentru situația inegală și imatură a domeniului eminescologiei? Despre „normalitate“ în critica literară Eminescologia este, de fapt, o „știință“ foarte tânără, care nici măcar nu și-a luat bine în stăpânire domeniul. Cu dreptate, Iulian Costache vorbește despre „necesitatea structurării imaginii de sine a eminescologiei“ pentru a genera o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
perturbă mesajul. Asupra lui Eminescu s-au realizat toate aplicațiile hermeneutice venite din Occident înainte să se completeze ediția critică a Operelor - ce poate fi mai elocvent pentru situația inegală și imatură a domeniului eminescologiei? Despre „normalitate“ în critica literară Eminescologia este, de fapt, o „știință“ foarte tânără, care nici măcar nu și-a luat bine în stăpânire domeniul. Cu dreptate, Iulian Costache vorbește despre „necesitatea structurării imaginii de sine a eminescologiei“ pentru a genera o „hartă identitară care să-l ferească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
și imatură a domeniului eminescologiei? Despre „normalitate“ în critica literară Eminescologia este, de fapt, o „știință“ foarte tânără, care nici măcar nu și-a luat bine în stăpânire domeniul. Cu dreptate, Iulian Costache vorbește despre „necesitatea structurării imaginii de sine a eminescologiei“ pentru a genera o „hartă identitară care să-l ferească pe cititor de «rătăciri»“, atrăgând atenția că valul centenar de interpretări eminesciene s-a și istoricizat, s-a stratificat și că poate fi citit în palimpsest. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pentru a genera o „hartă identitară care să-l ferească pe cititor de «rătăciri»“, atrăgând atenția că valul centenar de interpretări eminesciene s-a și istoricizat, s-a stratificat și că poate fi citit în palimpsest. În al doilea rând, eminescologia trebuie să-și ia în serios responsabilitatea „gestionării imaginii unei opere exemplare“, lucru de care se achită cu succes autorul cărții Eminescu. Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mită. Chiar dacă titlul pare să trimită către „marginile“ domeniului eminescologiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
eminescologia trebuie să-și ia în serios responsabilitatea „gestionării imaginii unei opere exemplare“, lucru de care se achită cu succes autorul cărții Eminescu. Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mită. Chiar dacă titlul pare să trimită către „marginile“ domeniului eminescologiei - imagine, mit, „brand“, identitate etc. -, avem în această carte o foarte solidă și interesantă scriere despre Eminescu cel „esențial“. Nu este vorba de un „Eminescu“ speculativ, de o interpretare a operei care să aleagă un „centru“ arbitrar al acesteia dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Al.I. Cuza" din Iași. După studii de Filologie și masterat în Literatură Comparată și Antropologie Culturală, obține titlul de doctor în Filosofie și Științe Social-Politice cu teza Analiza semiotică a limbajului politic eminescian. Domenii de interes: semiotică, filosofia limbajului, eminescologie, hermeneutică literară. Semnează studii și articole în reviste științifice și este coautoare a volumelor: Limbajul poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (2009), 150 de ani de lexicografie la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (2009), Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași 1860-1990
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă de erudiție; o prelungire a hașdeismului". A fost, ca diriguitor al "Convorbirilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dialectica stilului este cartea care mi-a adus consacrarea, bucurându-se de o generoasă primire din partea lui Al. Dobrescu, Edgar Papu, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Todoran, Adrian Marino, Solomon Marcus, Dan C. Mihăilescu, Ioan Constantinescu, tot nume grele ale eminescologiei și criticii literare, în genere. Ba pun la același preț și polemicile pe care le-a creat dinspre Al. Piru, Ioana Em. Petrescu, Cristian Livescu, Ioan Holban, Mihai Drăgan. Polemica mea cu Ioana Em. Petrescu a fost de răsunet și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu C.D. Zeletin. Eminescu Dialectica stilului (1984) mi-a adus noi prietenii, între care pe a cunoscutului critic și istoric literar George Munteanu, care m-a recunoscut drept cel mai important discipol al său, la rându-i, recunoscându-se, în eminescologie, discipolul lui G. Călinescu. Aceeași carte m-a împrietenit cu Adrian Marino, cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cu Iosif Cheie-Pantea, cu Nicolae Georgescu, cu Artur Silvestri, Cezar Ivănescu, Mihai Ungheanu, Paul Anghel, Mihai Cimpoi, Constantin Cubleșan. Desigur, cartea, cum am mai spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
amintiți, se găsesc și asemenea prieteni. Se cuvine, totuși, să mai aduc doar unele nuanțări și detalii. În momentul de față, mă concentrez asupra unor legături cu scop de urgență privind unele mize importante pentru cultura românească sau universală. În eminescologie, bunăoară, s-a ivit problema revizuirii biografiei ultimelor șase ani de viață ai poetului. Au existat și există încă opoziții înverșunate. Dar contribuțiile mele, ale regretatului Ovidiu Vuia, ale lui Nicolae Georgescu, D. Vatamaniuc, Constantin Barbu, Ion Filipciuc, Călin L.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
după cum rezultă din două titluri de articole publicate în nr. 2 pe anul 1949 al revistei "Flacăra". Necesitatea reconsiderării lui Eminescu o constată G. Călinescu, iar Ov. S. Crohmălniceanu titrează: Critica științifică are toate armele de a reconstitui pe poet". Eminescologia interbelică este anulată de critica științifică a unor eminescologi de talia lui Ov. S. Crohmălniceanu sau Ion Vitner. În "Contemporanul" din 13 ianuarie 1950, "într-un evident dispreț, îl cităm pe autorul Cărților de pe masă, față de ceea ce a reprezentat poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ambiția imparțialității în opinii). E o bibliotecă impresionantă care ar trebui conspectată și propusă interesului public nu de către un om, fie el cât de harnic, ci de o instituție menită a inventaria totul și a prezenta periodic sinteze asupra evoluției eminescologiei. Seria Eminesciana a Editurii "Junimea" e o încăpățânată luptă cu morile de vânt, și nu e de ajuns admirația noastră pentru tenacitatea luptei de supraviețuire a acesteia. La Botoșani se încearcă ceva în acest sens. De către niște romantici cercetători ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
biografic înainte de-a fi fost cercetat cu adevărat, metodic. Fapt ce o determină pe Ilina Gregori să considere că "prezența poetului în lumea germană nu a fost încă repusă în discuție", intrigând-o tocmai această acceptare, fără discuții, de către eminescologii ulteriori, a acestui verdict călinescian... precipitat. Domnia sa ne-a dat, în 2002, un amplu studiu despre Eminescu la Berlin (Studii literare. Trei analize) asupra căruia revine acum, extinzând mult și aprofundând cercetarea, într-o carte de anvergură, intitulată provocator: Știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
contribuțiile de originalitate pe care semnatarul atâtor articole risipite în paginile Curierului de Iași, dar mai cu seamă în cele ale Timpului, din București, le-a adus în gândirea politică a vremii. Geta Deleanu un nume mai puțin cunoscut în eminescologie vine, la rândul său, cu propunerea unei sistematizări în privința contribuțiilor poetului la gândirea filosofică românească a timpului, într-un studiu ce se fixează, în speță, pe Filosofia culturii 1 acestuia. Pentru a ajunge la înțelegerea exactă, justă, a concepției despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
protagonist al dezbaterii din revista Dilema de acum vreo zece ani, Eminescu nu-i spune nimic. Este erezia împotriva căreia se derulează toate glosările din acest volum critic, pe teme eminesciene. TEXTUL ÎN OGLINDĂ (Călin Teutișan) O bună școală de eminescologie s-a dezvoltat la Cluj de-a lungul vremii, mai ales pe două direcții de cercetare, cu punctul de plecare în demersurile a doi iluștri profesori universitari. O linie, să-i zicem, pozitivistă, avându-l ca magistru pe G. Bogdan-Duică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Bogdan-Duică și o alta, exegetică prin excelență, dezvoltată din comentariile pe criterii pur valorice, estetice, ale lui D. Popovici. Nu vreau să dezvolt acum și aici o analiză a acestora dar trebuie să notez că mai nou venitul pe tărâmul eminescologiei, Călin Teutișan, se așează confortabil în descendență directă prin Ioana Bot și Ioana Em. Petrescu pe orizontul ideatic deschis de cel de al doilea profesor de la Facultatea de Litere al almei mater napocensis. El se angajează în citirea și recitirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce s-a caracterizat, în primul rând, prin descoperirea și redescoperirea continuă, în noi și noi fațete, a personalității creatoare a marelui nostru scriitor. Doamna Ioana Vasiloiu ne propune o anume sistematizare a materialului, într-un soi de istorie a eminescologiei, o "istorie a receptării" critice a scriitorului, fiind încredințată că, pentru cititorul de azi, propunerea domniei sale se va constitui într-o "provocare în abordarea din perspective moderne a operei eminesciene" care, oricum, "trebuie să aibă parte de o nouă interpretare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Avem, așadar, o cercetare efectuată pe patru paliere de observație analitică, în funcție nu doar de cronologia evoluției discuțiilor critice aplicate operei eminesciene ci și în funcție de câteva obiective avute în vedere pentru elucidarea diverselor probleme cu care s-a confruntat eminescologia încă din primele clipe ale constituirii sale. Un prim capitol se ocupă de Receptarea lui Eminescu în timpul vieții acestuia, efectuându-se aici o radiogramă schematică și tocmai de aceea esențială a modului în care contemporanii l-au primit și înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Densusianu, Mihail Dragomirescu, Raicu Ionescu-Rion, Nicolae Iorga, Ilarie Chendi, Ion Scurtu (în paranteză fie zis, acesta ar merita, în sfârșit, o abordare critică majoră, poate într-o teză de doctorat a cuiva, căci scrierile lui, de o însemnătate aparte pentru eminescologie, încă n-au fost adunate într-o ediție cuprinzătoare, definitorie), apoi G. Ibrăileanu, Eugen Lovinescu și Tudor Vianu. Lucrarea Receptarea critică a lui Eminescu până la 1930 a doamnei Ioana Vasiloiu, structurată pe câteva nivele, "momente" distincte în "dialectica existenței operei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Domnia sa beneficiază de un limbaj exegetic format și de un compas larg de cuprindere, orientare și selectare în vastul mate rial bibliografic existent, mizând întotdeauna pe ideile-forță ce-i slujesc demonstrației. UN DOSAR AL RECEPTĂRII (Iulian Costache) O panoramare a eminescologiei, până în preajma războiului, a întreprins D. Popovici într-o primă sinteză de anvergură. Nu se punea atunci problema unei istorii a eminescologiei, deși bogăția și consecvența cu care a fost urmărit marele poet, încă din timpul vieții, prezenta suficiente fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
existent, mizând întotdeauna pe ideile-forță ce-i slujesc demonstrației. UN DOSAR AL RECEPTĂRII (Iulian Costache) O panoramare a eminescologiei, până în preajma războiului, a întreprins D. Popovici într-o primă sinteză de anvergură. Nu se punea atunci problema unei istorii a eminescologiei, deși bogăția și consecvența cu care a fost urmărit marele poet, încă din timpul vieții, prezenta suficiente fapte (argumente) care să poată fi sistematizate într-o asemenea construcție. Dar încă nu era bine precizat conceptul de eminescologie, așa încât profesorul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]