702 matches
-
la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). În februarie 832, emirul Ziyadat Allah I l-a trimis pe vărul său Abu Fihr Muhammad ibn Abd-Allah în insulă, numindu-l "wăli" de Sicilia. Bizantinii au fost înfrânți la începutul anului 834 și în anul următor sarazinii au înaintat până la Taormina. Războiul a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
anul următor sarazinii au înaintat până la Taormina. Războiul a evoluat lent vreme de câțiva ani, cu minore victorii ale aghlabizilor, în vreme ce bizantinii rezistau în fortărețele lor din Castrogiovanni și Cefalù. Noi trupe sarazine au fost trimise în Sicilia de către noul emir, Abu Iqal și au ocupat Platani, Caltabellotta, Corleone, Marineo și Geraci, asigurând musulmanilor controlul total asupra părții apusene a Siciliei. În 836, vase musulmane l-au sprijinit pe ducele Andrei al II-lea de Neapole, la solicitarea acestuia, pe c
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
înlocuit de către aghlabizi cu Khafagia ibn Sofian, care a capturat Noto, Scicli și Troina. În vara lui 868, bizantinii au fost pentru prima dată înfrânți în apropiere de Siracusa. Luptele au fost reluate la începutul verii lui 877 de către noul emir, Jafar ibn Muhammad al-Tamini, care a trecut la asedierea Siracusei. Orașul a capitulat în cele din urmă, la 21 mai 878. Bizantinii mai mențineau controlul doar asupra unei mici fâșii de coastă din jurul Taorminei, în vreme ce flota musulmană ataca nestingherită Grecia
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
atacurilor, ei asaltând Calabria, unde armata imperială bizantină a fost înfrântă în vara lui 888. Cu toate acestea, noi rpscoale interne au avut loc în 890, izvorâte în special ca urmare a ostilității dintre arabi și berberi. În 892, un emir a fost trimis la Palermo din Ifriqiya, de către aghlabidul Ibrahim al II-lea ibn Ahmad, însă a fost înlăturat doar câteva luni mai târziu. Conducătorul aghlabid nu a cedat și a trimis în Sicilia o altă puternică armată sub comanda
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
aproape integral sub controlul dinastiei aghlabizilor, cu excepția câtorva întărituri minore aflate în interiorul insulei. Populația creștea rapid ca urmare a emigranților veniți din Africa, Asia și Spania, ca și a berberilor, care erau concentrați cu precădere în sudul Siciliei. Din Palermo, emirul de Sicilia numea guvernatori ai principalelor orașe ("qadi"), ca și pe ai celor mai mici("hakim"). Fiecare oraș avea câte un consiliu numit "gema", compus din cei mai de seamă membri ai locului respectiv, căruia i se încredința grija lucrărilor
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
din Bagdad care a vizitat Sicilia în 950. În anul 909, dinastia aghlabizilor din Africa a fost înlocuită de cea fatimizilor șiiți. Patru ani mai târzui, guvernatorul fatimid a fost alungat din Parlermo, iar Sicilia și-a declarat independența sub emirul Ahmed ibn-Kohrob. Prima faptă militară a acestuia a constituit-o un asediu asupra Taorminei, care fusese reconstruită de către creștini; el a reușit totuși un succes în 914, când o flotă siciliană sub conducerea fiului său Mohammed a distrus flota fatimidă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
fatimidă trimisă să recupereze Sicilia. În anul următor, distrugerea unei alte flote trimise împotriva Calabriei, ca și neliniștea cauzată de reformele lui ibn-Kohrob au condus la o răscoală a berberilor. Aceștia l-au capturat și apoi l-au spânzurat pe emir, în numele califului fatimid al-Mahdi, în speranța că acesta din urmă le va acorda libertatea de a conduce Sicilia. În schimb, Al-Madhi a trimis o nouă armată care a devastat Palermo în 917. Insula a trecut sub conducerea unui emir numit
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pe emir, în numele califului fatimid al-Mahdi, în speranța că acesta din urmă le va acorda libertatea de a conduce Sicilia. În schimb, Al-Madhi a trimis o nouă armată care a devastat Palermo în 917. Insula a trecut sub conducerea unui emir numit de fatimizi, pentru următorii 20 de ani. Însă în 937, berberii din Agrigento s-au răsculat din nou, dar după două succese de răsunet, au fost înfrânți categoric la porțile Palermo. Noul calif fatimid, al-Qa'im a trimis o
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
de guvernatorul Khalil de a fi ucis 600.000 de oameni în campaniile sale (cifră desigur exagerată). După suprimarea în 948 unei alte răscoale suppressing another revolt in 948, califul fatimid Ismail al-Mansur l-a numit pe Hassan al-Kalbi ca emir de Sicilia. Dat fiind că sarcina acestuia a devenit ereditară, emiratul nou creat devenea "de facto" independent față de conducerea din Africa de nord. În 950, Hassan a lansat un nou război asupra bizantinilor aflați în sudul Italiei, ajungând până la Gerace
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Messina în octombrie 964. În 25 octombrie, a avut loc o bătălie înverșunată între bizantini și kalbizi, care s-a încheiat cu înfrângerea arabilor. Cu toate acestea, Manuel a fost ucis în luptă, alături de 10.000 dintre oamenii săi. Noul emir, Abu al-Qasim (964-982) a lansat o serie de atacuri asupra Calabriei în anii '70, în vreme ce flota condusă de fratele său asalta coastele Apuliei, capturând câteva fortărețe. Dat fiind că bizantinii era ocupați cu respingerea fatimizilor în Siria și a bulgarilor
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
982 în bătălia de la Stilo. Totuși, dat fiind că al-Qasim a căzut în luptă, fiul său Jabir al-Kalbi s-a retras cu prudență în Sicilia, fără să mai fructifice roadele victoriei. Emiratul a atins apogeul său pe plan cultural sub emirii Jafar (983-985) și Yusuf al-Kalbi (990-998), ambii fiind patroni ai artelor. În schimb, fiul celui din urmă, Ja'far a fost un conducător crud și violent, care i-a exilat pe berberi din Sicilia după o nouă revoltă a acestora
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
s-a încheiat cu succes, dat fiind că Ja'far a fost exilat în Africa și înlocuit cu fratele său, al-Akhal (1019-1037). Cu sprijinul fatimizilor, al-Akhal e reușit să respingă două noi expediții bizantine, desfășurate în 1026 și 1031. Încercarea emirului de a impune taxe ridicate pentru a putea plăti mercenari a condus la declanșarea unui război civil. Al-Akhal a cerut sprijin chiar din partea bizantinilor, în vreme ce fratele său abu-Hafs, conducătorul răsculaților, a primit trupe de la emirul zirizilor din Ifriqiya, al-Muizz ibn
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
în 1026 și 1031. Încercarea emirului de a impune taxe ridicate pentru a putea plăti mercenari a condus la declanșarea unui război civil. Al-Akhal a cerut sprijin chiar din partea bizantinilor, în vreme ce fratele său abu-Hafs, conducătorul răsculaților, a primit trupe de la emirul zirizilor din Ifriqiya, al-Muizz ibn Badis. În 1038, o puternică armată bizantină sub comanda generalului Maniakes a traversat strâmtoarea Messina. Aceasta includea corpuri de longobarzi și de normanzi care a respins contraatacurile musulmanilor din Messina. După o altă victorie categorică
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
condus la recuperarea tuturor orașelor capturate de bizantini. Sicilia a fost invadată de o nouă putere a regiunii în 1060, anume de către normanzii conduși de Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville. În acel moment, insula era divizată între trei emiri arabi, iar majoritatea populației creștine s-a ridicat împotriva musulmanilor. Messina a căzut un an mai târziu, iar în 1072 Palermo era și el capturat de normanzi. Pierderea orașelor, fiecare dintre ele beneficiind de câte un splendid port, a însemnat
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
capturat și deținut pentru o vreme. Orașul port Bari, situat în regiunea Apulia, a fost capturat de către sarazini în 847, rămânând sub controlul acestora pentru următorii 25 de ani. El a devenit capitala unui mic stat islamic independent, cu un emir și moschee proprii. Primul conducător al emiratului de Bari a fost Khalfun, un conducător berber venit probabil din Sicilia. După moartea sa în 852, el a fost succedat de Mufarrag ibn Sallam, care a întărit cucerirea msuulmană și a extins
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
cucerirea msuulmană și a extins frontierele emiratului. El a mai solicitat recunoașterea oficială din partea califului de la Bagdad al-Mutawakkil și a guvernatorului Egiptului ca "wăli" (însemnând prefect care guvernează o provincie a Imperiului Abbasid). Cel de al treilea și totodată ultimul emir de Bari a fost, care a preluat puterea în jurul anului 857, după asasinarea lui Mufarraq. Sawdan a invadat pământurile ducatului longobard de Benevento silindu-l pe ducele Adelchis să plătească tribut. În 864, el a obținut învestitura oficială solicitată anterior
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas'r Ianni (actuala Enna) încă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas'r Ianni (actuala Enna) încă era guvernat de către emirul său, Ibn Al-Hawas, care a reușit să îl păstreze încă un număr de ani. Succesorul său, Ibn Hamud s-a predat și s-a convertit la creștinism abia în 1087. După convertire, Ibn Hamud a intrat în rândul nobilimii creștine
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
său, împăratul Andronic al IV-lea, își luase soție din familia țarilor bulgari. Unchiul său, Teodor I, despot al Mistrei, se căsătorise cu o fiică a ducelui florentin al Atenei, Nerio Acciaiuoli. Mătușa sa Irina, se căsătorise cu Halil, fiul emirului turc Orhan. Vărul său, care a domnit pentru scurt timp ca Ioan al VII-lea, se căsătorise cu o doamnă din familia genoveză Gattilusio. Fratele său, Ioan al VIII-lea, avea să se căsătorească mai întâi cu Anna, fiica lui
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Turcia), se retrage, cu armata rămasă, la Constantinopol, fiind primit de către familia imperială. Ulterior, cucerește cetatea Midia de pe malul Mării negre (azi în Turcia) și adună în jurul său o flotă de pirați. În 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleolog, emirul Bahud-din Umur conduce o expeditie navală împotriva lui Balică, distrugând porturile de la Marea Neagră. Balică si Teodor mor în timpul confruntării, iar Dobrotici preia conducerea Dobrogei în jurul anului 1348. Prima știre sigură în acest sens datează însă din 1354. În 1357 Ioan
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
triplat investițiile sale străine. În ultimii 10 ani, Kuweit a dublat investițiile în Marea Britanie pentru mai mult de 24 miliarde $. În 2014, Kuwait a devenit cel mai mare investitor străin în piață monetară din Chină. Petrol și Gaze În 1934, Emirul Kuweitului a acordat concesiune de petrol companiei Kuweit Oil Co (KOC), deținută în comun de către Anglo-Persian Oil Company ( mai tarziu British Petroleum Company) și Gulf Oil Corporation. În 1976, Guvernul kuweitian a naționalizat KOC. În anul următor, Kuweit a preluat
Kuweit () [Corola-website/Science/298113_a_299442]
-
semnificații nu este clară, dar sugerează existența unei populații stabile încă din secolul al VII-lea. Primele documente istorice privind existența unei așezări permanente datează din epoca musulmană. În a doua jumătate a secolului al IX-lea, Mohamed I (852-886), emirul de Cordoba, construiește o fortăreață pe un promontoriu de lângă râu (în locul ocupat astăzi de Palatul Regal), cu scopul de a vigila pasurile muntelui Guadarrama, și de a fi locul de unde să pornească razii împotriva regatelor creștine din nord. Alături de fortăreață
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
i (în limba arabă:الأغالبة ) au fost o dinastie de emiri, membri ai tribului arab Bani Tamim, care a guvernat Ifriqiya, nominal ca reprezentanți ai califului abbasid, vreme de circa un secol, până la venirea la putere a fatimizilor. În anul 800, califul abbasid Harun al-Rashid a numit pe Ibrahim I ibn
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
tribului arab Bani Tamim, care a guvernat Ifriqiya, nominal ca reprezentanți ai califului abbasid, vreme de circa un secol, până la venirea la putere a fatimizilor. În anul 800, califul abbasid Harun al-Rashid a numit pe Ibrahim I ibn al-Aghlab ca emir ereditar de Ifriqiya, ca răspuns la anarhia care domnea asupra provinciei în urma căderii dinastiei muhallabizilor. Ibrahim urma să dețină controlul asupra regiunii care cuprindea partea răsăriteană a Algeriei, Tunisia și Tripolitania. Deși total independentă "de facto", dinastia sa nu a
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]