1,351 matches
-
se joacă cu unul dintre copiii irakieni care știe ceva engleză și se lasă convenabil tapat de acesta cu marfă de proastă calitate, undeva acasă îl așteaptă o soție frumoasă și un băiețel de un an, este sociabil și atent, empatic la dificultățile emoționale ale membrilor echipei, are un fel de energie contagioasă și cu toate acestea sergentul James este un mecanism uman dereglat într-un mod subtil și incurabil. Absența fricii este doar un simptom, nimic mai mult, jocul cu
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
capătul aleii, luând-o pe stânga, ajung la casa de veci a autorului Florilor răului, Charles Baudelaire... - construcție tombală sobră, de asemenea cu bilețele, pietricele, dar și cu un... dop de plută de la vreo sticlă de vin, probabil ca aluzie empatică pentru boemă și absint. De unde purced să-i întâlnesc pe ai noștri. Ajung la mormântul lui Eugen Ionescu și al soției sale Rodica. Fără îndoială, pe aici trec zilnic foarte mulți admiratori, dar care nu au știut, probabil, ce să
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
se ascunde în spatele divagațiilor grațioase sau cînd nu are nimic personal de spus. E un critic fără tresăriri de oportunism, un spirit incisiv opac la judecăți de complezență, a cărui prezență îl urcă pe treapta caracterelor culturale. Și fiindcă e empatic, rîsul lui Alex nu e bășcălios, ci ușurător în virtutea detașării pe care o pune între el și lume. De aceea, cînd scrie despre alții, criticul dovedește un haz contagios, iar cînd scrie despre el însuși arată o tentă zglobie. Mai
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
întreg episodul «realist socialist », restituindu-i toată epica de idee și atitudine, cu o acuitate interpretativă ce bate în vervă, dar rămâne în rigoare.” Și alți comentatori remarcă absența inflamării, semn că focurile de artificii nu prea mai sunt gustate. „Empatic și lipsit de prejudecăți”, cum bine îl descrie Sanda Cordoș, Alex Goldiș coboară în tranșeele perioadei 1948-1971 și îi descoperă culorile și efervescența. Tema sa - ieșirea din folclorul înfierbântat, deconstruirea unui fals model, dar și revelarea surprinzătoarelor adevăruri ivite din
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
mă bucure. Cred, mai întâi, că asupra echidistanței Sandei Cordoș se cuvine insistat un pic. Goldiș observă corect. Nu de răceală analitică e vorba, nu de opacitate emoțională, ci de o justă măsură a lucrurilor. Justă adică umană, adică înțelegătoare, empatică. „O caracterizează, în primul rând, echilibrul și claritatea gândirii, absolut necesare când e vorba de una dintre cele mai amestecate epoci ale literaturii române. Cele două calități au ajutat-o, în fond, pe autoarea clujeană să restabilească sine ira et
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
larg de experiențe de viață. Nu uitați că cel mic trebuie ghidat și sprijinit pentru a-și descoperi talentele și interesele. Tratarea cu respect a copilului. Să-i ofere încredere, să încerce să-i înțeleagă alegerile și interesele, să fie empatic cu copilul. Citește mai multe pe performante.ro
Părinți de succes: Află dacă ai calitățile unui părinte model () [Corola-journal/Journalistic/46947_a_48272]
-
prefațate de Al. Cistelecan (și doar una alcătuită de el, cealaltă datorându- i-se lui Ioan Radu Văcărescu) au apărut la editurile Aula (2003) și Paralela 45 (2010). Le citez cu deferență, deși formula critică a lui Al. Cistelecan, abuziv empatică, mi-e în continuare străină. Gabriel Liiceanu, însă, o găsește remarcabilă. (În Măștile lui M.I. îl felicită chiar pe Ivănescu pentru norocul de a fi avut un exeget atât de subtil. Probabil din pricini stilistice, căci, ce-i drept e
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
nu tocmai potrivit. Dar necesar ca efect artistic. Ceea ce dă anvergură acestui roman este felul în care se unifică cele două discursuri - al trecutului și al prezentului. Victor - „Franzelă”, acest „faraon de mahala” - este recuperat de un narator docil și empatic în mijlocul unui anotimp apocaliptic. Ajuns ca ajutor la un stabiliment pentru copii cu deficiențe, Victor se trezește conducătorul unei găști improvizate - una refăcută hidos, din copii angelici, însă bolnavi de sindromul Down. La mormântul individului confundat în copilărie cu Moș
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă”. În volumul Caragialeta (2002), Șerban Foarță recompune, prin pastișe și parodii, lumea caragialiană în întregul manifestărilor ei senzoriale, într-un impuls hedonic și empatic clar, ilustrat de poemul La Dobrogeanu Gherea: „Cu ce rămîi din pulpa de vițel / pe care ai tranșat-o în folosul / clienților, și-ai aruncat și osul / la câinii care, -gară, n-au alt țel // decât acesta?... Judecă nițel / și-
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic și istoric literar, învie o întreagă epocă postbelică, în portrete vii și replici savuroase. Raporturile lui cu autorii evocați sunt diverse, de la prietenie la simpla politețe, dar și vârstele la care-i cunoaște și circumstanțele sunt la fel de
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educație, atrage atenția că există mai multe tipuri de ascultare în funcție de scopul urmărit: de a înțelege, de a reține, de a analiza și de a evalua conținutul sau de a dezvolta relații (ascultarea empatică). Empatia presupune să te pui în „papucii” celuilalt, să vezi viața cu ochii celuilalt, să înțelegi și să accepți, de aceea, profesorul universitar Pânișoară, arată un set de reguli pe care fiecare părinte sau profesor ar trebui să le respecte
Părinți de succes: De ce trebuie să vezi viața cu ochii copilului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/57766_a_59091]
-
această goană după pietre prețioase ține strict de pasiunea pentru literatură. Și ce dacă? Fără un dram de asemenea pasiune, însăși critica literară e curată vanitate. În plus, cred că fenomenul Aer cu diamante trebuie discutat și așa, cu tot cu legendele empatice din jurul său. (O astfel de legendă însoțește de altfel și publicarea volumului. A povestit-o pe-ndelete Florin Iaru într-un serial recent din Academia Cațavencu.) Aer cu diamante e mai mult decât o carte de poezie cu patru autori (și-
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
căutând explicații pentru adeseori misterioasele conflicte și alianțe care au marcat stânga secolului al douăzecilea. Dacă portretul lui Koestler este unul alcătuit din lumini și umbre (ba chiar apelând uneori la violența acvaforteului), Primo Levi se bucură de-un tratament empatic netulburat de vreo fisură ori reținere. Provenit din rândul unei familii de evrei asimilați din Piemonte, el are experiența Auschwitz-ului, pe care o narează într-o lucrare astăzi celebră, Se questo è un uomo („Dacă acesta e un om”), dar
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
inventată retroactiv ca bază de legitimare a reprezentanților ei. Acestea ar fi premisele. Cât privește consecințele, situația, și-așa fragilă, a chestiunii se complică. Întrebării de mai sus i se pot adăuga, acum, alte întrebări. În primul rând, cum de, empatică fiind, deci capabilă să se plieze pe o multitudine de emoții, critica de poezie rămâne, ca demers interpretativ, atât de imobilă? Oricare zece poeți, oricât de diferiți structural unul de altul, vor avea parte, în linii mari, de o lectură
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
definitorii, chiar dacă mai puțin aparente. Un exemplu îmi pare modul în care e perceput profilul lui Mircea Iorgulescu, detașându-se principala calitate a criticului, spiritul său insurgent, vocația sa polemică, pe care Gabriel Dimisianu o radiografiază cu rigoare, cu vibrație empatică, cu o nuanțare a propriei voci în registrul comprehensiunii: Există în cartea lui Gabriel Dimisianu și puncte de vedere ori perspective cu privire la menirea criticului, la rolul revizuirilor în cultura românească, cu privire la moralitatea profundă a actului critic ori a literaturii pur
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
lui octombrie 1944, când este asasinat de naziști într-o cameră de gazare a lagărului de la Auschwitz. Principalele „repere cronologice” sunt oferite la sfârșitul volumului, dar în cele două sute de pagini Monique Jutrin desfășoară în jurul lor o reflecție adâncită, profund empatică, prin care datele de calendar redevin momente de istorie și creație trăită. De două ori, fiindcă personalitatea omului Fundoianu recapătă viață prin multiple medieri documentare, confesiuni, corespondență, rememorări ale oamenilor care i-au fost aproape, și - pe de altă parte
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
grupate în cartea de debut, Concert de deschidere), instinctul acesta se făcea simțit. Un instinct de natură epică. Nu întâmplător, punctul forte al criticii lui Cristea-Enache îl reprezintă comentariul de proză. Acolo el e în apele lui, acolo toate resorturile empatice intră în funcțiune. La celălalt capăt al spectrului, poezia pare să-l incomodeze. (O dovedesc și destule dintre articole, și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
Viziuni egal de interesante se găsesc, tot atât de numeroase, și în epistole, și în amintirile risipite vag, mergând de la copilărie și până dincolo de anii de facultate. Realitatea ca atare, cu și fără majusculă, e subminată din toate părțile. La acest nivel empatic, despre FEM s-ar putea afirma aproape orice. Dar lectura, atunci, n-ar mai fi lectură, ci mantică. Totuși, o cronică literară trebuie să-și respecte statutul așa-zicând lumesc. Problema cu viziunile Magdei Cârneci e că nu sunt agresive
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
pentru Moscova va fi alunecarea Ucrainei din afara sferei rusești. "Din punct de vedere economic și politic, lărgirea înspre est a UE are semnificații majore atât din punct de vedere politic și de securitate, dar și energetic. România se uită așa empatic către Republica Moldova, dar miza adevărată este Ucraina, un teritoriu uriaș cu valențe geostrategice mult mai importante decât Republica Moldova. Gândiți-vă că din momentul ăla Marea Neagră ar ieși din ceea ce spunea Traian Băsescu că ar fi un lac rusesc. Probabil că
Ce înseamnă pentru Rusia că moldovenilor li se ridică viza în UE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55136_a_56461]
-
Biblie, reeditate relativ recent 1. Înainte de a trece la considerațiile privind comentariile lui Petru Creția (nu mă voi ocupa de traduceri), cîteva cuvinte despre spiritul în care au fost ele concepute. Petru Creția înfățișează personajele din Biblie într-o manieră empatică, în așa fel încît să-i simțim apropiați, să-i înțelegem în umanitatea lor. Putem înțelege mai bine spiritul în care au fost interpretate de Petru Creția personajele biblice dacă ținem seama de definiția pe care cărturarul a dat-o
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
modele de conduită exemplare, ce exclud orice formă de încremenire, de regres spiritual sau de comoditate a gândirii. Descifrarea registrului spațialității, la care recurge filosoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarității, analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezintă trepte ale unei înțelegeri empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
sunt excelente instrumente de lucru, atât pentru filologi, cât și pentru publicul școlar și liceal. Reeditarea Hronicului... este o asemenea ediție, utilă fără a fi școlărească și riguroasă fără a fi pedantă. Se vede că spiritul editorului s-a identificat empatic cu spiritul celui care prezidează narațiunea, într-un demers care, fără să sacrifice exigențele filologice, scoate în prim-plan opera literară. Rezultatul este un Lucian Blaga par lui-même, o redescoperire surprinzătoare chiar și pentru cei familiarizați cu literatura sau cu
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
Blanchot, Thomas l’Obscur (1941). Este vorba de incursiunea lui Thomas în mare, pe o vreme foarte rea, moment dificil când este în pericol de a se înneca și apoi de revenirea la mal. Secvența este comentată într-un mod empatic și creator: „Partea ciudată a acestor prime pagini este că cititorul nu citește nici un moment neliniștile de moarte ale cuiva care este pe cale de a se se înneca, nici lupta lui disperată cu valurile, ci o experiență ciudată și radicală
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
făcute să-ți placă, sau nu. Asta justifică, simplificator, de bună seamă, împărțirea gusturilor contemporanilor și ale posterității în da, sau ba. Aproape fără explicații. Așadar, viziunea poetică a lui Nichita Stănescu e făcută să nască poeți, nu cititori. Descoperitori empatici ai unor ritmuri care au abundența, plinătatea solară a unei orații, nu a unei trude. Substanța lor e ca a pasiunii care-și caută făgașul fără să se antreneze pentru asta. Și care transportă orice fleac în Câmpiile Elizee: „A
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
personaje pasagere (bunica lui Artemis și medicul care o îngrijește, un specialist aureolat de propria glorie) sunt printre cele mai plauzibile din carte. Lor, Dumitru Popescu le simte excelent limbajul, le înțelege cu finețe reflexele și ticurile. Din interior, dozând empatic detaliile psihologice. Pe Artemis, în schimb, pare să-l vadă numai dinafară. Pe Sorana la fel. Convertirea ei, mărturisită în finalul romanului, chiar dacă autentică, e formulată prea prețios pentru rigorile unui dialog: „Am început să citesc Biblia, informă. Am insistat
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]