310 matches
-
1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu & Co, primul volum simbolist „pur” și matur apărut la noi este însă abia Fecioara în alb (1902) al lui Ștefan Petică, emul avizat, la un moment dat, al prerafaelitului John Ruskin. În aceeași perioadă, G. Bacovia își publică majoritatea poemelor care vor alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avem nimic de împărțit cu futurismul italian”. Afinitățile rămîn strict formale: „Comun este modul de elaborare al materiei prime”, fapt valabil atît în ceea ce privește artiști precum Fernand Leger sau Ezra Pound (cu al său „Manifest al vorticismului“), cît și în cazul emulilor români din anii ’20. O evaluare comparativă a influențelor futuriste în Europa centrală și de sud-est scoate la iveală similitudini și diferențe sugestive. De pildă, futurismul va avea audiență intelectuală mai ales în state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Brunea Fox, Maxy, Moldov) unei pactizări cu burghezia. O burghezie conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta și al înmulțirii proceselor anticomuniste. Venită după „excomunicarea” de către unu a lui Virgil Gheorghiu, ruptura dintre Voronca și fostul său emul, Stephan Roll (care îi recenzase volumele anterioare în tonuri flamboaiante), va scinda revista: de o parte, majoritatea celor ostili trădătorului, de cealaltă - mai ales Geo Bogza, prieten și apărător fidel. Divorțul (citește: eliminarea lui Voronca) nu va întîrzia prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își vor proiecta reprezentările mitizante, impregnate de aerul „anilor nebuni”. Ar fi eronat să vedem în el - asemenea atîtor apologeți - un precursor absolut al noilor orientări artistice din veacul al XX-lea. Reprezentanți ai comicului absurd și ai poeticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și conține observații relevante: apropieri de Mark Twain și Alfred Jarry, amintiri despre colegul „căpetenie, îndreptător”, „muzician”, „drăcos pînă la geniu”, „chinuit de probleme metafizice” și „de un umor rece, cerebral, mai greu de sesizat și de gustat”). Apar și „emuli” urmuzieni: de la epigoni fără har precum Moldov și Madda Holda (Magdalena Binder, sora lui Sașa Pană) pînă la autori afini precum Jacques G. Costin, Grigore Cugler sau Jonathan X. Uranus. Acuzat de epigonism, ultimul va simți nevoia să se delimiteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Roll, Jonathan X. Uranus. Se adaugă faptele „exemplare” (relatate de G. Ciprian, V. Voiculescu sau M. Cruceanu) și coincidențe „revelatoare” (de ex.: cele relatate de T. Arghezi). Numai minunile mai lipsesc... Primii „convertiți” - critica modernistă interbelică Dincolo de fervoarea militant-hagiografică a emulilor, „Lectura paginilor urmuziene confirmă, în esență, observațiile și intuițiile descendenților avangardiști, care au pus cîteva accente exacte și prompte acolo unde critica „oficială” a ezitat ori s-a menținut, cu puține excepții, la suprafața textelor” (Ion Pop, Avangarda în literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt, treptat, convertiți. Din rîndul lor se va desprinde primul „canonizator” autentic — e drept, ambiguu: G. Călinescu în „Curs de poezie” (1939) și Istoria... (1941). Primul critic-apologet a fost Lucian Boz - tînăr comentator de plan secund al epocii, cunoscut ca emul „ecumenic” al avangardei și al literaturii noii generații. Cele mai importante articole encomiastice sînt „Jocul minții cu moartea”, în Excelsior, I, nr. 18, 4 aprilie 1931, p. 6-8, și „Sub semnul lui Urmuz” în Ulise, anul I, no. 3, octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
astăzi sîntem mai aproape de convingerea că există un univers urmuzian deopotrivă de substanțial și constituit ca acela, să zicem, al Hortensiei Papadat-Bengescu”. În centrul eseului se află afinitățile dintre proza lui Urmuz și cea a lui Arghezi — „probabil și întîiul emul” al autorului „Fuchsiadei”: „Cel care l-a dezamăgit (pe Arghezi) e Rebreanu. Ar dori să scrie ca Urmuz” (p. 542). Atît Tabletele din Țara de Kuty, cît și Cimitirul Buna-Vestire ilustrează, în opinia lui Nicolae Manolescu, „o reluare conștientă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sfîrșitul secolului al XIX-lea, vizita oficială a „magului” decadent Josephin „Sâr” Peladan (al cărei succes are o notă certă de spectacol provincial) și a sponsorizat expoziția din 1908 de la București a pictorilor impresioniști Derain, Forain și Galanis, invitați de emulul lor Iosif Iser. Cu toate contradicțiile aferente, rolul lui Bogdan-Pitești în „lansarea” și susținerea literaturii și a artei moderne rămîne, cred, determinant. Din același unghi al „complexului periferiei” am încercat să examinez și primele ecouri ale Futurismului italian în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arbitrară). Primul „val” are drept bornă inaugurală anii de dinaintea Primului Război Mondial, respectiv ruptura față de simbolism (în literatură) și impresionism (în pictură). Principalii protagoniști: scriitorii Ion Vinea, Tristan Tzara, Adrian Maniu, Jacques G. Costin, grupul teribilist al adolescenților de la revista ieșeană Fronda (emuli ai lui Tudor Arghezi) și artistul plastic Marcel Iancu (elev al postimpresionistului Iosif Iser). În aceeași perioadă, sculptorul franco-român Constantin Brâncuși amorsează arta abstract-primitivistă, iar Demetru Demetrescu-Buzău își elaborează „paginile bizare”. Primul „val” avangardist autohton cuprinde, apoi, independenți postestetizanți, prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ilarie Voronca, Mihail Cosma-Claude Sernet) s-au afirmat de fapt odată cu primul, iar o parte dintre membrii așa-numitului „grup suprarealist român” din anii ’40 („algiștii” Gherasim Luca, Paul Păun) au făcut parte în adolescență din „al doilea val”, ca emuli și discipoli ai lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la vremea aceea. La moartea acestuia, Yves, medic generalist, la fel ca tatăl lui, preluase În mod firesc conducerea laboratoarelor, dar continuase să-și exercite meseria. Spunea mereu că nu prea avusese de ales. Era singurul medic de pe insulă, iar emulii lui Esculap, ispitiți de exilul pe care Îl reprezenta instalarea la Lands’en, nu se Înghesuiau deloc. Pentru Yves, problema nu se pusese niciodată În termenii ăștia. Se născuse acolo și avea să moară tot acolo. Iar filozofia lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism cîte un cuvînt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sînt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sînt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cîndva o citadelă a culturii de stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
năpustit asupra căminelor studențești din toate centrele universitare, arestând, doar În 12 ore, câteva mii de studenți, care, din punct de vedere intelectual, constituiau floarea tinerimii române și ar fi format, de n-ar fi fost Întemnițați, elita națiunii, devenind emuli magnifici ai generației de aur 1922. Autoarea cărții, pe care o prezentăm cu cea mai aleasă plăcere, era În anul acela fatidic studentă În ultimul an la Facultatea de Litere și de Filosofie a Universității din Cluj (studentă apreciată summa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
atunci Înseamnă că nu prin exercițiu, ci prin talent, chiar prin har divin a putut autorul să se exprime numai În duh și În adevăr, cu mare meșteșug lexical, literar, creând o carte excelentă și devenind, ca narator, unul dintre emulii marelui povestitor humuleștean, pe care probabil l-a și cunoscut În altă viață, având În vedere că Grigore Caraza acreditează teoria metempsihozei. Iată ce scrie, În această privință, la pagina 339: „Trăiesc mereu cu gândul c-am existat În mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ai conducătorilor. Toate răsturnările sociale care au zguduit majoritatea țărilor lumii au dus la instalarea unui regim care are în frunte un prestigios conducător al maselor. Un Mao, un Stalin, un Mussolini, un Tito, un Nehri, un Castro și mulți emuli ai lor au exercitat și exercită încă o stăpînire totală asupra popoarelor care le dăruiesc, în schimb, un cult fervent. Să coborîm o treaptă pentru a observa ce se întîmplă nu atît la nivelul națiunilor, ci în partide, în Biserici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
profilează în spatele prototipului lui, hipnotizatorul. Hipnoza este o seducție violentă care vine în întîmpinarea individului. Regresiunea în mulțime e prețul de răscumpărare. Dacă ar fi să ne luăm după Freud, marii seducători nu sînt nici Don Juan, nici Casanova, nici emulii lor. Cîteva sute de femei seduse, ce mare lucru! Nu, adevărații seducători, cei care ridică mulțimi întregi într-un elan amoros, pentru a le întoarce mai apoi în avantajul lor așa cum alții deturnează fonduri, adevărații seducători sînt conducătorii: Napoleon, Stalin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sărăcie; pentru ei prețurile sunt foarte importante, sunt prudenți și doresc garanții la cumpărare; c) atașații (33%) sunt persoane conservatoare, nostalgice, cu venituri medii, ce refuză experimentele și efectuează cumpărături obișnuite, nedorind să iasă în evidență prin ceea ce cumpără; d) emulii (10%) sunt ambițioși, competitivi, au venituri mari, sunt cei care vor „să ajungă cineva”, consumă ostentativ, cumpără articole la modă; e) realizații (23%) sunt cei care doresc succesul, celebritatea, confortul, au venituri mari și educație superioară, cumpără produse noi, moderne
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
sărăcie; pentru ei prețurile sunt foarte importante, sunt prudenți și doresc garanții la cumpărare; c) atașații (33%) sunt persoane conservatoare, nostalgice, cu venituri medii, ce refuză experimentele și efectuează cumpărături obișnuite, nedorind să iasă în evidență prin ceea ce cumpără; d) emulii (10%) sunt ambițioși, competitivi, au venituri mari, sunt cei care vor „să ajungă cineva”, consumă ostentativ, cumpără articole la modă; e) realizații (23%) sunt cei care doresc succesul, celebritatea, confortul, au venituri mari și educație superioară, cumpără produse noi, moderne
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
absența din sânul protestantismului a unei teologii a medierii (o pneumatologie și o angelologie). Inspirația asigurată odinioară de înger se transformă într-o difuză exaltare a genialității: genial fiind autorul unui text, atunci genial trebuie să îi fie și interpretul. Emul al lui Leopold von Ranke (1795-1886), care comparase demersul istoriografic cu un oficiu sacerdotal 1, Wilhelm Dilthey va căuta o formulă hermeneutică prin care să depășească dogmatismul istorismului hegelian, dar care să conserve unitatea de sens a istoriei umanității. În
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
op. cit, vol. IV, pag. 102. 173. Copia actului de naștere, la AUG. Z. N. POP, Noi contribuții, pag. 119. 174. I. E. TOROUȚIU, op. cit., IV, pag. 170. 175. IDEM, ibid., pag. 113. 176. I. D. MARIN, Samson Bodnărescu prieten și emul lui M. Eminescu, în "Limbă și literatură", 9, București 1965, pag. 183-204. 177. AUGUSTIN Z. N. POP, Contrib. doc., pag. 200-201. 178. IDEM, ibidem, pag, 203. 179. I. E. TOROUȚIU, op. cit, IV, pag. 125. 180. IDEM, ibid, pag. 123. 181
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea ceea ce natura comandă pentru el. Ca emul al lui Pindar, el încearcă să devină ceea ce este! Dar gândirea lui nu condamnă plăcerea în sine. Desigur, el nu poate suporta doze masive și va celebra așadar doza homeopatică, dar nu interzice alte formule: numai să nu fie știrbite
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Ă liniștea de dinainte de timp (II, 156). Aici, evident, Cioran nu mai este un exilat; aici, dimpotrivă, își descoperă patria: „Locul meu, patria mea este, ca pentru mistici, acel nimic care îl precedă pe Dumnezeu” (III, 162). Între mistici și emulii lui Buddha, diferențele nu i se par lui Cioran foarte mari. De aceea, patria e tot una cu pacea originară. De aceea, moartea “încetează să fie un subiect de fascinație sau de teroare îndată ce ne ridicăm la viziunea Unului. În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a unui popas în suprem” (III, 131). N-ar fi poate suficient de elocvente aceste cuvinte dacă, anterior, Cioran n-ar fi spus: „Dumnezeu este ceea ce supraviețuiește evidenței că nimic nu merită să fie gândit” (idem). Să revenim, însă. Misticii, emulii lui Buddha, urmașii lui Iisus, toți caută pacea. O pace pe care lui Cioran pare să i-o aducă somnul, plictisul sau ploaia. „Prin somn, spune Cioran, ne reintegrăm în curentul anonim al vieții, regăsim o stare de pre-individuație, suntem
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se epicizează, devine balada unor întâmplări cotidiene pe un schelet epic, la Mircea Ivănescu. Sau există poeme care trăiesc prin imaginile rafinate, generatoare de beții vizuale și olfactive în descendență macedonskiană, cu asimilarea lui Ilarie Voronca și prezența deschisă a emulilor lui Dimov. Astfel, Emil Brumaru nu numai că închină și el un imn tomatelor 7, dar adaugă paradisului liric o mulțime de alte produse vegetale, în special fructe. Nu ne rămâne decât să-l cităm pe Cezar Ivănescu, la care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]