314 matches
-
aproapele care trebuie asumat, nu găsesc argument mai bun decît că există și alcătuiri mai rele: că, de pildă, Adrian Păunescu nu e, totuși, Corneliu Vadim Tudor. Dar l-am văzut de atîtea ori suportîndu-l tandru pe mai tînărul său emul ca invitat în carnavalești emisiuni de televiziune, l-am văzut de atîtea ori răzgîind impertinența găunoasă, încurajînd impostura și cocoloșind țoapa, încît am sfîrșit prin a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
a scriitoarei din paginile finale ale cărții se face sub forma unei insolite scrisori-note de lectură („letteralettura”), intitulată șăgalnic, Un saluto spargano. După ce amintește de triada Arghezi, Blaga, Ion Barbu, cărora „lirica, ultralirica Nina Cassian” le-a fost martora și emul, Ottavio Fatica o compară cu maeștri de statura legendarei Saffo, a Marinei Țvetaeva, pentru insistența exhibare a iubirii carnale, a lui Osip Mandelstam, pentru accentele pindarice, sau a lui Lèon-Paul Fargue, pentru bestiarul universului imaginar. Așadar, o realizare de referință
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
o dată cu mentorul său; plecare din Capitala habsburgică la 1872, în același an cu Eminescu; din nou lîngă Eminescu la Iași, în 1874; venise împreună cu Eminescu la București, în redeacția "Timpului"), Slavici înfățișează intenționat un profil șters. Cînd Eminescu se îmbolnăvește, emulul său părăsește Bucureștiul și se întoarce în Ardeal. Prozatorul l-a idolatrizat pe Eminescu pentru că el însuși descindea din aceeași zonă a culturii europene ca și poetul. Aflat la ani-lumină distanță de metafizica Luceafărului, Slavici a absorbit în maniera sa
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Mihai Pop, Pandele Olteanu. Elevii lui N. Cartojan, la rîndul lor, au și ei, astăzi, demni continuatori în cercetările filologice vechi. 7. Ceea ce însă ar fi trebuit adăugat, atunci - ceea ce nici astăzi nu se știe - este faptul că N. Cartojan, emul al lui I. Bianu, se lega, prin mentorul său, de filologia transilvană a lui Timotei Cipariu - dar, ca cercetător al "cărților populare", profesorul de literatură veche de la București, îl continua pe B. P. Hasdeu. N. Cartojan s-a aflat, în
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
Este o plăcere să descoperi (fie și în publicații modeste, care nu anunță că reinventează literatura) parfumul trecutului. C.V.-ul lui Marin Ioniță Cu prilejul împlinirii vârstei de optzeci de ani, cuceritorul, prin franchețe și umor, scriitor Marin Ioniță (cândva, emul al lui Nicolae Labiș, la Școala de Literatură), isi schițează - în revistă ARGEȘ nr. 7/ 2009 - un C.V. care poate fi opus, ca model de simplitate, autoironie și bun-gust, autoglorificărilor pline de pretiozități la care recurg alți autori în împrejurări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
-uri au respirația viului delicat și pur, dar și o urmă din bacoviana trăire dramatică a fiecărei secvențe (...). Alte dăți - expresia apropiindu-se de apoftegmă - tot autorul Plumbului, cînd de o seninătate convalescentă, cînd reflexiv-enigmatic-sumbru, este cel care călăuzește pe emul în efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici de excelența "atitudinii" autorilor care, întorcînd spatele nu doar clișeului totalitar, de uz vulgar propagandistic, ci
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
în competență și în metodă, marele maestru. Precum Al. Piru... Mă înșelam! Ucenicul lui Călinescu își continua prea puțin maestrul. Adrian Marino se considera critic de idei, comparatist, teoretician al actului literar - nicidecum un istoric literar precum profesorul său. Printre emulii lui G. Călinescu, Adrian Marino își evidenția, nu o dată, o individualitate intelectuală sui generis. El era departe de a adera la ideile altora - fie ele și ale profesorului său, G. Călinescu. Desigur, își dorea a fi un einzelgänger, pe drumuri
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
avem, istoria literaturii n-are cum fi lungă. Nici rotundă. Și mai cu seamă săracă este în dramaturgie, unde un vîrf de secol XIX privește o desfășurare cam plată. Ceea ce nu înseamnă că maniera lui Caragiale nu și-a avut emulii interbelici. Cel mai de rîs (sic!) dintre ei este Tudor Mușatescu, la ale cărui comedii se merge și astăzi, fără probleme de sincronizare. Însă nu comediile, ci un fel de neo-momente și schițe cuprinde volumul din 1990, de la editura Eminescu
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în siajul criticii "impresioniste" a lui E. Lovinescu și a emulilor mai tineri ai acestuia: Perpessicius, Vladimir Streinu (prietenul de-o viață al autorului Vieții lui I. L. Caragiale), Pompiliu Constantinescu și, evident, mirificul G. Călinescu. Îi leagă un aer de familie. Cu toții ar fi putut contrasemna următoarea opinie a patronului Sburătorului
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
actualități" pe cît de defectuoase moralmente, pe atît de trebuitoare nădejdii de supraviețuire estetică: "Trec pe străzi cu o sabie deasupra capului./ În spatele meu istoria și aceasta clipă care i se adaugă./ În fața femeia în verde semănînd cu neliniștea mea/ emuli ai curajului mastodonți spînzurați prin bărăcile/ rîsului voluntar îngrijind rănile publice/ la etaj un bufon plîngînd în singurătate./ Trec pe străzi că un Cain cu mîinile/ însîngerate mut și orb că Dumnezeul acestui veac/ refuz toate măștile biletul dus-întors/ din
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
caz, e mult mai greu de făcut. Dar Lavastine nu disperă și, pe urmele lui Dubuisson, cel dintîi care a identificat antisemitismul funciar din Tratatul de istoria religiilor, caută cu orice chip să lege tezele savantului american de acelea ale emulului de pe vremuri al lui Nae Ionescu. Ce are a face că o asemenea legătură dovedește o lipsă de spirit științific pe care o egalează doar lipsa de scrupul moral a autoarei? Nu pot intra în detalii. Ar fi să lungesc
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
senzațiile nealambicate, prin „privirea directă“, cum ar fi obiectivismul american de după 1950, poezia „zgomotoasă“ din spațiul sovietic, cea a contestației din R.F.G. ș.a. Un eșantion al lirismului ce va să vie ar fi așijderea producția optzeciștilor noștri. În consonanță cu emulul d-sale Gh. Crăciun, exegetul pune accentul pe exploatarea somaticului ființei umane, ca o cale inevitabilă spre etajele sale superioare, spre a se obține „redimensionarea spiritualității corpului, cu toate ale sale“, precum la grecii antici, „redescoperirea valorii ființei ca integralitate
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
de alta, în intimitatea din Hieronymus Stube exercita acele farmece atît de salutare pentru frumoșii prin spirit, dăruiții tineri" (p. 142). Înțelegem din aceste cuvinte că Tudor Vianu continua să ducă o „viață dublă": în cercul intim de prieteni și emuli, în „secretul" unor convorbiri personale, Vianu aducea în juru-i pe tinerii Ion Negoițescu, Ion Fruzetti, Nicolae Balotă și, de bună seamă, pe Edgar Papu. Aceștia îl considerau un stîlp de neclintit al rezistenței culturale românești, care suferea rigorile regimului ca
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
abia mărturisită, chinuia ființa interioară a tatălui său („nenorocirea" asumată). Gîndul se poate îndrepta - precum scrie Ion Vianu - la „conversiuni" de pe „drumul Damascului". 9. În orice caz, de atunci Tudor Vianu și-a supravegheat spusele și faptele. Prietenii apropiați și emulii încep să distingă în convorbirile cu el afirmații bizare, noi. Lui Ion Negoițescu îi spune: „Pe d-ta nu te impresionează că, pentru prima oară, se tipăresc în România, traduceri, în serii de opere complete?" Iar cînd acesta îi replică
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are celebritate, glorie și trecere la "publicul larg". M.I. e, pentru liceeni și gospodine, un anonim, îl apreciază doar cunoscătorii (adică filologii "rasați", care-l citesc pe Ezra Pound), optzeciștii (sau o parte a lor, cei
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
poet georgian, care, plictisit de elogiile cu care i-au fost întâmpinate volumele, se hotărăște să-și anuleze, practic, opera tipărită. Tot ce pune pe hârtie e destinat direct flăcărilor. Iar în inițiativa aceasta radicală e urmat neabătut de grupul emulilor săi, în care, printr-un noroc, va pătrunde, în cele din urmă și Angelo. Adunările au un aer de necruțătoare conspirație: "Urmă o nouă rundă de scris, în timpul căreia se întâmplă un mic incident. La un moment dat, unul dintre
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
putem prezuma un atac indirect la adresa lui E. Lovinescu, care tocmai publicase monografia sa în două tomuri consacrate Maiorescului și care, prin prestigiul său de căpetenie a școlii critice din interbelic, îl irita mai mult decît probabil pe mai tînărul său emul. Pe de altă parte, ambiția defel comună a ultimului dorea o confruntare "sportivă" cu orice autoritate în domeniu, așadar și cu cel socotit un întemeietor al disciplinei critice pe aceste meleaguri. Supoziție ce se justifică și prin minimalizările la care
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
dintâi ține strict de formă. Așa-numita poezie cu rimă (nu neapărat și cu ritm) începe să aibă o tot mai vagă trecere. Străluciți practicanți ai acesteia, ca Brumaru sau Foarță, au parte cel mult de un respect distant. Despre emuli, abia dacă poate fi vorba, poezia fiind îndeobște înțeleasă în sens tare, substanțialist. Cea de-a doua e legată de un detaliu și mai concret. Prezența pe piață. Până la aceste volume de la Paralela 45, cărțile lui Dimov erau de negăsit
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
ar avea la scenă deschisă domnul Băsescu cu domnul Iliescu, este vizibilă această complicitate. Sunt convins că în 2004 domnul Iliescu nu a fost cu totul deranjat, - chiar dacă a regretat după aceea - de alegerea lui Băsescu în locul apropiatului său discipol, emul, partener de putere, Adrian Năstase. Din tot felul de motive", a declarat Emil Hurezeanu, miercuri seara, la Digi 24. "Este experiența îndelungată de om politic în împrejurări complicate (...). Domnul Iliescu le are, a fost lucid în ceea ce-l privește pe
Hurezeanu: În 2004, Iliescu nu fost deranjat că Năstase a fost învins de Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33182_a_34507]
-
stare a se transpune în pielea unui erou caragialesc, neputînd fi decît un spectator al pieselor lui Nenea Iancu. Gata a aplauda din sală, a se entuziasma, dar la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
80, integrală, dar cu mari omisiuni și traduceri greșite din germană, ca să nu mai vorbim de croșetele cenzurii. În tot acest timp, s-au scris biografii și monografii, s-a polemizat cu Maiorescu, ba chiar, de la criticii realist-socialiști la noii emuli de azi ai lui Gherea (trecând prin inevitabilul Mihai Ungheanu), i s-a spus „adio” întemeietorului criticii românești și, totodată, „degetului său de lumină”, cum spunea Lovinescu, reprezentat de autonomia esteticului. Însă unul dintre cele mai importante documente interioare al
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea de a le studia pe acelea, indiferente, din trecut, se înțelege ușor că între critică și istorie literară nu poate fi nici o punte. Emulii lui E. Lovinescu dintre războaie îi preiau idiosincraziile mutaționiste. "Istoria literară se ocupă de autorii trecutului mai mult sau mai putin îndepărtat", va scrie Ț. Vianu în 1962, adică într-o altă epoca făcînd să supraviețuiască distincția maestrului sau la
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
volumul al doilea al ediției, care cuprinde perioada 1915-1918, este de recomandat urgent istoricilor. Kirileanu nu este un scriitor de ficțiune și nici un spirit înclinat către modernitatea care, la 1900, se instalase deja în cultura română, prin simbolism, prin pictura emulilor impresioniștilor francezi și prin Art Nouveau. Cel care ni se confesează în pagină trece - păstrându-și toate rezervele - de la Maiorescu la Iorga, este interesat de culegerea de folclor și de însemnările pe cărțile vechi, fiind mereu preocupat de emanciparea țăranilor
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
și să lupți spre a-ți asigura condițiile favorabile acestui lucru". Uneori această prietenie capătă ascuțișuri exclusiviste, traduse într-un soi de gelozie publicistica, iritat (că odinioară Maiorescu, cu gîndul la "trădarea" unor apropiați) de împrejurarea că mai tînărul sau emul a publicat cu anticipație, în "România literară", un text destinat "Dialog"ului, Nego îl mustra cu o asprime de moment, ce urma a fi absorbita în fluxul amicalei relații: "Mi s-a părut că e o adevarată trădare și a
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
astăzi. „Beiul din Samos” vorbește, la rându-i, cu nostalgie despre cum arăta învățământul cu cincizeci de ani în urmă, adică la 1830 (scrisoarea e din februarie 1880): „Pe când în școala de la Măgureanu vestiții eleniști Lambru, Comita, Vardalah și Neofit, emulii lui Corai, predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boieri Memorabiliile lui Socrate, Fedon și Metafizica lui Aristot; pe când banul Brâncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid Apoftegmele lui Hipocrat și Ariometria lui Arhimed și se munceau să
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]