327 matches
-
de Scrisoarea Patriarhilor răsăriteni - această scrisoare este numită și Răspunsul patriarhilor ortodocși orientali (răsăriteni) către Papa Pius al IX-lea sau Epistola enciclică a Bisericii una, sfântă, catolică și apostolică, către ortodocșii de pretutindeni (6 mai 1848), ca răspuns la enciclica papei Pius al IX-lea, Ad Orientalis. In suprema Petri Sede (6 ianuarie 1848), ce afirmă fundamentele Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor (în traducerea lui Teodor M. Popescu, Enciclica patriarhilor ortodocși de la 1848. Studiu introductiv, text și traducere, în "Biserica Ortodoxă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și apostolică, către ortodocșii de pretutindeni (6 mai 1848), ca răspuns la enciclica papei Pius al IX-lea, Ad Orientalis. In suprema Petri Sede (6 ianuarie 1848), ce afirmă fundamentele Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor (în traducerea lui Teodor M. Popescu, Enciclica patriarhilor ortodocși de la 1848. Studiu introductiv, text și traducere, în "Biserica Ortodoxă Română", an LIII, nr. 11-12/1935, pp. 545-688) - care, vorbind despre infailibilitatea în materie de învățătură, zice: Iar nestricarea dogmei și curăția rânduielii nu sunt date în paza
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
I, nr. 3, 15 martie 1937, p. 9, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul drept dreaptă credință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toți episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru". 3 Sfântul Ciprian, Epistola ad Jubinianum
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
1936, apar și anumite umbre, odată cu primul dintre marile procese* de la Moscova; ele par totuși compensate prin promulgarea Constituției staliniste, „cea mai democratică din lume”. Biserica catolică nu se lasă prinsă în acest joc și, în martie 1937, în două enciclice distincte, papa Pius al XI-lea condamnă nazismul (Mit Brennender Sorge) și, în continuitate cu o enciclică din 1931 - comunismul (Divinis Redemptoris). La cealaltă extremitate a spectrului spiritual, anarhiștii se distanțează de „mitul bolșevic” - titlu sub care își publică Alexander
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
promulgarea Constituției staliniste, „cea mai democratică din lume”. Biserica catolică nu se lasă prinsă în acest joc și, în martie 1937, în două enciclice distincte, papa Pius al XI-lea condamnă nazismul (Mit Brennender Sorge) și, în continuitate cu o enciclică din 1931 - comunismul (Divinis Redemptoris). La cealaltă extremitate a spectrului spiritual, anarhiștii se distanțează de „mitul bolșevic” - titlu sub care își publică Alexander Berkman jurnalul său din Rusia, în 1932 - și elaborează o solidă critică teoretică la adresa „fascismului roșu”, atât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și occidentaliști în Probleme ale comunismului (1933): dacă lui, comunismul îi apare ca fiind „misiunea neîndeplinită a creștinismului”, bolșevismul ar fi „ultima încarnare a mesianismului rus”, și totodată purtătorul unui „ateism care duce la neomenie”. Alți creștini se referă la enciclica Divini Redemptoris din 19 martie 1937 în care papa Pius al XI-lea propune o condamnare argumentată a comunismului. Unul din fondatorii din Rezistența franceză a publicației Cahiers du Tîmoignage chrîtien, părintele Gastron Fessard, susține în Franță, ai grijă să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totalitară a puterii revoluționare asupra populației. O credință - mai ales spirituală - care să concureze ideologia* marxist-leninistă* nu poate să existe. Biserica catolică a condamnat și combătut comunismul bolșevic și din această perspectivă a apărării ființei umane. încă din 1931, în enciclica Quadragesimo Anno, papa Pius al XI-lea condamnă scopurile comunismului - intensificarea luptei de clasă și suprimarea proprietății private. Iar în 1937, la câteva zile distanță, edictează două enciclice diferite împotriva nazismului - Mit Brennender Sorge, la 14 martie - și a comunismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și din această perspectivă a apărării ființei umane. încă din 1931, în enciclica Quadragesimo Anno, papa Pius al XI-lea condamnă scopurile comunismului - intensificarea luptei de clasă și suprimarea proprietății private. Iar în 1937, la câteva zile distanță, edictează două enciclice diferite împotriva nazismului - Mit Brennender Sorge, la 14 martie - și a comunismului - Divini Redemptoris, la 19 martie 1937. Faptul acesta nu-i împiedică pe comuniști - în ciuda anticlericalismului lor militant și al persecutării religiilor în URSS - să caute să învrăjbească bisericile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pace*. Aceste apropieri pot fi mai puțin circumstanțiale și să meargă până la o comună critică a condițiilor sociale ale capitalismului. Dacă doctrina socială a bisericii a fost multă vreme luată în derâdere de către comuniști - revista mișcării comuniste internaționale* vorbește despre enciclica Mate ret Magistra ca despre „manifestul capitalismului monopolist de stat” -, ea constituie, începând din anii 1970, obiectul unor apropieri mai respectoase. Lucrul acesta corespunde unui demers paralel ale anumitor medii catolice. Astfel, în Franța, părintele Calvez este de părere că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Jaurès, precum și numeroase grupuri anticlericale, printre care unele protestante; la dreapta, Liga patrioților, catolicii reuniți În jurul ziarului La Croix, antisemiții și moștenitorii blocului moral al ultramontaniștilor. Sfântul Scaun Îl condamnă pe Lamennais și, o dată cu el, ideile moderne (liberalismul moral, progresul). Enciclicele Mirari vos a lui Grigore al XVI-lea, Quanta cura și Syllabus ale lui Pius al IX-lea (1864) sunt percepute de către o parte a opiniei publice ca niște manifestări ale Întoarcerii În forță a clericalismului. Afirmarea dogmei infailibilității pontificale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
guvernarea țărilor independente (cu excepția Elveției) era bazată pe legitimitatea tradițională și nu pe etno-naționalitatea poporului. În secolul al XIX-lea, toate țările europene, cu două excepții, erau guvernate de monarhi. Spre finalul veacului, Papa Leon al XIII-lea proclama, în enciclica Immortale Dei, că "autoritatea guvernanților vine de la Dumnezeu și înseamnă mai mult decât demnitatea umană". Două decenii mai târziu însă, patru împărați unul catolic, unul protestant, unul ortodox și unul musulman și-au pierdut aproape simultan tronul, întrucât își pierduseră
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
o formă de inflație lipsită de importanță în epoca noastră, însă principiile utilizate în demersul său sunt de actualitate"511. Preocupările pentru moneda metalică și deprecierea sa au existat chiar înainte de Nicholas Oresme. Papa Inocențiu al III-lea vorbește în Enciclica sa Qvanto (1199) despre "devalorizarea monedelor"512, denunțând-o ca pe un fapt negativ. În ce consta inflația monedei metalice? Principala sa formă de manifestare a constituit-o deprecierea conținutului în metal prețios, ca urmare a furtului sau a seniorajului
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Unu" (Baggio, 2002, p. 283). 2.1. Dimensiunea socială ca specific al creștinismului 1 De o doctrină socială creștină se vorbește pe larg și explicit începând de la sfârșitul secolului trecut, de când Papa Leon al XIII-lea a publicat, în 1891, enciclica Rerum novarum. Ea aduna reflecțiile pe care creștinismul european le elaborase în contact cu revoluția industrială; apărută în Anglia în ultimele trei decenii ale lui 1700, aceasta se răspândise pe continent, transformând radical viața tuturor persoanelor și familiilor implicate în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de producție. "Revoluția industrială genera procese sociale și politice care duceau la modificarea legilor și instituțiilor; se constituiau clase sociale noi, se nășteau forme noi de bogăție și sărăcie. Epoca industrială deschidea oportunități noi și, în paralel, genera noi nedreptăți. Enciclica lui Leon XIII semnala deschiderea oficială a Bisericii Catolice față de noua eră, care era analizată și evaluată în principalele sale teze sociale și economice" (Baggio, 2002, p. 285). Aceleași informații le-am găsit și în Enciclopedia de filosofie și științe
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în chestiunile sociale, direcționând activitatea credincioșilor. După condamnarea statului liberal și a doctrinelor democratice din partea papei Pius al IX-lea (Quanta cura și anexa Syllabus, 1864), o primă formă a doctrinei sociale apare datorită papei Leon al XIII-lea, în enciclica Rerum Novarum (1891) asupra "problemei muncitorilor". Dintre succesorii lui Leon al XII-lea, Pius al XI-lea și Pius al XII-lea au lărgit orizonturile doctrinei sociale: Biserica era în stare să ofere comunității un "model" de organizare socială și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
s-a propus asocierea sociologiei cu morala (Remy, 1982, p. 79). Amintisem la începutul acestui subcapitol de Papa Ioan Paul al II-lea care arăta interesul său pentru ca doctrina socială creștină să fie privită și înțeleasă în cadrul teologiei morale. În enciclica sa Sollicitudo rei socialis, Ioan Paul II specifică poziția doctrinei sociale creștine în următorii termeni: " Doctrina socială creștină nu este o "a treia cale" între capitalismul liberalist și colectivismul marxist, nici o posibilă alternativă pentru alte soluții mai puțin radical opuse
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ale emigrației din România", în Iliuț, P.; Nistor, L.; Rotariu, T. (coord.), România socială /drumul schimbării și al integrării europene, vol. I, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005. Paleologu, A., Moștenirea creștină a Europei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003. Papa Ioan Paul II, "Enciclica Centesimus annus", în Ică, I. I.jr.; Marani, G. (coord.), Gândirea socială a Bisericii, Editura Deisis, Sibiu, 2002. Passeron, J. C., "Anthropologie et sociologie", în Raison présente, nr. 108, 1993. Passeron, J. C, "La constitution des sciences sociales", în Le Débat
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ține de tradiția socială protestantă. Figură importantă a începuturilor catolicismului social, vicontele Villeneuve de Bargemont va îndemna în zadar patronatul catolic să se inspire din această metodă. Patronii catolici nu vor adopta decât mult mai târziu această politică, sub cauțiunea enciclicei Rerum Novarum (1891), în care Leon XIII subliniază că rolul bisericii este acela de a ajuta omul să se elibereze de o iluzorie libertate economică care permite celui puternic să îl asuprească pe cel slab. Jules Siegfried, promotorul primelor legi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în cinstea Republicii, în 1890 (toastul de la Alger) și de enciclica Au milieu des sollicitudes, în 1892, "ralierea" marchează recunoașterea de către Roma a voinței sufragiului universal. Biserica lui Leon al XIII-lea ține mai ales să arate că ea nu este legată de nici o formă de guvernămînt. Ralierea a suscitat multe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în materie de politică muncitorească agravează situația. În perioada 1850-1914, doar al Doilea Imperiu a avut o veritabilă politică muncitorească. Trebuie așteptat sfîrșitul de secol pentru a asista la apariția "remușcării sociale" în sînul burgheziei franceze: dovadă, ecoul discret la enciclica pontificală Rerum novarum promulgată în 1891. Legea din 1884 (legea Waldeck-Rousseau) permite formarea sindicatelor; federațiile de meserie și bursele muncii animate de Pelloutier se unifică în Confederația generală a muncii, fondată în 1895, dar într-adevăr unificată în 1902 abia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Deprez: primele încercări de transport a electricității 1884 Legea sindicatelor 1885 Congresul de la Berlin Zola: Germinal 1886 Legea Goblet, a laicizării învățămîntului primar 1886-1889 Criza bulangistă 1887 Primele automobile Peugeot 1890 Primul zbor cu avionul al lui Clément Ader 1892 Enciclica lui Leon al XIII-lea asupra Ralierii Convenția militară franco-rusă 1895 Constituirea Africii Occidentale franceze Auguste și Louis Lumière inventează cinematografia 1898 Pierre și Marie Curie: lucrări privind radioactivitatea 14 ian. "Acuz" de Émile Zola: afacerea Dreyfus 1901 Legea asociațiilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fost acceptate de Sinoadele Ecumenice. O altă situație semnificativă viza faptul că deciziile unor Sfinți Părinți, singurii participanți la concilii, au fost admise și adoptate de Sinoadele Ecumenice a se vedea epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei (264), împărțită în canoane; enciclica Sfântului Grigorie Taumaturgul (270), divizată în canoane; discursul de căință al Sfântului Petru al Alexandriei (311), împărțit în canoane; 3 epistole ale Sfântului Atanasie cel Mare (373); 8 enciclice și scrierea despre Sfântul Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se vedea epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei (264), împărțită în canoane; enciclica Sfântului Grigorie Taumaturgul (270), divizată în canoane; discursul de căință al Sfântului Petru al Alexandriei (311), împărțit în canoane; 3 epistole ale Sfântului Atanasie cel Mare (373); 8 enciclice și scrierea despre Sfântul Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379), divizate în 92 de canoane; epistola Sfântului Grigore de Nyssa (395); 2 epistole ale Sfântului Chiril al Alexandriei (444) și ale altor Părinții ai Bisericii. Contrapunând aceste argumente valide
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a Revelației. Evidența reprezintă modelul adevăratei cunoașteri trecute prin filtrul apofatic. Este vorba de noțiunea de cunoaștere vie, cunoaștere-viață, cunoaștere-iubire, în sensul teoriei lui Homiakov. Cu alte cuvinte, Adevărul nu se descoperă decât iubirii reciproce a tuturor. Teologul rus relevă enciclica Patriarhilor răsăriteni trimisă Papei Pius al IX-lea, în 1848: Păstrătorul Adevărului este tot poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței ființei la Biserică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Predaniei bisericești, care leagă și pe episcopi, este cheia de boltă a Ortodoxiei. Ea a fost recunoscută și de Scrisoarea Patriarhilor răsăriteni această scrisoare este numită și Răspunsul patriarhilor ortodocși orientali (răsăriteni) către Papa Pius al IX-lea sau Epistola enciclică a Bisericii una, sfântă, catolică și apostolică, către ortodocșii de pretutindeni (6 mai 1848), ca răspuns la enciclica papei Pius al IX-lea, Ad Orientalis. In suprema Petri Sede (6 ianuarie 1848), ce afirmă fundamentele Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor (în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]