330 matches
-
sfințenie, spre dăruirea deplină pentru Împărăția lui Dumnezeu, fiecare după starea sa. Toate scrierile lui don Calabria care tratează despre apostolatul laicilor par să străbată, cu termeni încă vagi și neorganici, magisteriul marelui pontif Ioan Paul II, din cele două enciclice Christifideles laici și Redemptoris Missio. Laicul nu e un creștin de seria «B» față de preot și religios, ci un creștin complet, ridicat la demnitatea sacerdotală în ceea ce privește operele specifice ce-i sunt atribuite. «Laicii, dedicați lui Cristos și consacrați de Duhul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
absolut” care a îmbrăcat uneori veșmintele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în celălalt, că este de partea „marii filosofii” și a „rațiunii puternice”. Ioan Paul al II-lea în enciclica Fides et ratio, nr. 38 a afirmat: „Căile pentru a ajunge la adevăr rămân numeroase; totuși, deoarece adevărul creștin are o valoare mântuitoare, fiecare din aceste căi poate fi străbătută, cu condiția de a conduce la scopul final, adică la
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
gândirii însăși. 2. Când Biserica avea filosofia „sa” La 11 iunie 1827, sub pontificatul lui Leon al XII-lea, Critica rațiunii pure, scrisă de Kant, a fost pusă la Index. La 4 august 1879, papa Leon al XIII-lea publica enciclica Aeterni Patris. Papa spunea patriarhilor, primaților, arhiepiscopilor și episcopilor lumii catolice: «Pe voi toți, venerabili frați, vă îndemnăm cu fermitate să reintroduceți spre folosire sacra doctrină a sfântului Toma și să o răspândiți oricât de mult posibil, spre ocrotirea și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nici soliditatea principiilor sau forța argumentelor, nici claritatea sau calitatea expresiilor, nici facilitatea cu care explică materialul cel mai obscur». Că așa stau lucrurile, rezultă și din Encyclica ad Episcopos, et clerum in Gallis in qua praesertim de educatione cleri, enciclică pe care același papă, Leon al XIII-lea, o făcea publică la 8 septembrie 1899. La douăzeci de ani distanță de la Aeterni Patris, Leon al XIII-lea recomanda episcopilor și clerului din Franța ca seminariștii și profesorii lor să efectueze
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Leon al XIII-lea, o făcea publică la 8 septembrie 1899. La douăzeci de ani distanță de la Aeterni Patris, Leon al XIII-lea recomanda episcopilor și clerului din Franța ca seminariștii și profesorii lor să efectueze o «lectură echilibrată» a enciclicei Aeterni Patris, în care papa mai spunea că «adevărata cauză a relelor care ne copleșesc, ca și a celor care ne amenință, se află în faptul că învățăturile eronate, atât cele referitoare la lucrurile divine, cât și umane, au fost
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
credința de anumite alianțe persistente dintr-un trecut oarecum mort». Reacția susținătorilor tradiției scolastice împotriva mișcării catolice kantiene din Franța s-a transformat într-o luptă deschisă, dură și, uneori, tristă din punct de vedere uman. A culminat cu Pascendi, enciclica ce a lovit modernismul și a condamnat orice încercare de conciliere între kantianism și creștinism. Cu Pascendi - din 8 septembrie 1907 - papa Pius al X-lea a voit să dea lovitura de grație modernismului, convins fiind că dușmanii Bisericii «se
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
apare și de modul în care apare: nici dreptul și nici facultatea naturală nu-i permit să treacă dincolo. Nu-i este dat să se înalțe la Dumnezeu, nici să-i cunoască existența, nici chiar prin aportul lucrurilor vizibile». Continuă enciclica, spunând că metoda imanenței este legată de agnosticism. Pusă deoparte teologia naturală, «credința, începutul și temeiul oricărei religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Creator al cerului și al pământului [...]». Aceste propoziții par a fi luate din sfântul Bonaventura. 4. «Fides et ratio»: pentru că «Biserica nu propune o filosofie proprie și nici nu canonizează o filosofie proprie în defavoarea altora» Fides et ratio, această mare enciclică, reprezintă, înainte de toate, o netă distanțare de acele „absoluturi pământești” care au pretenția de a interzice spațiul credinței, de acele filosofii care au înțeles să «șteargă de pe chipul omului trăsăturile care îi revelează asemănarea cu Dumnezeu, pentru a-l conduce
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Sunt întrebări - spunea Ioan Paul al II-lea - care își au izvorul lor comun în căutarea sensului care din totdeauna presează în inima omului: de fapt de răspunsul la astfel de întrebări depinde orientarea care se dă existenței». Și aici enciclica, deși insistă pe puterea rațiunii omului, subliniază de mai multe ori și limitele ei. De altfel spune foarte clar că mântuirea nu este dată de rațiune. Rațiunea omului pune o întrebare - întrebarea metafizică - la care doar Cristos dă un răspuns
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Papale de Științe, Papa Pius al XII lea declara că originea omului din strămoși animali este „cu totul nedovedită“ și că, pentru a trage concluzii în această privință, vor trebui să fie așteptate alte cercetări. Iar în 1950, în cunoscuta enciclică Humani generis, același papă observa că problema originii omului este încă neclarificată și va trebui să fie cercetată mai departe, din punct de vedere științific și teologic. În schimb, crearea nemijlocită a sufletului omului de către Dumnezeu și originea tuturor ființelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Miron Kiropol este doar o provocare exterioară, căci dedesubtul ei curge o freatică religiozitate ca mod de a fi și ispăși revelația zeului, izvor de imagini indelebile (poetul e și pictor, dovadă coperta acestei cărți ce-i aparține), tot atâtea enciclice ale frumuseții duhovnicești, vânate de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
duminică, 3 aprilie. Mesajul a fost citit după slujba solemnă celebrată de cardinalul Angelo Sodano în fața a mai mult de 100 000 de credincioși adunați în Piața Sfântul Petru. Lucrări publicate de-a lungul vieții Documentele lui principale includ 14 enciclice, 13 exortații apostolice, 11 constituții apostolice și 42 scrisori apostolice. A „reexaminat“ Cazul Galileo Galilei, rezultatul fiind „recunoașterea leală“ a nedreptăților suferite de acesta. Papa a publicat, de asemenea, cinci cărți: „Să trecem pragul speranței” (octombrie 1994), „Dar și Mister
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
din viața creștină. Pe plan doctrinar, a luptat pentru afirmarea identității Bisericii Catolice. A întărit regulamentele disciplinare interioare și a combătut inovațiile doctrinare nepotrivite, reiterând învățătura catolică conform căreia homosexualitatea este un păcat și opunân- du-se hirotonirii femeilor. În enciclica „Veritatis Splendor“ (1993) și-a exprimat dorința întăririi disciplinei în interiorul Bisericii, iar în enciclica „Evangelium Vitae“ (1995) a afirmat valoarea și inviolabilitatea vieții și a denunțat avortul și euthanasia, precum și practica pedepsei capitale. În 1981 l-a numit pe arhiepiscopul
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
întărit regulamentele disciplinare interioare și a combătut inovațiile doctrinare nepotrivite, reiterând învățătura catolică conform căreia homosexualitatea este un păcat și opunân- du-se hirotonirii femeilor. În enciclica „Veritatis Splendor“ (1993) și-a exprimat dorința întăririi disciplinei în interiorul Bisericii, iar în enciclica „Evangelium Vitae“ (1995) a afirmat valoarea și inviolabilitatea vieții și a denunțat avortul și euthanasia, precum și practica pedepsei capitale. În 1981 l-a numit pe arhiepiscopul (în prezent cardinalul) Joseph Ratzinger, un teolog remarcabil, ca Prefect al Congregației pentru Doctrina
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
reconciliere cu bisericile creștine deschis de Papa Ioan XXIII și Papa Paul VI (în 1964 bisericile Romei și a Constantinopolului au ridicat oficial anatemele reciproce din 1054). La baza politicii sale de deschidere către celelalte culte stau două documente importante: enciclica „Ut Unum Sint“ și scrisoarea apostolică „Orientale Lumen“, ambele publicate în 1995. Relațiile cu reprezentanții altor culte Papa Ioan Paul II s-a întâlnit de multe ori cu reprezentanți ai celorlalte biserici și a susținut neîncetat necesitatea unificării bisericilor creștine
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
conform dezideratului hristic „ca toți să fie una“. Papa Ioan Paul II a fost un adversar puternic al comunismului, contribuția sa la prăbușirea acestui sistem politic fiind recunoscută de întreaga lume. Bazele doctrinare ale criticii aduse comunismului se regăsesc în enciclica „Redemptor Hominis” din 1979, dezvoltată ulterior, în 1981, în enciclica „Laborem Exercens”. Recunoașterea internațională A fost decorat cu cea mai înaltă distincție din Polonia „Ordinul Vulturului Alb” în 1993 și cu premiul „U Thant pentru Pace”. A primit titlul de
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
Paul II a fost un adversar puternic al comunismului, contribuția sa la prăbușirea acestui sistem politic fiind recunoscută de întreaga lume. Bazele doctrinare ale criticii aduse comunismului se regăsesc în enciclica „Redemptor Hominis” din 1979, dezvoltată ulterior, în 1981, în enciclica „Laborem Exercens”. Recunoașterea internațională A fost decorat cu cea mai înaltă distincție din Polonia „Ordinul Vulturului Alb” în 1993 și cu premiul „U Thant pentru Pace”. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Mainz, iar în 1987
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
de la marea schismă din 1054. Ioan Paul II a fost un lider spiritual și un papă care face politică, fără a putea, însă, să fie plasat de vreo parte a eșichierului politic. În peste 10 000 de discursuri și 14 enciclice, el a făcut în așa fel încât Biserica să se ocupe de toate subiectele importante: ideologie, modele e-conomice, probleme de societate, rasism, mediu, revolte și mișcări de gherilă, subdezvoltare, datoria statelor din lumea a treia, securitate și dezarmare. Papa nu
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
Răscoala lui Horea. În orice caz este tulburătoare coincidența morții sale, în același an, 1785, cu a capilor Răscoalei din 1784. În Dascălii Blajului (Blaj, 1943) de Nicolae Comșa, citim referitor la opera lui Grigore Maior: "1. Epistola pastorală. 2. Enciclică. A lucrat și un Dicționar din care însă nu s-au găsit urme până acum". Iată că el a fost identificat și publicat alături de gramatica numită Institutiones linquae valachicae (Regulile limbii române), cu titlul, Lexicon Compendiarium Latino-Valachicum (Dicționarul celor mai
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
fie arestat. Este același sfat, dar cu alte cuvinte, părintele îi cere imperios să nu-l facă de rîs și să nu se comporte ca un evreu fricos. Papa Ioan Paul al II-lea spune același lucru, nu într-o enciclică, ci într-o cuvîntare directă, iar cuvintele sale au de asemenea valoare testamentară: "Să nu vă fie frică!" În definitiv, întreaga acțiune, pe care mulți au găsit-o inutil de sîngeroasă, constă în această istorie inițiatică a lepădării de frică
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
întâlnind la nivelul respectiv acel atât de dorit și așteptat bine și frumos moral, care asigură resorturi noi vieții, ca în situația cuplurilor din piesa: În fața magazinului bijutierului, cea mult jucată de peste 20 de ani de Teatrul Național Radio. În enciclica din 1998, Fides et ratio, Papa Ioan Paul al II-lea vede în iubirea intelectuală și un veritabil mijloc de cunoaștere, acel „al treilea gen” pe care îl intuia Spinoza, cunoscut fiind - potrivit Pontifului - că „profunzimea înțelepciunii revelate rupe cercul
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
birjă, cu luna și cu ziua. [3 august 1882] 157 {EminescuOpXIII 158} ["D. C. A. ROSETTI E, SE VEDE... "] D. C. A. Rosetti e, se vede, în ajunul de-a pleca la Paris și de-aceea adresează un fel de enciclică de adio d-lor săi alegători și iubiților săi concetățeni. În această scrisoare găsește ocazie a recapitula anume o seamă de lucruri pe cari le-a zis în trecut, a căror repetare în momente atât de solemne cată fără îndoială
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru cititorul "Romînului" chiar, ca acel program vestit, pe care nimeni nu-l cunoaște, să vază din nou lumina zilei. D. C. A. Rosetti nu ni-l comunică însă, dar ne dă câteva pasaje din el, precum și din vestitele sale enciclice, tipărite acum un an și ceva. D-sa a zis așadar: Toți oamenii sunt egali dar nu și semeni; fiecare om trebuie să se lumineze necurmat și să 'nțeleagă că binele nu se dobândește printr-un om, printr-un guvern
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se vând țăranii cu ziua și cu luna, lucru care se 'ntîmplă an cu an, de la 1866 încoace, am ajuns la punctul în care pensii reversibile, pomenele bugetare, mătasa care-o îmbracă cocotele, misiunile pretinse științifice, plagiatele ignoranților, discursurile insipide, enciclicele d-lui C. A. Rosetti se traduc în muncă veritabilă, în muncă vândută de administrație pentru a întreține aceste pături superpuse. D. C. A. Rosetti spune că reformele sale sunt luate în mare parte după opiniunile emise de-un bărbat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi asigurată la nivel inferior. În această perspectivă, înainte de secolul Luminilor și drepturilor omului, acesta din urmă este supus exigențelor comunității de bază, care aici este familia. Această noțiune de subsidiaritate a fost reluată în 1931 într-un document pontifical (enciclica Quadragesimo anno), ce încerca, într-o epocă a totalitarismului brun sau roșu, să atragă atenția asupra exceselor puterii statale. Vorbind despre organizarea socială a unei comunități, Papa Pius al XI-lea se referea la funcția "supletivă" a oricărei comunități (subsidiarii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]