4,229 matches
-
cuvenea obligatoriu, locul și data primei apariții a articolelor antologate și, firește, nu a colaționat textul din volume cu cel din periodice, semnalînd, unde e cazul, deosebirile. Notele au, ca de obicei în edițiile d-lui Schifirnet, fizionomia unei fișe enciclopedice, nefăcînd referire la aprecierile din text (Ce utilă ar fi fost, de pildă, o astfel de nota la articolul lui Goga despre atît de controversatul în epoca articol al lui Octavian Tăslăuanu, Două culturi!). În acest fel, notele sînt o
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin"... George Virgil Stoenescu, Fratele meu, versuri, cu o prefață de Eugen Negrici și o postfață de Lidia Vianu, Editura "Univers enciclopedic", Buc., 2000
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
o ședință parlamentară dorința de a fi „nu alături de partid ci în mijlocul și în rândurile lui”. După moartea lui Blaga autoritățile comuniste au fost obligate nolens-volens să recunoască valoarea acestui mare poet filozof și au aprobat menționarea lui în Dicționarul Enciclopedic apărut în anul 1972, precum și publicarea în Editură Minerva în anul 1982 a volumelor „Blaga-Opere”. După decembrie 1989 s-a scris enorm în masmedia din țara noastră despre acest titan redescoperit, eseurile filosofice, poeziile și dramaturgia lui fiind amplu comentate
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
studiile istorice sau lingvistice asupra "chestiunii aromânești", este aproape obligatorie prezența unor explicații preliminare asupra denumirilor populației și ale dialectului în discuție. Așa cum arăta Max Demeter Peyfuss în 1971, în Chestiunea aromânească (citez după traducerea românească, apărută la București, Editura Enciclopedică, 1994, p. 11): "deși literatura științifică generală, istorică, etnografică și lingvistică despre aromâni este foarte bogată, nu s-a ajuns pînă astăzi la un consens asupra numelui acestui neam". în limbajul științific și în cel oficial lucrurile sînt destul de clare
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
s-au impus reflexe ale unuia sau altuia din termenii citați. Varietatea termenilor de desemnare a grupului etnic se poate urmări foarte bine în primul volum al Dicționarului aromân (macedo-vlah)/Diaro, A-D, al prof. Matilda Caragiu Marioțeanu (București, Editura Enciclopedică, 1997); la cuvîntul aromân, se oferă o întreagă serie de echivalente, cu citate care lămuresc uzul lor contextual: armânu (popular), aromânu (cult), macedo-vlahu (preferat de autoare), vlahu (utilizat de vecini); e delimitată o categorie de porecle (Cuțo-vlahu, țințaru, Gogâ, garagunu
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
din ambiție, ci din alte motive, mai mari", care se referă la repararea erorii despre felul cum e interpretat Valéry. Dar în lumea scrisului nu se știa că mai există. Și are surpriza de a citi o adresă a Editurii Enciclopedice din iunie 1969 trimisă către Primăria comunei Budișteni în care se cer date despre scriitorul Fîntîneru, inclusiv data morții. Răspunde acelei edituri, comunicînd date și vestind că n-a murit. "Cum de au ajuns, nota deprimat în jurnal, lucrurile pînă
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
Iliescu și a stângii la putere. Ci pentru imaginea dată de sondaj asupra tipului de om care domină azi în România. Citind cu atenție barometrul, obții portretul-robot al românului generic, o struțo-cămilă ce l-ar pune în încurcătură și pe enciclopedicul Cantemir. Cineva dinafara țării ar putea deduce din scorurile astronomice ale P.D.S.R.-ului și ale liderului acestuia că românii sunt o populație de atei, de internaționaliști, de "pozitiviști", de marxiști convinși de virtuțile social-politice ale ideii de stânga. Adică protecție
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
stîrni un haz nebun de la distanță, dacă de aproape nu ne-ar transforma zîmbetul în rictus și hohotul în scîncet. într-o ordine întîmplătoare, ele sunt cam acestea: mai întîi, lipsa de discernămînt a factorilor de putere și amatorismul lor enciclopedic, în al doilea rînd, dorința tacită, dar nu mai puțin fermă, de a păstra funcția propagandistică a culturii, în al treilea rînd vocația delirului și, legată de aceasta, setea de miracol întreținută la cote maxime prin mecanismele bine unse ale
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
Săptămână Luminată, când Porțile Raiului sunt deschise, (cum i-a fost dat și Gretei Garbo) căci Cel de Sus a hotărât că ni l-a lăsat destul să ne bucurăm de al său entuziasm nemărginit și de a sa cultură enciclopedică. Ni l-a luat noaptea, când nu sunt proiecții cinematografice, ca să-i fie mai ușor să se despartă de marele ecran. În aceeași zi avea să-i apară, în draga sa Românie literară, ultima cronică. Nu se plictisise niciodată de
D. I. S., Maestrul de cinema by Irina-Margareta Nistor () [Corola-journal/Journalistic/17113_a_18438]
-
de sinteză solide, chiar studii de istoria ideilor, încît de vreo zece ani încoace ele servesc ca termen de referință și se tot reeditează texte (ediții) exclusiv din materia lor. Bune inițiative au avut Academia Română care publică, la Editura Univers Enciclopedic, excelente ediții (tip Pleiade), avînd la origine edițiile scoase la Editura Minerva, cu un aparat critic minimal. De curînd, Editura Național, condusă excelent de d-na Violeta Borzea, a inaugurat colecția "Opere ale literaturii române", în care au apărut o
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Opere ale literaturii române", în care au apărut o ediție integrală Mateiu I. Caragiale, sub îngrijirea d-lui Barbu Cioculescu, și, relativ recent, o ediție cuprinzînd integrala operei lui Slavici sub îngrijirea d-lui D. Vatamaniuc. Dacă edițiile de la Univers Enciclopedic cuprind, selectiv, numai lamura creației unui scriitor, acestea, de la Editura Național, își propun să ne restituie întreaga creație a scriitorului. Așa se întîmplă cu opera lui Slavici, în care se publică, în șapte volume masive și elegante, pe hîrtie biblia
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
cu șase săptămîni. Caz unic, după cît știm, care arată seriozitatea regretatului nostru colaborator. Comentînd săptămînile trecute integrala operei lui Slavici, lăsasem a se înțelege că noua colecție de "Opere" de care se îngrijește Academia Română și apare la Editura Univers Enciclopedic n-ar fi una critică. Revin pentru a face, mai întîi, rectificarea. Editorii au avut inițiativa de a-mi înmîna corpolenta ediție I.L. Caragiale, în două volume. Înainte de toate se cuvine menționat că, în această frumoasă ediție tip Pleiade (hîrtie
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
cu gîndul la celebra apreciere a lui Ralea (din Valori) că I.L. Caragiale e cel mai național scriitor român. Caragiale, Opere. Două volume. Ediție îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Prefață de Eugen Simion. Editura Univers Enciclopedic, 2000.
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
ci un ideal opus, al unei producții impersonale, organizate, integraționiste, cel al Enciclopediei, ca suprem indice de "creație" prin enormă aglutinare informațională, ca și, probabil, prin imensitate tipografică, prin impresionantă pondere fizică (căci hermeneutul are fascinația cantității): "De unde permanența "modelului" enciclopedic, realizabil, bineînțeles, la nivelul și cu instrumentele actuale. Apare, într-adevăr, cu D. Cantemir. Dar abia în perioada pașoptistă el se precizează cu toată claritatea. Continuitatea sa este deci inevitabilă. Starea generală a culturii române, din cauza insuficiențelor și subdezvoltării sale
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
cu instrumentele actuale. Apare, într-adevăr, cu D. Cantemir. Dar abia în perioada pașoptistă el se precizează cu toată claritatea. Continuitatea sa este deci inevitabilă. Starea generală a culturii române, din cauza insuficiențelor și subdezvoltării sale, este și rămîne deci potențial "enciclopedică"". Nimeni nu respinge nevoia unor enciclopedii (întrevedem și aci modelul iluminist al Marii Enciclopedii franceze, producție de bază a "epocii luminilor", operă irepetabilă, cu o inserție istorică imanentă), însă ne vine greu a crede că enciclopedismul ar constitui însuși "destinul
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
voit sacrificat totuși nu numai nevinovat, dar și, vai, inutil. Anton Golopenția, Ultima carte. Text integral al declarațiilor în anchete ale lui Anton Golopenția aflate în arhivele SRI. Volum editat, cu introducere și anexă de prof. dr. Sanda Golopenția. Editura Enciclopedică, 2001.
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
prin lecturi - de exemplu în Marcel Schwob în ce privește Nantes-ul, apoi în trecerea pe la Saint-Nazaire a lui Antonin Artaud ori Nabokov... Însă acum toate acestea participă într-o foarte mare măsură la universul meu imaginar... Ați vorbit despre un univers oarecum enciclopedic - și mi se pare că această pasiune pentru o "enciclopedie" care să cuprindă toate cunoștințele, tot ce se poate ști ori simți, accentuează cu atât mai mult o anumită tristețe a enciclopedismului - căci se vede că, în cele din urmă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
apară în reviste deocheate", EZ 2424, 2000, 1; "un moșneguț puritan care să roșească la orice fotografie mai deocheată", EZ 2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
Caron, eseul pe care i-l dedică Eugen Simion fiind, cred, cel mai frumos, mai nuanțat și mai convingător text din acest al patrulea volum al Fragmentelor critice. Eugen Simion, Fragmente critice, IV - Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu; Editura Univers Enciclopedic, București 2000, 406 p., 35.500 lei Un dosar critic încă deschis Cartea prezentată înainte și cea de acum cu greu pot sta alături. Eugen Simion și Ion Bogdan Lefter sînt doi critici importanți ai momentului, dar ideile lor au
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
apară în reviste deocheate", EZ 2424, 2000, 1; "un moșneguț puritan care să roșească la orice fotografie mai deocheată", EZ 2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
și medical fără îndoială - nutriția. Dar e fascinant să descoperi ce mîncau strămoșii noștri (Partea I a volumului se ocupă de acest subiect), ori care sînt alimentele cu răspîndirea cea mai mare în întreaga lume (Partea a II-a). Misiunea enciclopedică orientează prin definiție cartea spre abundența de detalii, dar tot prin definiție dezavantajează nuanțele. E drept că banana și un fruct extrem de asemănător cunoscut în engleză ca plantain sînt, din perspectiva botanicii, aproape unul și același lucru. Dar din punct
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
mai multe volumașe de traduceri din acești poeți în anii șaptezeci-optzeci (Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane, Albatros, 1974; Hafez, O sută de gazeluri, Univers, 1977; Saadi, Bustan, Albatros, 1978; Trei poeți persani: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Ed. Științifică și enciclopedică, 1982) și pot depune mărturie că nu numai în aceste cărți, dar și în nesfîrșitele noastre turniruri ca susținători ai perfecțiunii poeziei persane, respectiv, arabe vechi, elocința, lirismul și toate celelalte înzestrări ale îndrăgostitului erau indiscutabil de partea sa. Mioara
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul Lux. Apăruseră și profesioniști în confecționarea acestor cărțulii compozite, în care intrau ca ingrediente obligatorii multe poze, anecdote, caricaturi, cuvinte încrucișate, "curiozități" mai mult sau mai puțin inventate, informații enciclopedice, traduceri din autori celebri. După '89, obiceiul editării de almanahuri a dispărut, ca și alte divertismente "de epocă" precum vizionarea în grup a filmelor pe casete video (ah, vocea Irinei Nistor!), sau a programelor TV cu purici de la bulgari, sîrbi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
Ion Simuț Eugen Simion continuă cu succes, sub egida Academiei Române, seria de ediții din colecția "Opere fundamentale" pe care a inițiat-o în 2000, la Editura Univers enciclopedic. E o realizare considerabilă, o victorie culturală ce merită o atenție specială. Anul trecut am prezentat, elogios sau critic, câteva dintre aceste ediții. Până la sfârșitul anului 2004 au apărut 58 de volume, printre cele mai recente apariții fiind: primele patru
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
Gheorghe Ceaușescu Se împliniră de curând o sută cincizeci și cinci de ani de la nașterea lui Eminescu. Instituțiile publice și private s-au întrecut din nou în sărbătoriri mai mult sau mai puțin reușite. Academia Română a publicat la Editura Enciclopedică în condiții editoriale de excepție o operă care, spre deosebire de altele apărute sub egida sa, este demnă de prestigul instituției: primul volum al ediției facsimilelor manuscriselor lui Eminescu. în ziua de 15 ianuarie s-au auzit numeroase discursuri mai mult sau
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]