260 matches
-
de documente, contribuții exegetice și studii de amplitudine. E, aș adaugă, aproape uimitor cît de adînc cunoscător al bibliografiei românești este autorul nostru și cît de avizat știe să discearnă lucrurile, distingînd mai totdeauna bine contribuția adevărată de, să spunem, encomiastica. Revenind la obiectul cărții pe care o comentez, să notez că anul de la care începe investigația - 1774 - marchează, într-adevăr, un moment de început. E anul păcii de la Kuciuk Kainargi (după un război ruso-turc) care aduce un început de liberalizare
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
criticilor În numărul din septembrie al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu (în articolul Dincolo de osanale, dincoace de istericale) atinge subiectul cel mai arzător al lumii literare de astăzi: ecourile stîrnite de Orbitorul lui Cărtărescu, cu reacții variind de la ofrande encomiastice la respingeri bășcălioase și disprețuitoare. Ioana Pârvulescu, Mihai Iovănel, Sanda Cordoș, Simona Sora, Paul Cernat, Marius Chivu, Vladimir Tismăneanu, Lidia Bodea, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș și Ciprian Măceșaru se perindă cu toții în articolul lui Dan C. Mihăilescu, într-o suită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
spre deruta compromisului, spre subversiune și spre contemplarea idealității, spre "diferențiere" eroica și spre adaptabilitate. Să nu uităm că a fost marxist-extremist în tinerețe, deci adept fervent al schimbării ordinii sociale prin violență, iar în timpul primului război mondial a scris encomiastic despre căpetenia ocupației germane în România, generalul Mackensen, după ce colaborase încă din 1915 la ziarul filogerman, Seara, scos de dubiosul Al. Bogdan-Pitesti, comportare pentru care a fost arestat și pedepsit disciplinar. Așa încît, nu fără dreptate, exegetul sau vorbește de
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
poate justifica nici măcar o redemptie conjuncturala, fiind prin tonu-i apologetic mai puțin o investigație istorico-literară riguroasă, cît un act palinodic. Curioasă defecțiune a spiritului critic la cel care altădată l-a contestat pe autorul Neoiobăgiei este surprinzătoare! Din această perspectivă encomiastica vechile acuzații se întorc în elogii: Gherea a fost unul din cei mai naționali marxiști, unul din cei mai români din cîți internaționaliști am avut, unul din cei mai de seamă polemiști ai limbii române, unul dintre esteticienii cei mai
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
ce nu convine politicii de îmbogățire a patronilor. În viziunea acestui juriu, adevărul și bunul simț nu sunt valori demne de luat în seamă. Doar așa se explică faptul că a premiat - și i-a înecat, apoi, într-o baie encomiastică de-o rară slugărnicie - pe o seamă de indivizi pentru care deontologia înseamnă batjocură curată. Or, avem proba indubitabilă că tocmai profesionismul a fost sistematic încălcat de corifeii de la Antene: nenumăratele amenzi aplicate de CNA. Culmea nerușinării, una dintre „laureate
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
lor didactică, ci și iubite - lucru rar în divizata noastră lume literară. Ceea ce e în mod special impresionant în întregul dosar e că, în pofida tipicului solemn-academic, această admirație - afecțiune - recunoștință pentru Matei Călinescu și pentru Marco Cugno impune eliminarea clișeelor encomiastice și dă o căldură vibrantă paginilor. Recapitulînd, în discursul lui de Laudatio, biografia intelectuală a lui Matei Călinescu și principalele volume ce o jalonează, Ștefan Borbély insistă asupra eseurilor teoretice și a cărților ce analizează din perspective noi autori precum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
de ceață dintre brazii udați de ploaie" (CD, 30.09.2003). La originea acestora stă probabil retorica de manual școlar tradițional ("treceți pe caiet cuvintele frumoase", "identificați metaforele din text"), precum și stilul practicat în perioada comunismului, în special în textele encomiastice, ca minimă variație permisă în interiorul limbii de lemn. E în orice caz rezultatul unei educații pentru care "a vorbi frumos" înseamnă a folosi arhaisme, cuvinte prețioase și mai ales metafore. Ciudata pasiune literară se poate observa, de altfel, și în
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
și avînd ca scop reevaluarea din perspectiva de azi a unor personalități de evrei-români din varii domenii - literatură, arte, jurnalism, științe etc. Fiindcă "o explorare la nivelul exigențelor contemporane a patrimoniului spiritual nu mai poate fi obținută doar cu evocări encomiastice", preocuparea expresă a redacției este "de a destrăma valul uitării acolo unde rutina și comoditatea amenință să semene confuzie, aplatizarea criteriilor și, implicit, anularea ierarhiei valorilor. Deopotrivă de păgubos este un anumit sectarism, cultivat sub pretextul specificității și duce, practic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
lumina zilei cu zecile de ani. Sau te pomenești că tocmai exterminarea inamicilor ideologici înseamnă ,pledoarie" pentru ,nuanță și analiză", adică specialitatea ,filozofului" în cauză? Pentru cine citește biografia cosmetizată a comuniștilor - mă refer, între altele, și la penibila operă encomiastică ,Ion Ianoși. O viață de cărturar" -, obsesia punerii între paranteze a episoadelor neconvenabile a atins nerușinarea. Ce-i drept, cu complicitatea unor adulatori ai ,maestrului", care nu suflă o vorbă despre anii petrecuți de acesta ca membru activ - ,instructor al C
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
21 iunie 1931 în Coșnița-Dubăsari, Transnistria), figură de vîrf a cercetării românești de peste Prut. Articolele sînt semnate de Maria Mona Vâlceanu, Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija, conturînd imaginea unei veritabile personalități. Numai că Ion Ungureanu, furat de elan encomiastic, îl definește lapidar pe Petru Soltan drept un scriitor rătăcit printre matematicieni sau, dacă vreți, viceversa (în articolul Bucuria comunicării sau invitație „la o cafea”). Iată cum iadul poate fi pavat cu bune intenții. Vrînd să-i aducă un elogiu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
nu mai cădem nici într-o extremă, nici în alta. N-a fost să fie așa. Bine înfipta în subconștientul cultural, iconodulia și-a văzut de treabă. Scară de valori a continuat să plătească tribut exagerărilor naționale, spiritului nediferențiat și encomiastic. O puternică mentalitate iconolatra face încă ravagii în școală, în critică ocazionala și chiar în istoriile literare. Un nor de funingini iconolatre încărca atmosferă tuturor aniversarilor. Iconoclastii au apărut mai ales ca reacție: o fronda întrucîtva explicabila. Ei nu mai
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
unul capabil să-i asigure chiar din timpul vieții compania lui Creangă și Homer. Oricît mi-am zis că sînt imun la enormitățile jegoase moral ale fostului comentator al lui Neagoe Basarab, căzut apoi în prostituția unei publicistici mincinoase și encomiastice, m-am surprins, a cîta oară?, scandalizat, oripilat și indignat de scornelile penei lui puturoase. Despre mărturisirile generalului, absolut ticăloase, de la un capăt la altul, nu e nimic de spus. Poate doar că trivialitatea gîndirii și a expresiei interzic accesul
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
a fi un companion fidel și un restitutor exigent în serviciul compozitorilor. Al căror compozitori? Evident, aceasta este o altă discuție pe care, vrând-nevrând, trebuie să o deschid, iată, în urma vizionării unui concert în care am fost intoxicat de tonul encomiastic prin care caietul-program susținea genialitatea lui Leon Dudley, alias Kaikhosru Shapurji Sorabji, compozitor trăitor în spațiul britanic, născut în 1892 și mort în 1988 care, chipurile, este evitat cu premeditare, nu pentru că muzica lui nu ar însemna unul dintre momentele
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
în Germania, binecunoscut pentru seria de discuții cu scriitori și artiști cehi aflați în exil. Întrebările, bazate pe o bună cunoștere nu doar a împrejurărilor publice, dar și a multora private, nu sunt deloc complezente. Ele conturează un portret deloc encomiastic, dar cu atât mai pregnant și credibil. Partenerul de dialog al lui Havel nu ocolește nici momentele ambarasante, nici pe cele care, fie și retrospectiv, ar putea să-i știrbească imaginea. Abordarea directă, în croșee scurte, vizând punctele sensibile, îl
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
în Istoria... sa), nu același lucru se poate spune despre Ioana Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
și pentru bibliofilul fascinat de laboratorul de creație, cartea îndeamnă la visare. Dmitri Nabokov mărturisește în încheierea prefeței că n-a avut nici un moment intenția să ardă manuscrisul cărții. Chiar dacă felul în care se referă la ciornele romanului e apăsat encomiastic, putem pune excesele pe seama pietății filiale. E limpede însă că nici el, și nici truditorii pe manuscrisele rămase de la marii scriitori nu trebuie să suporte stigmatul din fruntea rândurilor de mai sus. Dincolo de oarba sete de bani a moștenitorilor există
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
asemenea cazuri, soluția de rezervă impune apelul la poeme adiacente. Sensurile se precizează din apropieri și sunt, pe cale de consecință, aproximative. Cu atât mai mult cu cât, luată cu totul, cartea probează stăpânirea foarte multor registre. Metafizicul, existențialul, profanul, confesivul, encomiasticul, parodicul se manifestă separat sau interferând. Până la finalul demonstrației a mai rămas un pas. Dar un pas inevitabil. Cum tratăm, așadar, în lumina celor notate până acum, numeroasele semne de livresc implicit? Fiindcă livrescul fățiș nu comportă mari dificultăți). Gabriel
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
adevărată plăcere, ci vreau să sugerez traseul unei lecturi dacă nu profane, oricum laice, marcate de inerțiile despre care vorbeam înainte. Am început, dintr-o pornire lesne calificabilă, cu partea a patra, Nume proprii. Portretul părintelui Anania, departe de orice encomiastic facil, este în primul rînd un text literar de cea mai bună calitate, nuanțat, liric și patetic atît cît trebuie, cu două personaje, un tînăr, ucenicul, și un maestru teolog care citează din Verlaine, "un bărbat impozant, rîzînd haiducește din
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
se răsfrînge însă asupra cititorului. Sub unghi literar rezistă doar acele pagini care nu au fost scrise dintr-o dorință de piedestal amical, cînd autorul vrea musai să-și ridice, pe soclul laudelor, prietenii. Paginile elogioase sunt fatal precare, intenția encomiastică dăunînd efectului estetic. În schimb, acolo unde Nicolae Radu renunță la tămîieri spre a descrie alura pitorească a cîte unui personaj (cum se întîmplă în capitolul dedicat lui Niculae Gheran), paginile prind savoare. În genere autorul e bun portretist, cu
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
a religiilor nu a putut să vină). Înțeleptul taoist Cel de-al treilea articol va fi publicat la Paris, în revista „Limite”, cu o întârziere de peste un an. Să fi fost oare din cauza reținerii lui Virgil Ierunca față de tonul său encomiastic? Într-adevăr, articole atât de entuziaste nu ieșiseră nici de sub pana celor mai lirici admiratori ai savantului septuagenar. De această dată, el nu mai este identificat doar cu o simplă știință, ci cu însuși obiectul ei. Culianu începe prin a
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Gheorghe Grigurcu Socotit un scriitor emblematic al literelor românești postbelice, Marin Preda a fost tratat și după 1989, într-o manieră univocă, exclusiv encomiastică, ce pe de o parte eluda frapantele denivelări ale operei sale (Cornel Regman îmi spunea că tematica urbană a reprezentat o veritabilă decapitare a acesteia!), pe de alta nu se încumeta a indica foarte numeroasele compromisuri pe care le-a
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
poate fi văzut ca persoană - și atunci se poate face psihologie pe el - și ca personaj ("personaj cerebral trecut printr-o teribilă experiență de viață" !), în acest caz fiind permise accentele patetice ("Era un sentimental însetat de iubire") ori cele encomiastice. Dar atât timp cât perspectiva nu își rămâne consecventă, miza cărții e în pericol. Portretul se conturează însă pornind de la considerente de ordin psihologic (complexul lui Iov, luciditatea structurală), filosofic (se discută poziția lui față de Blaga), politic (este foarte bine surprins fenomenul
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
unor cărți: "această forfotă duminicală de nume și cărți are pentru mine o încărcătură epifanică. Spațiul evocării devine asemenea unui paradis regăsit, de o luminozitate intensă și omogenă, unde eu sînt singurul nomothet". Dincolo de aceste mărturisiri, pe jumătate jucate, pasajele encomiastice sînt contrabalansate de un constant efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei care trezesc glasul memorialistului, ci și locurile. Petru Poantă știe să întoarcă subtil evocarea apreciativă în (blîndă sau tăioasă) ironie
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
produsele (de serie) ale "creațiunii" de după martie �45. Despre ei, despre intelectualii care s-au priceput să iasă din derivă scrie Ioan Stanomir. Foștii "reacționari" dedați la progres. Felul cum și-au ispășit, rînd pe rînd, "păcatele tinerețelor", prin discursuri encomiastice și scrieri "de școală nouă", face substanța studiului lui Stanomir. Angelo Mitchievici întregește tabloul cu critica literaturii "de anticipație" , aceea care plănuia, pentru generații după generații, "viitorul luminos". Stîngace în stil, strălucea prin "scenarii". Inițial importate dinspre soare-răsare, subiectele ajung
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
N.D.P.: "- Ce-i patria ? / O lumină, / Și-un cîntec/ O națiune/ Și-un izvor/ O stea/ Și-un curcubeu, / În trei culori". Scrisă cu majuscule! În cele 70 de pagini ale revistei format A4 sunt rînduri omagiale, poeme, diplome, "contribuții" encomiastice strînse de N.D.P., pentru eterna glorie a lui N.D.P. și articole diletant-naționaliste. Din articolul Nicolae Danciu Petniceanu și înscrisurile oficiale, întru posteritate (s.n.), aflăm că mult-omagiatul s-a născut într-o familie de muncitori în 1936, a urmat, în anii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]