613 matches
-
Coșurile trimit adeseori, în mod inconștient, la adolescență (acneea juvenilă); - culoarea pielii poate oferi informații cu privire la starea emoțională: oboseala și depresia (paloare excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! »); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
său lapidar și inteligent, cunoscutul textualist punea degetul pe rană. Nimeni nu acceptă să-i pătrunzi cu ușurință în intimitatea gândurilor, a sentimentelor și a amintirilor de tot felul. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie de provocare, de enervare, de reacție. Orice interviu este un dialog (fie el și mimat), care, fatalmente, se transformă într-o confruntare. Mai mult decât atât ce putem spune? Henri Montant (1995) încearcă și reușește să ne ofere o definiție mai apropiată de adevăr
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu reprezintă decât o parte din cheltuielile militare. Mai sunt cavaleria, ofițerii și garda pretoriană, care primesc 20 000 de sesterți. — Dar tuturor li se reține din soldă echipamentul, îmbră cămintea și mâncarea, șuieră tăios Augustus. Îi frig urechile de enervare. E sătul să i se tot arunce în cap povara armatei, de parcă ar fi o extravaganță personală. Mârâie printre dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar ei sunt cavaleri... Observă gestul zvâcnit al împăratului și îi dă drumul dintr-o suflare: — Refuză să mă considere pe mine, un sclav eliberat, superi orul lor. — Eu hotărăsc cine e superior sau nu, rostește principele roșu la față de enervare. Procuratorii, proconsulii și propretorii, toți au obligația să aplice cât mai fidel instrucțiunile mele. Ca și tine, de altminteri. Ianuarius îl vede că s-a înfierbântat. Consideră așadar că e mai prudent să tacă. — Da’ zi ceva, că de-asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ignore și să nu le acorde nici o atenție. I se adresează Corneliei pe un ton voit aspru: — Ia-o de aici! Dacă e nevoie, poți s-o și legi. Asinia urlă din toți bojocii. Bătrâna tremură și ea. Nu de enervare, ci de frică să nu și piardă controlul. Are nevoie de o pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
potrivit nu găsești pentru îmbinarea canaturilor de orice fel. Acest arbore este cel mai adeziv la clei, astfel încât se frânge în locul unde lemnul este întreg. Izbește dintr-odată cu pumnul în pervazul ferestrei. Cățeaua! S-a eschivat din nou. Sughite de enervare. Cum s-o înfunde? Dacă nu reușește până închide ochii Augustus, s-a zis cu el. Împreună cu Tiberius Nero îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minte, că doar nu pledează de ieri, de azi. De uimire, Libo se lasă la loc pe pat. Gallus murmură: — Augustus nu vrea să se implice într-o procedură judiciară în care este acuzată o rudă de-a sa. De enervare, pe frunte i se formează broboane de sudoare. Așa a și spus. Rudă de-a sa. Auzi colo! Scribonius Libo, rudă cu el. Mâine-poimâine o să vrea să-l adopte și pe ăsta. Înghite saliva abundentă ce-i năvălește în gură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mult pe semenii lui prin inteligență, vioi ciune și profunzime. N-am cum să fac comparația, se apără prietenul său în glumă. Râde încordat: — Nu cunosc nici un mag malefic. Mintea lui Herodes Agrippa sesizează involuntar conotația negativă a cuvântului „malefic“. Enervarea pune din nou stăpânire pe el. Păgânismul vostru nu este deloc tolerant, așa cum pretindeți. Nici în cer, nici pe pământ. Încercați să inovați întruna, acceptați o mulțime de zeități străine în panteonul vostru, dar asta nu înseamnă că pentru voi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rapidă ca de obicei. Eram o persoană neliniștită. În ultimul timp iau decizii pe loc. Judecata s-a îmbunătățit neașteptat. Deși nu cred că e prea bine. Mi-am limitat modul de a gândi sau, mai bine spus, a dispărut enervarea. Mă hotărăsc într-o clipă. Și la firmă mi se spune des că m-am schimbat. Mai degrabă îmi pierd repede firea. Exagerând, ar fi ceva de genul: «Dacă ai înțeles, spune-mi imediat concluzia.» Faptul că mă hotătăsc rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
își făcu apariția: Tante Eliza scuză: "Grégoire adoră animalele!" Nu puteam pricepe gradele de rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer autoritar: "Năprasnic zgomot!" Apoi, ca și cum i s-ar fi înmuiat enervarea, căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ascultă surâzătoare, cu înțelesuri către noi. Joc cu el tot timpul cărți, reîncep pentru a suta oară ,șasezeci și șase" ca să-i întrețin simpatia și să-i răsplătesc oarecum că i-am pus stăpânire pe casă, dar poate și de enervare ca să treacă timpul mai ușor în așteptarea doctorului. Când Viky doarme, doamna Axente joacă panțarola cu noi și se antrenează ca și cum nu se întîmplă nimic în odaia alăturată, schimbă spirite cu bărbatul său - lasă că o să te învăț minte să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spre Bazargic. În sfârșit, putem fi siguri că nu vom pierde trenul, căci mai avem la dispoziție tot timpul necesar. Lăsăm pe șofer să conducă în voia lui, și eu mă alipesc de Ioana. Ioana, pe care a obosit-o enervarea plecării, se odihnește, a închis ochii, doarme pe jumătate. În poziția aceasta, rezemată de umărul meu, e fermecătoare. O fericire imensă mă invadează și vorbesc Ioanei, însă numai cu ochii, căci nu vreau s-o trezesc și mi-e frică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu Connolly, își amintește că era șocată de câtă afecțiune simțea pentru Richard. Când îi aduna de pe jos chiloții abandonați de el prin baie sau când îi lua ușurel un rest de ață dentară din mâna adormită, nu simțea nici enervare, nici vină: doar recunoștință pentru faptul liniștitor că soțul ei exista. Era comod, după întâlnirea ciudată, friguroasă din parc, să intre în patul deja încălzit al căsniciei - să simtă trupul lui Richard care se întorcea în somn ca să-l cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Te-ai simțit bine? — N-a fost nimic de genul ăsta. A fost doar o întâlnire obișnuită. Chiar ești un cățel ascuns. Nici nu mă mir că n-am mai auzit de tine în ultimul timp! Am lovit volanul cu enervare. — Pentru Dumnezeu, Sheba, nu mă lua de sus. Nu sunt chiar atât de disperată încât să-l văd pe Bangs ca pe un potențial iubit. — Oh. — Nu, singurul motiv pentru care am adus vorba de asta e că... Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poate într-un singur cuvânt, denumirea în esență a ceea ce se întâmplă acum aici și în toată zonă asta a Europei, „ipocrizie” ați spune? Când totul are o singură definiție - „Crimă!” Ați auzit? Repetă: Ați auzit? - Da, răspunsei, surprins de enervarea ei. - Îmi pare bine că ați auzit, făcu ironică. Sper c-ați și priceput. Părea schimbată: ba nu! Era precis altcineva decât femeia amuzantă, inteligentă și cultă, trecând ușor peste substanțe, pe care o cunoșteam. Cei ai casei păreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
respins, și am folosit tonul adecvat cât mai linear și neutru, fără să fac un gest care i-ar fi enervat; uneori, mă făceam că nu sesizez reaua-voință sau nota de ironie, deoarece nu eu trebuia să ofer ocazii de enervare și neînțelegere, ci, dimpotrivă, să le depășesc, cu calm și răbdare. Am adoptat o tactică (școlărească) de a mă întinde cât pot de mult în explicații la problemele pe care le stăpâneam cel mai bine, lăsând în acest fel la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
naturii preferând corupția orașului.“ Vorbea sacadat, iar mânile îi tremurau. Tu stăteai pe genunchii mei, fiule; te strângeam foarte tare în brațe și te sărutam cu dragoste pe ceafă. „Piază rea ce ești, i-am zis Sarei mai mult cu enervare decât cu răutate! Nu vezi că nenorocirile de zi cu zi ne-au năpădit deja? Oare trebuie să mai vii și tu cu prezicerile tale despre o soartă încă și mai tristă?“ Dar evreica nu s-a lăsat dusă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
desfășură așadar câteva pânze, de calitate inegală, mi s-a părut mie. Le priveam cu un ochi distrat, când deodată am tresărit. Prin fața mea tocmai trecuse un portret pe care Manolo îl dăduse deoparte în grabă, cu un gest de enervare. — Aș putea să mai văd o dată tabloul acela? am întrebat. — Desigur, dar nu e de vânzare. L-am luat cu mine din greșeală. E vorba de o comandă pe care mi-a făcut-o un negustor și trebuie să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Autobuzul se hurduca pe panta dealului. Preț de o clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
toamnă în cetate - Întreg pământul pare un mormânt... Plouă... și peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate. Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tine, și de altă lume, Dor... Muzica sonoriza orice atom. Plouă Da, plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură - Cu-o muzică tristă, de gură, Pe-aproape
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
loc, remarca ușoara înclinare întrebătoare a capului ei în direcția lui Deggle înainte de a accepta încântată sau de a refuza grațioasă. Asta îl deranja teribil. Iar hotărârile ei erau definitive. Două fraze îl aduceau de obicei pe Vultur-în-Zbor în culmea enervării. Una îi aparținea Liviei Cramm. De fiecare dată când Deggle lăsa să-i scape vreo perlă neagră de înțelepciune de pe buzele-i taciturne, ea bătea din palme entuziasmată, ca o fetiță la pubertate căreia i se arată ceva deocheat în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încercare să o rezolve? Bineînțeles că exista o cale de ieșire. Și mai era și foarte simplă. Omului nu-i rămânea decât s-o descopere. Gorful avu bănuiala că Vultur-în-Zbor nu va fi niciodată bun la Jocul Ordonărilor. Și apoi enervarea i se risipi, înlocuită de uimire, căci se întâmplă ceva la care nu se așteptase. La un capăt al canionului se stârni brusc un vârtej. Khallit privi în sus și deveni extrem de agitat. — Mallit, zise el. Mallit, acela nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urechea la discuția venită parcă de pe altă lume, iar pe de altă parte se gândea că se terminase.) Apoi se auzi vocea gorfului, lentă și apăsătoare. — Aceea a fost mișcarea corectă, domnule Jones. N-ar fi trebuit să-ți lași enervarea să-ți întunece judecata chiar la început. Prima mișcare a fost irosită, ceea ce te îndepărtează de perfecțiune. Totuși scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Fraza, repetată monoton, era încărcată de amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]