627 matches
-
1. Deci mâine voi face ruta ta: Lic[eul] Reg[ina] Maria - Adevărul - Minister - FR. Azi a dat apa de baie caldă; am umplut cada ca tine; am luat o cafea neagră ca să nu mă doboare somnul - azi noapte din pricina enervării drumului, a aventurii cu „mosafirii“ și în primul rând a bucuriei de a ceti de trei patru [ori] scrisorile tale, la 1 noaptea, la 3, la 5 fără un sfert, n’am prea dormit; continui să scriu; Gaby va veni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai bucurat până acum de viață, cu noblețe și mândrie. Nu fuma prea mult. Țigările revin cam prea des în scrisori și tu ești singură acolo. Trebuie să te păstrezi sănătoasă și sobră. Nu încrunta sprâncenele, nu zbârci fruntea în enervare și nici nu lăsa colțul gurei spre stânga ca’n clipele de vină și de danse devant le miroir. Nu rupe de tot cu trecutul, cum scrii că ai impresia că ți s’a întâmplat: nicio floare nu mai crește
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
închipui tu? - vine, deși abstract, ceva concret de la tine. De luni, încep lecțiile: Maria, copiii Curti, Dănuț și Nițu. Se va părea că nu mai am timp să mă gândesc la tine, dar eu te port în mine, într’o enervare tristă și latentă, care a pus stăpânire, de moarte, pe mine. Lecțiile, foarte bune, îmi par făcute de o dublură a mea. Nu mai am la școală cu cine vorbi de tine. Georgette Werl nu mai e, nici Lolica, nici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei de la 1870 până azi are un caracter mistic și religios. Mai întăi ideologi și blânzi, martiri curați, ei devin teroriști (1880). Una din eroine în clipa când cedează amantului ei devine tristă pentru că simte că începe o epocă de enervări și de griji pentru ca să poată păstra pe bărbatul pe care-l iubește. Cântă amândoi la piano. Știm noi ce însemnează asta. De câtăva vreme are înfățișarea mai puțin inteligentă: e înamorat. Ea pare mai radioasă. E înamorată. Deci iată doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primul jet. Dacă aș accepta acest sentiment ar însemna să-mi las, de fiecare dată, impresiile să băltească, să nu le mai scriu. Încerc așadar să mă conving de contrariu: da, m-aș autosabota abandonînd forma inițială. Flori otrăvite, desigur, enervările, tristețile, „înjurăturile”, impulsurile mai accentuate ale inimii și ale minții etc. au, literar, un fel de savoare exotică. Înregistrîndu-le aproape simultan cu apariția lor, sînt nu doar mai „autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil) mai „productiv”. înțelepciunea de a doua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce o teribilă (citez iarăși din Bacovia) „enervare pe gînd”. Cum a apărut „rîia” asta? Mi-i imposibil s o ignor, însă orice încercare de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Alte vremuri”, zic eu, dar nu se înmoaie. „Ei nu înțeleg - continuă el și mai indignat - că banul meu e cîștigat cu sudoare de sînge!” în atare momente, cînd vorbește, C. strînge pumnii și crîșcă din măsele. Iar uneori, cînd enervarea e prea mare, își împinge capul în față într-o poziție agresivă: fruntea i se încrețește, ochii i se bulbucă, gura i se rotunjește dînd drumul cuvintelor într-un fel de parcă acestea i-ar opări buzele. *„-Ce faci? - Citesc. - Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a replicat el. Am tăcut, considerînd că-i posibil ca amîndoi să aibă dreptate. *Ce notăm în „jurnal”? Firește, „viața” și mai puțin lecturile, pe care le valorificăm și altminteri: cronici, recenzii, articole. Eu îmi înregistrez șocurile, temerile, coșmarurile, întristările, enervările (și, foarte rar, bucuriile). Iată, azi simt nevoia să notez aci nu că am citit Desenul din covor de Nicolae Manolescu, ci faptul că azi noapte m-am trezit speriat de un vis - puțin spus! - ciudat. Mergeam la mătușa Marința
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cauza modului diferit (stîngaci, incomplet) în care au intrat în viață. Timpul consumat cu altceva decît iubirea li se pare, acum, iremediabil pierdut; o eroare. * La capătul unei ședințe în care puteam să și plesnesc de cîteva ori, din cauza multelor enervări, se concede că sînt „corespunzător” ca redactor. Ce teribilă ofensă, după douăzeci și cinci de ani de muncă! *Mai bine de o oră, Marin Cosmescu-Delasabar mi-a vorbit (într-un fel mai animat, care m-a făcut să uit pisălogelile lui de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin bagaje, în așteptarea "ploconului" obișnuit. Cam așa stăteau treburile, și mai stau din păcate și acum! România are potențial turistic și fiind așezată în centrul Europei poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
odihnitoare la Notre Dame, pentru ceremonia religioasă. Se poate imagina cu ușurință mulțimea îngrămădită, cățărată pe scări, pe gardurile de la Tuileries și pe stîlpii lampadarelor încă din noaptea precedentă în așteptarea nesfîrșitului convoi. Atitudinea publicului se resimțea de oboseala și enervarea pe care le provocase această așteptare, așa că pe malul stîng sfîrșise prin a deveni agitată, punctată de strigăte și glume deocheate, departe de respectul cuvenit morții sau de anxietatea momentului. Căldura punea vîrf debandadei; era atît de copleșitoare la amiază
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Monica. La mai mare! Despre mânie Diferența esențială dintre Est și Vest este, cred, diferența dintre mânie și calm, dintre tensiune și destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieții zilnice. Există și în Occident enervări, insatisfacții, răsteli și chiar atacuri de furie. Uneori, când riscul unei generale placidități este iminent, oamenii par să-și inventeze motive de iritare, sau să le îngroașe artificial pe cele deja existente. În genere însă, strada, magazinele, instituțiile, mijloacele de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
luat-o înainte cu acel produs!”, se poate indigna un șef. „Trebuie să îi punem naibii pe ingineri să vorbească cu cei de la marketing”. Acest gen de izbucnire este neutră, în sensul în care șeful doar își exprimă sentimentul de enervare cu privire la un eșec în afaceri. Chiar dacă sunt prezenți câțiva ingineri care aud diatriba șefului, ei nu vor considera aceste vorbe drept atacuri personale. Însă, dacă șeful se duce la ingineri și le spune: „Amatorismul și incompetența voastră de rahat ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
dacă șeful se duce la ingineri și le spune: „Amatorismul și incompetența voastră de rahat ne-au costat o oportunitate de afaceri!”, atunci limbajul este clar beligerant. Această exprimare nu mai are ca scop simpla eliberare a unui sentiment de enervare, ci are ca scop să jignească profund. 3. Abuzul verbal pune în discuție lipsurile într-un fel care descurajează schimbarea constructivă. Fiecare dintre noi avem aspecte ale personalității care sunt deosebit de sensibile la insulte sau critici. Agresorii verbali identifică aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
lui Mialache, în trenul de plăcere spre Sinaia, are timp să cumpere vișine dintr-o gară secundară în care acest tren oprește nesmintit. Expresul București-Berlin face haltă la Mizil. Trenul Iași-București face și el o haltă la Medeleni, stârnind totuși enervarea unui călător: ce gară mai e și asta, domnule!? În romanele lui Ionel Teodoreanu și Camil Petrescu, trenurile sunt libere, ca la Caragiale. La G. Brăescu, ele devin supraaglomerate, mai ales de sărbători. Se călătorește și pe tampoane. Un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
acel registru, a reacționat printr-un gest impulsiv. Calabria, cu fața total înroșită, a suferit jignirea cu umilință, dându-și seama și el de mâzgălelile sale. Chiar și sufletele generoase își pot pierde răbdarea! Sora aceea, după ce i-a trecut enervarea, de fiecare dată când îl întâlnea pe soldatul Calabria, încerca să-l trateze cu gentilețe pentru a fi iertată de gestul ei impulsiv. Alteori a fost blocat la plecarea în învoire de ordinul de a rămâne consemnat în cazarmă. Motivul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
armata sârbă trece granița bulgară pe la Klisura. Războiul sârbo-bulgar începe, dar în România mai este încă o agitațiune în curs. Un cunoscut propagandist evreu, Armand Lévy, venise în țară spre a organiza congregațiile evreiești. În țară, venirea sa a pricinuit enervare. Armand Lévy, fiind un vechi amic al lui C.A. Rosetti, a tras în gazdă în casa acestuia de cum a sosit în București. Dar C.A. Rosetti murise. Totuși, întemeiat pe vechile relațiuni de la Paris, omul se instalează ca la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cumva este iarăși trădare? Zgomotele sinistre încep să circule. Ca întotdeauna se găsesc, și de astă dată, oameni bine informați cari afirmă cum că conul Mihalache s-a aranjat cu Ion Brătianu. Deci interpelarea nu se va face. Minutele de enervare trec încet. La biurou, secretarii îndeplinesc cerințele regulamentului, se citește apelul nominal, se citesc comunicările, sumarul ședinței precedente etc. În acest moment, Mihail Kogălniceanu apare purtând sub amândouă brațele teancuri de volume, dosare și colecții ale Monitorului oficial. Este ca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
daune decât de la Stoica Alexandrescu, se retrage din instanță. Dezbaterile au ținut de la 17 decembrie până în dimineața zilei de 23 decembrie, în ajunul Crăciunului. ședința de noapte a durat până la 6 jum. dimineața, când s-a dat verdictul. Iritarea și enervarea ereau culminante. Un violent incident s-a petrecut între avocații apărării și procurorul Constantin Cociaș. Gheorghe Vernescu atacând pe procuror, publicul aplaudă zgomotos. Președintele ordonă expulzarea celor cari au aplaudat. Dar aplaudase toată lumea, iar sala gemea de publicul care ocupase
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ales și Alexandru Marghiloman, care demisionează a doua zi. ședința următoare a Camerei este încă și mai furtunoasă, dacă se poate. De astă dată e interpelat Eugen Stătescu, ministrul Justiției. Vociferările, insultele și amenințările se încrucișează. Eugeniu Stătescu, în paroxismul enervării, declară că, din momentul ce majoritatea tolerează în Cameră un deputat ca Iosif Oroveanu, el nu mai poate sta. și, în adevăr, părăsește incinta în mijlocul unui zgomot de infern. Eugen Stătescu, omul rece de obicei, își pierduse liniștea. El, ministrul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe care mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost. Și-apoi, sinceră să fiu, mi-e și teamă de tine. De-aceea m-aș bucura să te știu căsătorit. Așa, acum, dacă vreodată mă cert cu soțul, cred că înțelegi, într-o căsnicie mai există și clipe de enervare din te miri ce întotdeauna mă obsedează același gînd: "mă duc la Mihai; chiar și pentru un ceas, dar mă duc"... Vezi, alta ar fi situația dacă aș ști că tu nu mai ești liber. Ar dispărea obsesia... Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
O prostie, zău! Spune-o... E... e... zău!, e prea intimă, rîde doamna Cristina. N-o spui nici dacă te rog? o întreb, cuprinzîndu-i în palma dreaptă umărul lovit. Într-o căsnicie, oricît de fericită, mai sînt și clipe de enervare..., îmi spune Cristina, privindu-mă în ochi. Într-o astfel de clipă, s-ar putea să-mi pară rău că m-am speriat de zgomotul de pe sală și te-am trimis să încui ușa... Strîng mai tare în palmă umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
recunosc. Dar ce să-i mai fi spus? Nu era frumos să-i arunc în față un: "Băi, artistu' viselor, n-ai viziune deloc, n-ai pic de imaginație, n-ai nimic, da' te dai marele prozator". Și poate, dincolo de enervarea mea de moment, avea și el procentul ăla de dreptate al lui. Fiind deci pe cât de rațional, pe atât de mărinimos, n-am zis nimic de felul ăsta, ci am scos un "Nu-i nicio problemă. Las' că dacă oi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]