491 matches
-
întâlnește pe narator nefiind decât o stație printre atâtea altele. Invocarea noutății tipică pentru debu- tul unei conversații declanșează listarea discursivă a cala- mităților. Toate sunt înscrise în registrul enormului care se transformă pas cu pas sub ochii noștri în enormitate. Noutatea este această divinitate care ia naștere în spațiul mediatic, iar criza devine motorul discuției, climatul ei. Criza este „oribilă”, gândindu-te la ea „te-apucă groaza”, este în primul rând politică, „numa intrigi și la conservatori și la liberali
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cursul firesc, noțiunea de Republică dobândește o accep- ție hilară, prin consfințirea dreptului de a nu avea nicio obligație, cu anularea oricărei forme de fiscalitate și de responsabilitate în fața legii. Nivelul precar al înțelegerii funcționării mecanismelor economice și legislative explică enormitățile ulterioare, însă la acest fapt se adaugă carac- terul enorm al viziunii rezultat dintr-o deficitară gestiune a imaginarului, fapt pe care Michel Adam îl așază sub semnul prostiei. „La première marque de la sottise sera saisie dans l’emploi négatif
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fictions dont il a besoin pour ne pas voir l’humilité de ses moyens et de ses désirs”. „Inferioritatea spiritului este măsurată prin grandoarea aparentă a obiec- telor și a circumstanțelor necesare pentru a resimți emoția. Și mai ales după enormitatea minciunilor și a ficțiunilor de care spiritul are nevoie pentru a nu sesiza precaritatea mijloacelor și dorințelor sale.” (trad. mea, A.M.) Cu precă- dere ultima frază traduce mecanismul ficțiunii compensa- torii care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un alt nivel al discursului avem o altă formă a exce- sului, una paradoxală care dă seama însă de o accepție interesantă a modernității. Autorul a ceea ce pare o inepție este Nae Cațavencu. Personajul configurează cel mai bine excesul retoric, enormitățile debitate sunt produsul unei retorici și în spațiul ei ia naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul. Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, (dar) pentru că lipsește cu desă- vârșire”. Sublimul se acordă cu modernitatea pornind de la această absență a referentului prezent însă spectral în invocație. Achiziția valorilor modernității presupune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în plan intim. Căderea în concret, în trivial a unui fapt abstract - relevanța unei acțiuni politice, a pedepsei cu moartea etc. - reprezintă expresia acestei deformări care provine dintr-o dereglare a percepției asociată dispozitivului lui „simț enorm și văz monstruos”. Enormitatea provine din această dilatare a sentimentului național care dizolvă granița sanitară dintre spațiul public și cel privat, dintre politica de stat și logica restrânsă a unei gestionări a spațiului domestic. Avem aici o multiplicare vertiginoasă a violenței, care transgresează o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu drăcuiala, baia publică cu bodega răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior și această piesă vestimentară dispare și în pielea goală Lache ține discursuri vaticinante. Trebuie subliniat, aceasta este viziunea lui Pintilie, enormitatea discursului este amplifi- cată de enormitatea situației, accentele îi aparțin toate regizorului. Cea de-a treia dimensiune și probabil cea mai subtilă deformare la care apelează Pintilie pentru a actualiza opera lui Caragiale este cea a distopiei. Ne aflăm în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior și această piesă vestimentară dispare și în pielea goală Lache ține discursuri vaticinante. Trebuie subliniat, aceasta este viziunea lui Pintilie, enormitatea discursului este amplifi- cată de enormitatea situației, accentele îi aparțin toate regizorului. Cea de-a treia dimensiune și probabil cea mai subtilă deformare la care apelează Pintilie pentru a actualiza opera lui Caragiale este cea a distopiei. Ne aflăm în punctul cel mai depărtat de opera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
instrumentar estetic, ci și ca refuz al unui anumit abuz discursiv sesizabil la nivelul unei anumite retorici. Stilul lui Caragiale este strâns legat de această retorică deformată. Ceea ce este conservat cu titlul de marcă identitară o constituie, cum am văzut, enormitatea lingvistică, defor- marea, excesul pe care limbajul îl înregistrează. De fapt, este vorba de două dimensiuni ale excesului. Într-o primă instanță avem chiar excesul de cuvinte, incontinența ver- bală, verbigerația. Personajul caragialian se prezintă adesea sub specia vorbărețului, a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl presupune prin definiție, enormitatea și monstruosul fac parte din stilistica caricaturalului. La aceste deformări apela și Caragiale când îl invoca pe Jiquidi unul dintre cei mai reputați caricaturiști în epocă. Comicul însă este un gen mult mai complicat, comicul pe care-l invocă Alexandru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este vorba de un tropism cultural. Deformarea intră în sfera simulacrului, în simulacru evidențiindu-se cu precădere deformarea, procesualitatea unui mimetism dereglat, derealizat. Cultura personajelor lui Caragiale înscrisă în conduita lor este o cultură a simulacrelor, care creează discursuri supraponderale. Enormitatea și mon- struosul devin expresiile unei stilistici identitare în încer- carea de a regla distanța față de Centru.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deasupra capului procurorului general Petrescu, care ne judeca. Aveam să recitesc această formulă în circumstanțe asemănătoare, în 1959, la al doilea proces al lui Vlad; dar, cu zece ani înaintea acestuia, ne era încă greu să ne dăm seama de enormitatea schimbării și de consecințele ei profunde asupra vieților noastre, care aveau să depindă în viitor - printre altele - de această samavolnicie ce se ascundea îndărătul justiției poporului. La începutul anilor ’50, sentimentul difuz că anumite lucruri erau imposibile sau de neînchipuit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
importanță mai are ce și cum anume s-a spus: nu mai contează decât ceea ce ni s-a transmis. Trebuie ignorat tot ce se datorează artei majore și vitale a anacronismului pentru a denunța Vechiul Testament ca fiind o însăilare de enormități istorice. Legenda, îmi amintește fratele Poffet, biblist emerit și director al Școlii Biblice, a fost la toate popoarele prima formă de scriere a istoriei, și poate că va fi și ultima... Legendar nu înseamnă non-real, ci mai-mult-ca-real. El operează cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al României, timp de zece ani numai vinul si buna dispoziție pot salva România. Nu stiu câți români pot trai cu vin si bucurie bahică, în acest moment fără să aibă pe masă pâinea cea de toate zilele. Exagerările si enormitățile spuse de cei din jurul primului presedinte postdecembrist, au atins cote paroxistice. Chiar mascarada care s-a numit ”Procesul lui Nicolae si al Elenei Ceausescu” si capetele de acuzare au fost minciuni sfruntate: - Genocid * peste 60.000 de victime - Subminarea puterii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei” sunt ceva mai obișnuiți cu „ciudații artiști străini!”Ă și atunci, nu rareori, „mi se taie macaroana” și sunt Îndemnat să ajung mai repede „la idee”, cum ar zice nenea Iancu!... -, am departajat, cu mult curaj și simț al enormității judecății, artiștii, scriitorii, dar și alții, În două mari categorii: primo, cei care, cu un mare și real talent, transfigurează realitatea și realul, născătorii, În fapt, ai marelui curent realist, de la Balzac și Zola la Tolstoi și Rebreanu sau Arghezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
La primele vizite ale mele, pasagere, turistice, m-a fermecat, cum se spune, orașul atâtor Întâmplări și cărți celebre; apoi, Însă, când „m-am așezat”, vrând să public „acolo”, am avut, oricum, bunul-simț, speriindu-mă de-a dreptul, să Înțeleg enormitatea visului meu: venit dintr-o cultură tânără, fasonată, e drept, după modelul francez - mai ales sudul țării! -, dar pierdută, În ultima jumătate de secol, În marasmele și confuziile grave ale „artei comuniste”, nestăpânind foarte bine limba - citeam fluent și asiduu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au plecat după 1990 și cei plecați dinainte de 1990. Diferența este enormă, pentru că în trecut, dacă luai decizia și cereai azil politic, era tăiată orice punte. O întoarcere ar fi fost un act de sinucidere sau în orice caz o enormitate greu de imaginat. Greu de imaginat pentru tinerii de după 1990, pentru care este foarte normal să se ducă, să se mai întoarcă, să decidă dacă să stea mai mult, mai puțin, să se așeze definitiv undeva sau altundeva, dacă să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
deranja pe cineva, ci pentru că criticii nu-și fac datoria și nu amendează abaterile” [subl. n.]”. Cristi Puiu este poate „un om extraordinar de inteligentș, dar nu citește. Sau, dacă citește, uită, căci este cel puțin un caraghioslâc (sau o enormitate - tot aia e) să susții că nimeni dintre criticii români „nu-și face datoria și nu amendează abaterileș. De la Viorica Bucur la Valerian Sava și de la Andreea Chiriac la Andrei Gorzo, mi se pare că tocmai criticii numai despre asta
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mi-am pus această întrebare. Semăn foarte mult cu tatăl meu în această privință : îmi trag din adversitate, contestare și conflict pofta de viață și puterea de invenție. în plus, filmul românesc este, aproape fără excepție, o junglă de tâmpenii, enormități și ratări. Cum să nu te gândești la asta când scrii ? 3. îmi doresc foarte tare să produc o sâcâială, un disconfort în spectator. Pentru un spectator, e greu de acceptat că, în loc de entertainment, primește o temă pentru acasă. De
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care a fost Senatorul melcilor. Patul... avea scene colosale și un simț nemăsurat al grotescului, pe care-l transforma în enormitate definitivă ; Senatorul... avea forța derizoriului și a excesului semnificativ, care deveneau literă de evanghelie convulsivă. Sistemul... este, pare-mi-se, cel mai reușit din această trilogie a dezastrului de a fi român, căci Daneliuc a găsit în formula monologului interior
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și blocate în ideea de sex. Un personaj teoretizează: femeia are nevoie alternativ de sex și de bătaie. Femeile „nu trebuie iertate”. O nevastă e bătută cu cureaua în chip de preludiu și chiuie ca la nuntă de inedita plăcere. Enormitatea faptelor și amploarea excesivă a fazelor de acuplare plictisesc și dau de bănuit. În concluzie, sexul face parte din viața personajelor mai mult totuși decât din cea a oamenilor reali. De aceea literatura place! Alcooluri și beții de personaje Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de metru cub. În afară de articole de-a dreptul pernicioase de genul „Cum îți schimbă viața primul copil”, care poate fi considerat o veritabilă pledoarie pentru avort și care e nesemnat din prudență, restul articolelor unei astfel de făcături sunt niște enormități cu, uneori, avantajul de a fi hazlii. Iată unul dintre cele „9 trucuri pentru a dormi bine”: „Fierbe un pahar de vin roșu până se evaporă alcoolul (??), toarnă un pahar de apă caldă peste el și bea amestecul cu înghițituri
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de țară, de oameni care pentru două cravate și un pachet de țigări americane sunt gata să jure că în Piața Națiunii stă gâdele cu satârul în mână, e mai mult decât probabil. Însă academicianul n-are timp să verifice enormitățile astea și atunci cârâie recitativul pe care îl cunoașteți, amintindu-ne de propriii săi rinoceri. Să-l privim cu îngăduință pentru că el măcar are niște merite literare incontestabile. Dar acum, ajuns la vârsta minții copiilor, s-a mai zaharisit și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a ocupat timpul de-a lungul ceremoniei încercând să mă găsească și, într-un fel sau altul, să mă atace. Stabilim să ne întâlnim a doua zi să discutăm mai pe larg și terminăm din nou izbucnind în râs în fața enormității situației. Chris nu are somn, merge la o plimbare scurtă și îl rog să mă trezească înainte de ora patru în caz că adorm. Închid ochii încercând să mă relaxez și să uit ce s-a întâmplat. Deschid ochii și aud vocea șoptită
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să sprijine puterea, făcând campanie electorală în favoarea lui Putin la alegerile prezidențiale din martie 2000. Derapajul naționalist al lui Soljenițîn de după întoarcerea acestuia din exil este bine cunoscut, iar pe Al. Zinoviev l-am putut auzi cu urechile mele debitând enormități despre o conspirație mondială împotriva Rusiei, acum doi sau trei ani, la Chișinău, unde autorul lui Homo Sovieticus participa la o reuniune UNESCO. VASILE GÂRNEȚ: O primă confruntare publică, ucraineano-rusă, pe traseul Literatur Express-ului. Mikola Ryabtschuk: „N-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]